Categoric NU, dacă aveţi de ales!

TIPĂREȘTE

Îmi propusesem să scriu acest review încă de anul trecut, după întoarcerea din vacanţa de Paşte din Corfu, însă abia acum am găsit timpul necesar. Pentru cei care merg în circuit, aşa cum am fost noi, review-ul de mai jos este mai degrabă în scop informativ - am constatat că agenţiile care oferă circuite au o preferinţă pentru acest hotel. Asta, presupun, pentru că este mai ieftin şi se încadrează lejer în buget. Celor care merg pe cont propriu, însă, le recomand să ocolească acest hotel.

O mică parte din seria cu care am petrecut vacanţa de Paşte în Corfu a preferat drumul cu avionul, ajungând astfel mai devreme în Gouvia. Marea majoritate - cei care au ales varianta cu autocarul, printre care şi noi - a ajuns după două zile, după o oprire prealabilă în Kalambaka şi o excursie la Meteore. Am ajuns în Gouvia seara, în jur de 21.30, când am aflat că grupul sosit cu avionul fusese cazat la Hotel Gouvia, pentru că Porto Marina nu era deschis la sosirea lor. Noi, ceilalţi, urma să ne cazăm la Porto Marina, având mesele de dimineaţă şi de seară la restaurantul hotelului Gouvia.

Într-o primă fază, nu ni s-a părut prea grav. Drumul între cele două hoteluri este destul de scurt - cam 100-200m, perfect pentru o plimbare înainte/după masă.

Asta până am văzut ce ne aşteaptă la Porto Marina. Prima impresie n-a fost deloc încurajatoare - gresia de la recepţie şi de pe coridoare era soioasă, cu multe urme de paşi. Când am intrat în cameră, ne-a izbit un miros greu, de mobilă veche şi mucegai. Şocul cel mai mare a fost chicineta - îngrozitor de murdară. Plita şi hota erau uzate şi soioase, iar chiuveta era plină de calcar. Chicineta se afla cam la o jumătate de metru de unul dintre paturi, iar sub plită era un coş de gunoi murdar, pe care l-am dus în baie.

Gresia din cameră era, şi ea, la fel de murdară precum cea de pe holurile hotelului.

Baia era, la rândul ei, în ton cu restul camerei: baterii pline de pete şi calcar, faianţă murdară peste care trecuse superficial o cârpă la un moment dat, capacul de la toaletă plin de praf (!), iar clanţa de la baie suficient de murdară încât să nu-mi doresc să o ating.

Nu am putut folosi şifonierul din cauza mirosului din interior. Marea majoritate a hainelor a rămas în valiză, iar pentru celelalte am găsit cu greu un loc de agăţat, astfel încât să intre cât mai puţin în contact cu suprafeţele din jur.

Am constatat - cu mare surprindere, totuşi, în contextul dat - că aşternuturile, salteaua, pernele şi chiar păturile - deşi vechi - erau curate, lucru care, trebuie să recunosc, a ajutat puţin la restabilirea unui oarecare confort psihic, după impresia dezolantă de până atunci.

Hotelul se laudă cu vedere totală sau parţială la mare. Ei bine, din balconul nostru nu se vedea decât o clădire nelocuită, dărăpănată, în spatele căreia se aflau nişte copaci înalţi, neîngrijiţi; abia dincolo de ei era şi marea, din care însă nu se vedea nici urmă! Undeva într-un colţ se zăreau, ce-i drept, nişte catarge, dar acesta era cam singurul indiciu al vecinătăţii cu marea. În cameră - destul de frig. Pătura (unică) a făcut faţă cu greu (vremea în perioada aceea a fost destul de rece şi ploioasă).

La recepţie nu a fost nimeni pe toată perioada în care am stat acolo (3 nopţi). Doar în prima seară a venit cineva care ne-a împărţit cheile. Apoi, nimic! La plecare, am lăsat cheile la recepţie. N-a venit nimeni să le preia, să verifice camerele sau să ne întrebe de sănătate. De reclamat ceva... Cui?

Aşa cum spuneam mai sus, aveam micul-dejun şi cina asigurate la restaurantul hotelului Gouvia. Presupun că meniul se stabileşte tot în funcţie de bugetul convenit cu agenţia de turism, dar - chiar şi aşa - sunt convinsă că putea fi mai inspirat. Nu mai bogat, doar mai inspirat. Micul-dejun - o tentativă de bufet suedez - fără a fi prea variat, a fost acceptabil: cafea, suc, ouă fierte, caşcaval (un singur tip, acelaşi în cele trei zile), mezel (un singur tip, acelaşi în cele trei zile), pâine, gem şi unt, lapte şi cereale. La cină, în prima seară am avut o supă-cremă de legume, EXTREM de sărată. Toată lumea a refuzat-o, pentru că nu putea fi mâncată. Felul al doilea, pulpă de pui cu cartofi prăjiţi şi salată de vară, a fost o alegere bună. În cea de-a doua seară însă, combinaţia care ne-a fost oferită la cină l-ar face pe orice medic nutriţionist să se ia cu mâinile de cap: la primul fel am avut SPAGHETE cu puţin caşcaval ras şi o urmă de sos de roşii, iar la felul al doilea - friptură de porc cu sos, OREZ fiert şi CARTOFI la cuptor. Trebuie să recunosc că la o astfel de combinaţie pentru cină nu m-aş fi gândit vreodată!

Acestea fiind spuse, evident, nu recomand Porto Marina. Fotografiile ataşate sunt, sper, suficient de grăitoare.

---

VIZUALIZĂRI: 1568 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI