Lefkada – o perlă din coroana Eladei (2) // Vamos a la Playa! (I)

TIPĂREȘTE

Citisem prea multe review-uri de pe AFA referitoare la plajele Lefkadei pentru a nu fi teribil de nerăbdător să dau ochii cu ele, cele atât de lăudate.

Dacă în după-masa sosirii în Vassiliki ne-am rezumat la o plimbare pe plaja din localitate (practic unită cu cea din Ponti) și am admirat wind-surferii, pentru ziua următoare am planificat Mikros Gialos.

Înainte de a trece la enumerarea plajelor în ordinea în care le-am vizitat (un clasament al frumuseții lor nu vreau să fac, deoarece gusturile sunt foarte diferite în materie de) vreau să vă spun următoarele: era prima oară când “făceam” Grecia având doar cazare! Până atunci mersesem doar cu A. I., dar AFA m-a determinat ca pentru Lefkada să schimb opțiunea (și bine am făcut).

Exceptând cele două duminici petrecute pe insula, programul nostru a fost cam același: trezirea la 06.00 – 06.15, servitul cafeluței la aer, pe micuța terasă a camerei, apoi micul dejun, bagajele (nelipsitele și atât de necesarele genți frigorifice) și cel tîrziu la 07.45 – 08.00 demaram către destinația fixată! De aceea, multe din fotografii și clipuri prezintă plajele neaglomerate, cu locuri libere.

Așadar, Mikros Gialos.

Se ajunge în cca. 20-25 de minute de condus normal, mergând din Vassiliki spre E și trecând prin Kontarena și Maradohori. La un moment dat indicator la dreapta spre Poros și după oarece curbe pe coborâre, poposim la plaja dotată cu parcare gratis, în fața tavernei Del Mare. Plaja, de dimensiuni medii (max. 150 m/25 m) și situată într-un golf, e acoperită de pietricele și pietre mai mari, albe, rounjite, care fac necesară purtarea pantofilor de plajă. În apă, la fel pe primii 5-6 metri spre larg, apoi adâncimea crește, iar fundul apei e cu nisip.

Nici o greutate în a găsi șezlonguri în “pole-position” datorită orei matinale și de a ne arunca direct în undele răcoroase după drumul cu mașina! Vine și taxarea: 7 euro pentru 2 șezlonguri și o umbrelă, din care 5 euro pot fi valorificați dacă luați masa la Del Mare (ceea ce am și făcut, dar despre taverne, mâncăruri și... lichide, într-un alt material). După orele 11 se cam aglomerează, dar este loc pentru toți, românii domină numeric și sonor peisajul, mai sunt câțiva polonezi, ruși, italieni și puțini localnici. Apa este excelentă, caldă (prea caldă după-amiaza), limpede și chiar dacă intrarea în mare nu e foarte lină o sumedenie de copii mici sunt prezenți pe plajă și în apă. Se poate face snorkeling admirând bancurile de pești ce vin aproape de mal.

Am revenit aici 9 zile mai târziu și am avut surpriza să vedem, în primele ore, o apă gălbuie pe o porțiune de 10 metri de la mal! Efectul, produs se pare de niște alge venite din larg, se repetă aleatoriu, dar se diminuează și dispare după câteva ore! De văzut neapărat! (plaja, nu efectul!).

Pentru a doua zi plănuisem Agiofili, dar n-a fost să fie! Citisem, în ultimul moment, un review în care autorul încurcase niște plaje între ele și afirma că drumul spre Agiofili se asfaltase în 2019, așa că ne îndreptăm entuziaști spre ieșirea din Vassiliki, printre tavernele și magazinele închise la acea oră matinală, dar aici surpriză: drumul era închis (cu bandă la fel ca cea folosită la protejarea “crime scene”) și nici o urmă de asfalt proaspăt!

Ne reorientăm rapid și virăm spre Nidri, la fel ca în ziua anterioară, ieșim la dreapta din “principală” și coborâm spre Afteli pe un drum care se îngustează cu fiecare kilometru parcurs! La un moment dat, poate în cea mai strâmtă porțiune, întâlnim un Merțan lat cât tot drumul care urca liniștit! În dreapta, pe partea noastră, ceva povârnișuri, în stânga pe partea celorlalți, se înălțau stânci, rezultă... cooperare între șoferi! A mea consoartă coboară pe marginea râpei pentru a mă ghida, copilotul celeilalte mașini se lipește de munte, Merțanul parcă se face mai mic și mai cu “Ela, ela”, mai cu “Stop” reușim să trecem unii de alții și să ne urăm de bine pe mai departe!

Nimic nu ne mai poate opri și după alte câteva curbe în “ac de păr” se deschide o priveliște magnifică: un golfuleț minuscul cu o plajă îmbietoare și o apă de un turcoaz incredibil în razele soarelui ce se ivea din spatele pereților de stâncă...

Plaja e mică (44 șezlonguri și puțin loc pentru cearșafuri) cu șezlongurile dispuse până în buza apei (5 euro perechea + umbrelă), e acoperită de un mix de nisip și pietricele, foarte afânat, în care te afunzi până la glezne, iar după orele 11 e full. Din nou, românii fac legea ca număr și prestații audio, mai erau câțiva italieni și polonezi. E și un restaurant la care apa plată la 0,5 l e 50 de eurocenți, mai multe nu știu deoarece, fiind pregătiți pentru Agiofili, ne-am dotat cu sandwich-urile de rigoare care ne așteptau, alături de dozele de Mithos, în gențile frigorifice! În concluzie: de neratat!

În a treia zi ne-am deplasat în nord-vestul insulei pentru a petrece o zi pe una dintre cele mai renumite plaje: Kathisma. Ieșim din Ponti spre Agios Petros, de aici spre Chortata, de unde urmărim indicatoarele de Exanthia, o mica placă turnantă a drumurilor din zonă. Apoi, virăm spre Drimonas de unde coborâm la destinație. Se merge cu mașina până la marginea plajei, există spații gratuite de parcare, dar și porțiuni (aparținând restaurantelor) cu plată. Plaja e foarte mare (cca. 1 km de lungă) cu 7-8 sectoare de șezlonguri și umbrele în culori diferite, cu un nisip grosier (dar, totuși nisip!) și cu o intrare în apă destul de lină.

Am plătit 9 euro pentru umbrelă și șezlonguri și ne-am bucurat întrega zi de senzația de imensitate, în comparație cu zilele anterioare, pe care o dădea deschiderea plajei. După 5-6 metri de la mal apa se adâncește treptat, noi am prins o zi liniștită, dar din când în când tot mai venea câte un val mare care făcea deliciul tuturor. O nemulțumire personală: chiar dacă ocupi șezlonguri în prima linie, poți avea ghinionul să se așeze alți turiști între tine și apă, astfel că superba panorama spre orizont îți e ireversibil obturată!

Fiind sâmbătă am văzut o mulțime de localnici, alături de sârbi (?), români și englezi. Mulți vânzători de suveniruri, majoritatea africani, și mai mulți ofertanți de croaziere, unii dintre ei cunoscând bine limba română. Se sare cu parapanta la greu de pe înălțimile ce mărginesc plaja, iar tavernele Soul, Copla, Monato, Aeria, care se înșiră de-a lungul plajei, își așteaptă oaspeții.

După orele 17.00, mulți turiști pleacă, dar sunt și unii care vin să admire superbele apusuri de pe coasta de vest, așa încât, pe strâmta urcare/coborâre se creează niște ambuteiaje de toată frumusețea!

Ne-am întors la Villa Angela prin Kalamitsi, ultima porțiune de drum a fost magnific, cu soarele la apus filtrându-și razele spre golful Vassiliki! Puțin obosiți, am dat o raită printr-un minimarket și un aprozar, de unde am cumpărat pepene roșu și galben, la caserolă, revenind la camera pentru o bere rece și un somn odihnitor!

-Va urma -

---

VIZUALIZĂRI: 1748 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI