Tot ce ştiu despre plajele din Lefkada. Sau cum să descrii 11 plaje din Lefkada

TIPĂREȘTE

În loc de introducere.

Cu rezervare făcută din iarnă (chiar în noaptea de Crăciun, parcă, Moşu ne-a spart căsuţa de e-mail şi a rezervat sejurul), ne-am trezit că vine vremea să ne gândim la creme de soare, papuci de plajă, umbrele etc., ştiţi voi, ne-am dat seama că ar cam trebui să plecăm. Şi ne-am mai dat seama că în Grecia e deranj mare cu Syriza, cu lipsa banilor din bancomate, cu bulgarii care au renunţat la grădinărit şi s-au reprofilat pe haiducie, tâlhărind românii care le tranzitează ţara, pentru ca mai apoi să restituie tranşele la FMI... În sfârşit, cu toate poveştile care ne erau îndesate pe gât de media, ne cam îndoiam de inspiraţia avută de Crăciun şi ne gândeam că un Oludeniz ar fi fost poate mai nimerit. Nu ştim nici acum dacă ar fi fost mai nimerit (încă nu am ajuns în Oludeniz, dar se apropie... simt asta). Ştim doar că am reuşit să ajungem în Lefkada, fără nici cea mai mică problemă. Şi mai ştim că am avut un sejur reuşit, cu mult soare, cu apă impecabilă, cu peisaje memorabile, după cum deja ştiţi toţi cei care citiţi aceste rânduri şi care aţi ajuns în această insulă. Şi, dacă tot am ales să fiu sincer, mai ştim că totuşi a fost cam prea mult soare!! Şi cam prea multă plajă!! Şi cam prea mult înot. Prea mult, pentru că două săptămâni nu am făcut decât asta. Prea mult pentru că, deşi insula este superbă, nu ai mare lucru de făcut în afară de plajă şi bălăceală. Iar „cascada de la Nydri” sau „biserica nu ştiu care” nu au reuşit să ne reţină atenţia prea mult. Şi nici excursiile cu vaporaşul, reduse în esenţă la o altă modalitate de a sta în soare! În sfârşit, a fost un sejur frumos, în regim cazare şi mic dejun, altceva decât tabieturile noastre de „all inclusive”.

Şi pentru că plajele sunt ceea ce caută toată lumea pe insulă, şi pentru că Marea Ionică este impecabilă de oriunde te-ai afla, vă voi povesti, cu câtă rigoare pot, despre plaje. Veţi afla ceva istorioare cu nisip, foarte multe cu pietricele, unele cu bolovani, veţi intra cu mine în apa golfurilor, veţi lupta câteodată cu valurile de după amiază, o să vă invit să transpiraţi în drumul spre „needucata” de Milos Paralia, o să căutăm împreună umbra în deşertul de căldură care este Egremni Paralia, o să păşim cu grijă pe pietrele îngâmfate ale domnişoarei Agiofili Paralia şi, dacă veţi fi răbdători, ne vom agăţa hamacele, precum personajele din „100 de ani de solitudine”, în barul hippie de la Avali Paralia, atârnând fericiţi la umbra viţei de vie, cu marea prăvălită şi infinit albastră sub noi.

Gata cu reveria! Şi, încercând să fiu pragmatic, să fiu adică util vouă, aşa cum şi voi îmi sunteţi utili şi chiar indispensabili atunci când intru în combinaţii cu Moşu pentru rezervări în toi de decembrie, m-am tot gândit cum să scriu aceste impresii, ce structură să urmez. Am ajuns la concluzia că pot risca o ierarhizare a locurilor de plajă. Aşa încât am stabilit câteva criterii, notate pe o scara de la 1 la 5 (să fie mai simplu cu matematica...). Ca la gimnastica, "pe aparate", la capitolul "peisaj", va ieși pe primul loc Egremni Paralia. Sau la ""accesibilitate", poate, Kathisma Paralia.

Criteriile avute in vedere pentru clasamentul final au fost următoarele:

1) accesibilitate;

2) facilitățile plajei (restaurante, taverne, baruri, grupuri sanitare, umbrele, șezlong-uri, sporturi nautice, dușuri, grupuri sanitare, parking);

3) apa (starea de curățenie, culoarea, valuri, intrarea in apa, temperatura, posibilități de înot, snorkeling);

4) plaja (stare de curățenie, felul plajei-nisip, pietre, pietricele, bolovani);

5) cadru natural (peisaj, ambianţă, poezie, reverie, un pic de proză scurtă etc.).

Să vedem ce a ieșit!

PLAJA PAVEZZO.

Denumirea mai potrivit ar fi ZONA DE AGREMENT PAVEZZO, pentru că aici am găsit mai mult decât o plajă. Locația o vom plasa în topul nostru mai sus, pentru mai multe considerente, după cum veți vedea.

Acces. Foarte facil. Pavezzo by the Sea se afla aproximativ la jumătatea distantei între Lefkada Town şi Nydri, pe partea stângă (partea mării) a drumului către Nydri. Locaţia este bine semnalizată prin 3 steaguri azzuro, înalte de 5-6 metri, inscripționate Pavezzo by the Sea. Sau, un pic mai exact, cam la jumătatea distantei între Lygia şi Nikiana. Telefonul ne spunea că suntem in Episkopos. Între cele două localități. Sau, şi mai exact, coordonatele GPS furnizate de iPhone: 38°46′4″ N 20°43′18″ E.

La acest capitol, fără ezitare, calificativ maxim. 5 puncte.

Facilităţile Pavezzo sunt multiple. Se poate mânca, sub niște arbori foarte frumoși si umbroşi, în special gustări gen burger. Prețurile sunt, exemplificativ, următoarele: burger clasic – 6 euro; burger dublu – 9 euro; fish burger - 7 euro; cartofi prăjiţi „de luxe” – 2,3 euro; aripioare de pui – 5 euro; salate în jur de 6 euro; espresso – 1 euro; cappuccino – 1,5 euro; bere 330 ml – 2 euro; bere 500 ml – 5 euro etc.

În zona de grădină, prin care se face accesul către plajă, există două baruri, există dușuri, grupuri sanitare, ice corner. În zona sunt instalate 35 de umbrele şi 70 de șezlonguri. Mai sunt disponibile, sub pini umbroşi, perne imense, perfecte pentru leneveală. De ademenea, am mai observat baldachine, în zona cu gazon a grădinei.

Parcarea fără probleme, în zona special amenajată, în regim free. Vreo 8 locuri sunt amenajate intr-un colț cu umbră şi alte câteva zeci în soare.

La facilitați voi menționa şi semnalul wi-fi gratuit. Inițial nu ne-am putut conecta. La un moment dat, însă, conexiunea s-a realizat aşa încât am putut naviga fiecare pe unde a vrut.

Nu se plătesc umbrelele şi șezlongurile, acestea intrând în consumația care se face. Noi am folosit două umbrele şi 4 șezlonguri, pentru care am consumat 1 ristretto (excepțional!!!), 1 frappe şi 2 fanta de lămâie la 250 ml, total 10,50 euro. Alte două înghețate, mai târziu, încă 5 euro. Printre umbrele se plimbau non-stop angajate ale resortului, pentru a prelua comenzi ale turiștilor. Nimic agasant, fetele foarte tonice şi comunicative. Absolut sigur, poţi sta toată ziua cu un suc de 0,5 euro. Nimeni nu vine să te întrebe de sănătate.

În toată zona este difuzată muzica ambientală perfect asortată cu decorul. Am încercat să mă strecor în cd player-ul lor cu un album Nightloosers, dar... pas.

Facilităţile cred că fac, împreună, o medie de 4,7 puncte.

Plaja este cu pietricele, medii ca mărime. Sunt necesari jelly shoes. Pe plajă sunt amenajate culoare de lemn, accesul fiind astfel ușurat. Mică, intimă, foarte curată. În continuarea plajei este grădina, superbă, după gusturile mele. Frumos decorată, bine întreţinută, grădina este foarte, foarte ofertantă. Există şi o mică piscină, inutilă însă, cu marea la 10 metri. Inutilă, am uitat să precizez, pentru mine. Nu şi pentru copii...

În partea stângă a locației, cum priveşti spre mare (partea de nord), sunt amplasate 3 vestiare, curate, în spatele cărora se găsește un furtun cu apă dulce, pentru un eventual scurt duş înainte de plecare.

Plaja şi grădina merită, împreună, 4.5 puncte.

Apa? Buna rău pentru înot. La intrare este o zonă cu bolovani, care reclamă pantofi. Dar accesul se poate face foarte lesne şi de pe un ponton, cu scară la capăt, care coboară în apă (există şi opțiunea, mai puțin elegantă, dar utilizată, de acces prin bombăăăăă... ; în cap nu ştiu să sar, ultima data când am încercat un echer era să sfârșesc prin cezariană, aşa încât bomba a fost opțiunea de intrare, năvălire în mare). Apa extrem de curată, se adâncește la 3-4 metri de la mal peste corp şi ajunge la peste 10 metri adâncime in 5-7 metri. Bancuri de peştişori o „ard la mișto” pe lângă ponton. Copilașii încercau de cu zor sa ii prindă cu plase inofensive.

Un mic minus (resimţit de mine): la aproximativ 100 m în larg dispare cu totul vizibilitatea asupra fundului mării. Înoți într-un abis albastru nedefinit, brăzdat de sulițe ale soarelui şi, din când in când, de luciri de argint ale unor peşti fantomatici. Totul ok, dar faptul că nu vedeam fundul mării, dublat de presimţirea iraţională că rechinul ăla rătăcit prin Mediterana tocmai dă târcoale prin Pavezzo by the Sea, m-a cam descurajat să înaintez.

Dacă aş fi venit doar aici ii dădeam 5. Acum însă, aflat la peste trei luni faţă de momentul sejurului, cred ca un 4,5 este scorul corect.

Cadrul natural. Întreaga zonă Pavezzo by the Sea este înconjurată de o pădure de pini, unde cântă de zor cecada europeană (tzitzikas vor spune grecii). Greierii zonei meridionale. Personal, iubesc cântecul lor insistent. Atât de mult se suprapune cântecul lor peste conceptul de vacanță, ca mă binedispun pe loc când le aud. In dreapta plajei se văd înălțimile împădurite ale insulei, în stânga la fel iar frontal, Grecia continentală. La acest capitol, concurenţa este acerbă. Să zicem, nota 4 (datorită modului estetic de amenajare a grădinii).

Locația este perfectă pentru cupluri, dar si pentru familii cu copii. Multă umbră, la nevoie (şi este nevoie, credeţi-mă).

KATHISMA PARALIA

Una dintre cele mai lăudate plaje, CATHISMA PARALIA își justifică renumele.

Accesul este foarte lesnicios, mașina aducându-te până în buza plajei. Dacă vii dinspre partea de nord a insulei, vei trece prin satul Agios Nikitas. La ieșirea din sat, mai conduci app. 2 km (harta spune 1,8 km), apoi, vigilent cum te ştiu, tu sau, mai ales, nevasta, veţi observa un indicator rutier si veţi face la dreapta, mergând apoi peste coama dealului, până pe plaja. Drum ok, fără emoții gen "ac de par", starea carosabilului satisfăcătoare, cu bannere măgulitoare "bine ați venit prieteni români” (voi şi leii voștri, completarea, cu voia voastră, îmi aparține) !

Dacă vii dinspre partea de sud a insulei, atunci accesul pe plajă se face prin viraj la stânga, in același loc, ultima localitate tranzitată fiind Kalamitsi. În această localitate, o scurtă porțiune a drumului este îngustă, două mașini având loc cu condiția de a fi conduse de 2... șoferi. Dacă vă întâlniți cu o mașină de Serbia, condusă de studentul blonduț de 20 de ani, pentru care nici Calea Lactee nu este suficient de largă, şi care nu vrea in ruptul capului să avanseze, atunci te vei da jos din mașină, îl vei ghida pe vecinul de la sud-vest de Danubiu, urci la loc şi îți vezi de drum. Coordonatele pe plajă erau 38°46′50″ N 20°36′3″. Noi însă cu GPS-ul am avut unele mici probleme, de moral, pentru că tot vroia să ne bage pe scurtături, pe drumul optim. A învins prudenţa, urmând mereu indicatoarele rutiere şi, ca atare, l-am îngropat în torpedou, reducându-l la viață pe drumul spre casă. In condițiile precizate, Kathisma Paralia beneficiază de un acces de 5 puncte.

Facilităţi. Kathisma Paralia are de toate, pentru toți. Cred ca sunt amplasate, de-a lungul plajei, vreo 10 restaurante, taverne, snack-baruri, unde poți sa mănânci ce vrei. Taverne tradiționale şi baruri cu muzica de „hau-hau”, de care aud că se difuzează prin cluburi. Am văzut dușuri "free", grupuri sanitare. Practic, cred că sunt prețuri pentru toate buzunarele şi mâncăruri pentru toate gusturile. Se poate parca contracost (4 euro) în zone acoperite, cu umbră pentru soarele de peste zi, dar poți parca şi gratis, acceptând soarele care bate nemilos. Locuri sunt suficiente, am fost de trei ori aici şi am parcat fără probleme, de fiecare data.

Se poate practica parapanta.

Găsești, in concluzie, cam tot ce vrei pe Kathisma Paralia. Vom da 5 puncte si la acest capitol.

Plaja

Cea mai întinsă plaja pe care am întâlnit-o în Lefkada. Aproximativ, 1 km lungime şi poate 100 m lățime. Pare, la început, să fie de nisip. De fapt, este un pietriș fin, aflat în stadiul devenirii drept nisip, care face deplasarea destul de anevoioasă.

Fiind o plajă cu priză la public, nu excelează prin curăţenie.

Găseşti sectoare întregi, distincte, de umbrele şi şezlong-uri. Uite că nu am întrebat cât face, dar sunt convins că multe dintre ele se folosesc în regim de „consumaţie obligatorie”, indiferent de cuantumul acesteia. În partea dreaptă, spre nordul plajei, sunt câteva formaţiuni stâncoase care servesc fie ca punct de lansare în apă (99% dintre săritorii ăştia oarecum extremi fiind sârbi; de fapt, sârbii, nebunii Balcanilor, săreau de peste tot: pe vaporaş, până să acosteze, sârbii săreau în cap; pe stâncile ieşite din mare, la fel, limba vorbită era predominant sârbească; acum poate exagerez, o să mă iertaţi, sunt convins), fie zonă mai liniştită a plajei, cu ceva umbră şi nu aşa mare afluenţă de turişti. În această zonă am poposit şi noi, invariabil.

Risc şi acord pentru Kathisma Paralia, la acest capitol, 4 puncte.

Apa. Am făcut câteva băi memorabile. Şi am prins şi un asfinţit (deşi muream de foame!!). Apa, ca peste tot, curată, caldă, uneori cu ceva valuri bune împotriva monotoniei. În partea dreaptă, în zona stâncilor, s-a format un golfuleţ închis aproape în totalitate, unde poţi să te joci de-a sirenele sau tritonii cu copiii. Fără cine ştie ce activitate acvatică, totuşi se poate face un pic de snorkeling.

Putem acorda şi aici tot 4 puncte.

Cadrul natural. Maximum 4 puncte. Marele minus al plajei îl reprezintă, după gusturile noastre, prea mare afluenţa de oameni. Dar, recunosc, este o plajă unde ne-am simţit bine şi care a reprezentat mereu o alternativă facilă de petrecere a după-amiezelor.

AMOUSO PARALIA (Απολλωνίων)

Aşa da!!! Plaja, după gusturile mele, mi-a plăcut fff mult! Am transcris şi denumirea elenă a plajei pentru a vedea şi voi cât de imposibilă este limba lui Homer!!! O luam, carevasăzică, metodic, urmând structura propusă.

Acces. Amouso Paralia se găsește un partea de sud a insulei, într-un golfuleț pitoresc, aflat cam la jumătatea distanţei dintre Sivota şi Vasiliki. Accesul pe plaja se face din sătucul Marandochori, direcția nefiind însă foarte bine semnalizată. Astfel, dacă vii dinspre Lygia – Nydri, intri in sătucul Marandochori şi faci la stânga, la un moment dat, fără a exista însă vreun indicator. Noi am depășit locul unde se face la stânga, am ieșit din sat şi când am intrat in următorul sat, Kondarena, la vreo 2 km, am realizat ca am ratat intrarea. Aşa că ne-am întors şi am făcut intrarea dinspre Vasiliki. Am mers atent (deja știam care era ulița pe care o ratasem) şi, pe dreapta, am văzut indicatorul spre Amouso Paralia (Amouso Beach). Am făcut dreapta şi am mai mers 4,5 km, pe un drum asfaltat, cu 5 -6 viraje ac de par, la 180 grade, cu un carosabil bun, fără niciun fel de probleme. După fixurile mele, acest drum, printr-o mare de măslini, cu trunchiurile lor contorsionate, fără alţi parteneri de trafic, a însemnat un prilej de bucurie.

Recunosc, la prima încercare eşuată de a vira la stânga, m-am orientat după un reper luat de pe AFA, si anume un Audi verde, vechi, aflat în respectiva grădină de la începutul lumilor, dar... Fie mașina nu mai era acolo, fie Alexandru Macedon, primul proprietar o luase pentru a o înmatricula fără taxă de mediu pe lumea de apoi, fie nu existase niciodată în realitate, ci doar în imaginaţia autorului, fie... eu nu am văzut-o. Acum, după 2 ture la Amouso Paralia, soluția simplă de navigație, venind din nord, este următoarea: intri în satul Amouchori, ajungi la un Carrefour Expres, pe partea dreaptă şi de acolo, la app. 100 metri, faci stânga spre plajă. Care te așteaptă, după cum am mai scris, la app. 4,5 km. Sper că nu aţi uitat: o mare de măslini, solitudine sub un soare generos...

Acest drum te va duce la mica noastră plajă, străjuită frontal de 6 palmieri. De la parcare până la plajă, fix 3 metri. Coordonate GPS: 38°36′9″ N 20°37′34″ E.

În aceste condiţii, cu puţină atenție, accesul se poate face fără probleme. Pentru lipsa indicatorului dinspre direcția N-S, accesul îl notăm cu 4,8.

Facilități. Pe plajă, de fapt la 5-6 metri, sunt amenajate un restaurant şi un beach bar. Restaurantul, Akrogiali, are o superbă terasă naturală, umbrită jumătate de coroanele a 7 duzi superbi şi cealaltă jumătate de o copertină din lemn. Locația este ideală pentru a servi masa: nu este aglomerație, briza dinspre mare se face bine simțită, este umbră, liniște, berea practic se volatilizează în halbele scoase de la congelator!!! Ce mâncam? Ce bem?

Aperitive, începând de la 3 euro (tzatziki sos), octopus in oțet (10 euro), feta la grill (3,5 euro), cartofi prăjiți (3,5 euro). Salate: Greek-5,5 euro; roșii 2,5 euro. Mousaka 8 euro. Fasole 5 euro. Vită cu dos tomat 9 euro. Miel la grill 9.5 euro. Burger 8 euro. Souflaki pui 8 euro. Spaghete cu fructe de mare 12 euro. Spaghete bolognese 7 euro. Spaghete napoletane 5 euro. Sardine 6 euro. Octopus grill 10 euro. Bere Amstel 2,5. Alfa 2,5. Fix 2,5. Vin local 4 euro 500 ml. Exista si Wi-Fi... Merge un pic mai greu, dar e. Pui mână, îl pipăi şi constaţi că e.

Mai există, vă spuneam, un beach bar, cu terasa aflată sub umbra unor duzi, cu scaunele orientate, fără excepție, spre mare. Aici se poate servi un espresso, un cocktail, fiecare ce vrea.

Parcarea? Floare la ureche! Singura întrebare este dacă prinzi loc la umbră (sunt app. 10 asemenea locuri), sau la soare... Pe un panou scrie " only for customers", dar cum toată lumea este clientelă pentru mica afacere Akrogiali, (restaurantul, barul şi plaja), parcarea nu dă bătaie de cap.

Pe plajă sunt organizate două secțiuni: în dreapta sunt amplasate 30 de umbrele cu acoperiș din stuf, umbră bună, calitate extra, la prețul de 3 euro pe zi (o umbrelă şi două șezlonguri). Ai citit, Răducu Mazăre, oriunde te-ai afla, 3 euro pe zi!!! 3 euro!!! Vom trage concluzia că nu se aplica sistemul "umbrele contra consumație". În aceleași condiții, în sectorul din stânga alte vreo 25 de umbrele, mai firave, dintr-un material cu textura unei plase, la același preț. Pentru cei cu umbrele la purtător, există partea frontală a plajei, la intrarea în apă, doar pentru ei!!!

Un băiat merge regulat printre umbrele, pentru a primi taxa de umbrelă (un fel de taxă de protecţie) şi pentru a-ți aduce ce vrei tu, turist în plin huzur, după cum urmează: cafea grecească 1 euro; cafea grecească dubla 2 euro (logic); frappe 2 euro; espresso 1,9 euro; ciocolata calda 3 euro; sucuri, între 2 si 3 euro; bere Amstel 2,5 euro 500 ml; 1 pahar de vin 1 euro; 500 ml vin 4 euro (whiskey, gin, ouzo, pentru doritori, noi nu, fiind 40 grade). Un sandwich 2 euro, o cupă de îngheţată 1 euro.

Există 2 grupuri sanitare. Curate, administrate de Akrogiali, la fel "for the customers". Deci, pot fi folosite fără probleme. Normal, folosite în caz de probleme, fără probleme! Nu ai vacarm, nu sporturi nautice, nu animație, nu parapantă. Nu poţi cumpăra suveniruri. Nu auzi nicio notă muzicală. Doar sforăituri de polonezi grăsuţi, adormiţi imprudent sub soare, după două Amstel lipăite instant. Ori mici bârfe în greacă, şuierate între două fumuri de ţigară, de mămici negre ca jucătorii maori de rugby ai echipei Noii Zeelande. Moţăială. Lene. Soare. Şi pentru că eu dau notele de data aceasta, pentru confortul meu psihic (în primul rând), dar şi trupesc, Amouso Paralia face 5 puncte mari, la capitolul facilităţi.

Plaja. Îngustă, cam 10-15 metri. Lungă cam de 100 m. Din pietriș, pietre şi bolovani. Curată. Cu intrare destul de grea în apă. Picioarele mele scriu acum (da, m-ați prins, scriu cu picioarele; bine că nu gândesc la fel... sau gândesc??): obligatoriu, jelly shoes (pantofi umpluţi cu jeleu, adică, exact ca în nuvela lui Nenea Iancu, cu barbarul de Ionuţ) ! In special pentru curățenie si pentru senzația de "a mea" îi acord 4,2 puncte. De ce „virgulă 2” şi nu „virgulă 3” sau „virgulă 4”? Sau de ce tocmai 300 de parlamentari, spunea fostul preşedinte (era să scriu „fostul Băsescu”)?? NU ŞTIU!

Apa. Impecabilă. Verde spre albastru, curată, limpede. Ca mai toate, te va depăși la 3-5 metri de la mal. Am tras câteva reprize straşnice de înot. Stânga, dreapta golfulețul este străjuit de maluri stâncoase, numai bune pentru snorkeling. Ne-am intersectat şi cu câteva bancuri de pești. I-am momit cu un pachet de biscuiți şi au început instantaneu să foiască în jurul nostru. Foarte frumos. Şi instructiv pentru copii. Imaginați-vă că peştii, mici, mari, erau atât de aproape încât copiii încercau să îi prindă cu mâna... Fără ezitare, 4,8 puncte (5 puncte doar pentru turcoazul de la Porto Katsiki, Egremni Paralia şi Milos Paralia, după cum veţi constata, dacă şeful vostru este de gaşcă şi vă lasă să citiţi la birou).

Cadru natural. Plajă intimă, ideală pentru familişti, dar şi pentru cupluri mai contemplative, armonioasă aş putea spune, cu decorul plantaţiilor de măslini în spate, şi cu pile la cel care scrie aceste rânduri: 4,5 puncte.

PASSA PARALIA

Acces. Plaja este situată pe partea de est a insulei, pe drumul care leagă Nikiana de Nydri. De la început, vă atenţionez că am ajuns pe această plajă din greşeală!

În şosea se găsește un indicator cu Passa Beach. Accesul este foarte simplu. Din parcarea aflată de ambele părți ale străzii sunt două puncte de acces spre plaja aflată la app. 100 metri: într-o parte sunt scări, într-o alta parte este o rampă de ciment. Coordonate GPS: 38°43′30″ N 20°43′49″ E. Deci un acces de 5 puncte.

Facilităţi. Plaja nu are nicio facilitate. Cu excepția parcării. Şi a unui panou în conformitate cu care dacă vrei să bei cafea, aceasta (cafeaua) poate fi livrată. La acest capitol, hai să spunem 0,2.

Plaja. Nimic deosebit. Vreo 200 m lungime, 4-5 m lățime, pietricele cu nisip. Plaja este bună pentru băi solare doar dimineața. La 5.30 pm era umbră pe întreaga sa întindere. Ca punct bonus, pentru dimineața poți găsi un pic de umbră, datorită vegetației care creşte pe mal (smochini, stuf, pini, sălcii). Plajă discretă, aparent ascunsă. Resturi umane vizibile (normal, mult plastic, pet-uri, dar nu la modul evident şi deranjant din cale afară). Putem acorda 1,5 puncte.

Apa Curată. Acces bun în apă, datorită unui pat de nisip şi pietricele. Aici chiar nu ai nevoie de jelly shoes, oricât de gingașe ți-ar fi picioruşele. Bună de înot. Nimic de snorkeling. Cel puţin în ziua în care am fost noi. Pentru apă nu pot da mai puțin de 3 puncte, oriunde aş fi. Aici am dat 3,5.

Cadru natural. Plajă intimă. Datorită mărimii şi fondului vegetal, sub care este ascunsă faţă de drum. În faţă, sub lumina generoasă a soarelui care se pregătea să plonjeze în Marea Ionică de vest, maiestuoasă, Grecia muntoasă continentală. Tot frontal, Insula Sparti. Spre sud, coasta orașului Nydri. O pată "de culoare" era formată de un grup de stânci în partea de nord. Hai să spunem, nota 2,5 (mai ales datorită felului în care se expune coasta Greciei continentale).

In concluzie, o plajă banală, care nu cred că trebuie să facă parte din obiectivele voastre de vacanță. Decât dacă stați o lună. În sensul că se întâmplă să fiţi cazaţi pe coasta estică şi preferați altceva decât să stați în cameră!!!

GYRA PARALIA

A fost prima noastră plajă, de încălzire. Nimic deosebit, o plaja ok, de unde au început traseele noastre prin insulă. Şi în ale cărei ape m-am pricopsit cu două tăieturi în palme care m-au obligat să o pomenesc, mai printre dinți, în fiecare dimineață.

Acces. Plaja este situată în partea de nord a insulei, la mică distanță faţă de Lefkada Town. Astfel, după ce vei parcurge istmul din partea de nord, odată ajuns la podul metalic (da, dragi cititori, Lefkada este legată de continent printr-un pod metalic, de app. 50 m, şi nu printr-un tunel; când am realizat acest lucru, la faţa locului, am realizat cum te simţi în calitate de „distrugător de mituri”) vei vira la stânga. Există şi un indicator, pe partea dreapta, cu Gyra Beach. În dreptul indicatorului vei observa mașini parcate stânga/dreapta, de-a lungul drumului. Si acolo este o zonă de plajă, i-am uitat numele. Mai mergi 1-2 km si vei ajunge la o alta zonă cu mașini parcate de-a lungul drumului. Acolo este Gyra Paralia. Plaja începe imediat de lângă sosea. Așadar acces de 5 puncte.

Facilităţi. În dreptul plajei se găseşte un beach-bar, cu băuturi şi sandwich-uri. Sunt şi grupuri sanitare. Şi ceva şezlonguri cu umbrele. 2 puncte.

Plaja. Destul de generoasă, cu pietricele şi ceva dune de nisip. Jelly shoes ar fi utili (noi, de fapt, după această plajă ne-am cumpărat). Fiind foarte aproape de capitala Lefkada Town, era relativ aglomerată. Motiv pentru care pe plajă găseai şi deşeuri produse de semenii noştri. Nimic ieşit din comun. 2,5 puncte.

Apa în parametri normali. Adică frumoasă. Pe partea din nord a plajei, unde am stat noi, la intrarea în apă, câteva stânci subacvatice acoperite cu resturi de scoici, în care am reuşit să mă tai în palme. Nu foarte rău, dar ustura al naibii... 3,5 puncte.

Cadru natural relativ anost. Singurul reper care m-a capacitat a constat în morile de vânt care se zăreau în partea de sub a plajei, înainte de Agios Ioanis, zonă marină cu valuri, brăzdată de windsurferi. Dacă acord 3 puncte, nu se supără nimeni.

Având în vedere câte plaje ofertante are insula, Gyra Paralia poate fi sărită. Noi am bifat-o având 15 zile de stat şi fiind la începutul vacanţei.

AGIOS NIKITAS PARALIA

Sătucul Agios Nikitas, situat în partea vestică a insulei, reprezintă punct de reper pentru accesul către trei zone de plajă: plaja propriu-zisa Agios Nikitas, Milos Paralia si Kathisma Paralia.

Acces. Odată cu întrarea in sat, venind dinspre Tsoukalades, se va parca mașina, pe stânga sau pe dreapta, fiecare cum va găsi, loc cu umbră (relativă şi aia, soarele fiind pe drumul lui; de fapt Pământul nostru este pur si mov, vorba lui Moţu Pittiș, Dumnezeu să îl odihnească acolo unde se află). Spre plajă se poate coborî 5-7 minute pe mai multe ulicioare pietruite. Ușor de ajuns, aproape de șoseaua principală, putem acorda 5 puncte.

Facilități nu prea există pe plaja propriu-zisă. Nu sunt umbrele şi nici șezlonguri. Poţi bea o cafea, un suc, poţi mânca la tavernele care se află chiar lângă plajă, parte a satului. Să zicem 2,5.

Plaja este formată din pietricele mici, în evoluție avansată spre stadiul de nisip. Se întinde pe vreo 300 de metri, fiind îngustă, cam cea mai îngustă plajă vizitată (3-5 m). Nu reclamă jelly shoes, nici plaja şi nici accesul în apă. În partea de sud, câteva locuri mai izolate. În continuare, tot către sud, după un promontoriu muntos, o altă plajă, fără acces pe uscat, unde se poate ajunge înot sau, cum am văzut, cu bărcuţe sau plute. Pe această plajă am numărat max. 10 persoane, dintre care ieşea în evidenţă imaginea unui hippie, între 50 si 60 de ani, întins pe o stâncă şi negru ca fundul ceaunului în care mămuța făcea mămăliga.

Pe plajă, resturi menajere. Nu la modul supărător, dar erau... Nimic deosebit, cu alte cuvinte. Cred ca 2 puncte sunt suficiente.

Apa, foarte curată (deja v-am plictisit cu acest adjectiv). Cu o intrare bună în apa, face inutili pantofii speciali. Acum, dacă îi aveți şi nu vă sunt mari sau mici, nu cred ca vă vor deranja. Fundul mării perfect vizibil, multe zone stâncoase submarine, numai bune de iscodit. Pești, aşa şi aşa. Noi am explorat partea dinspre sud, în stânga, cu multe formațiuni stâncoase. La un moment dat, în dreptul promontoriului, după care urmează plaja "secretă" (aşa au botezat-o copiii), în stânca țărmului se cască un mini-tunel subacvatic (să zicem, lung de app. 2 m), pe care, dacă îl străbați, ajungi într-o grota deschisă, de asemenea, extrem de secretă. Pentru cunoscători, o grotă a sirenelor!!! Am stat cu copiii care "s-au dat" prin intrarea respectivă de vreo 10 ori. Nu va imaginați vreo expediție speologică! Dar, faptul că din marea liberă te scufunzi şi ieși în grota sirenelor poate fi foarte wow!!

După gusturile mele de amator, snorkeling mai mult decât satisfăcător.

Înotatul? O plăcereeee! M-am dus de nu mai puteam să respir, până mi-am adus aminte că trebuie să mă şi întorc! Nemaivorbind de rechinul imaginar care bântuie prin Mediterana şi de acolo, uneori, ajunge şi în dreptul insulei noastre...

Pentru apă, fără rețineri, 4,8 puncte! „Grota sirenelor” şi „plaja secretă” au făcut ca această plajă (apa plajei) să fie favorita copiilor.

Cadru natural. Plajă micuţă, cu relativ puţină populaţie. Fiind îngustă, cam înghesuită. În spate se profilează valul de taverne care coboară până în apă, locații de cazare etc., întregul decor făcând parte din versanții împăduriți ai coastei vestice a insulei. Te încearcă o stare de bine la vederile care ți se înfățișează. Nu vorbim de „top of the top”, Porto Katsiki sau Egremni, aşa încât cred ca o notă 3,5 este corectă.

MILOS PARALIA

Pentru cine vrea doar mare şi soare, soare şi mare, băi de soare şi de mare, Milos Paralia este destinația perfectă. Aici practic veţi fi doar voi şi Ea, Milos.

Acces. S-a mai scris deja, poți ajunge la Milos Paralia din satul Agios Nikitas, prin două moduri. Unul simplu, cu taxi boat-ul, de pe plaja Agios Nikitas. Cost 6 euro de persoana, dus-întors, cursa fiind de 5 minute. Prima plecare are loc la ora 11. Se poate ajunge şi înot, relativ simplu, plecând de pe plaja Agios Nikitas. Dacă nu aţi uitat deja rândurile de mai sus, de la plaja „secretă”, mai treci de un promontoriu şi gata, ai ajuns. Bine, bine, fără nimic altceva decât slipul de pe tine. A doua modalitate constă în escaladarea (cam pretenţios spus, hai să fim mai riguroşi şi să spunem că termenul „urcuş” este mai potrivit) şi coborârea unei înălțimi împădurite. Această modalitate este evident mai grea dar infinit mai frumoasă. Drumul pe aceasta colină a fost descris foarte bine, aşa încât nu îl mai reiau (a se vedea relatarea exactă a utilizatorului muffin; care descrie traseul metru cu metru!!!). Pentru cel care vine cu iahtul personal, coordonatele GPS ale plajei sunt 38°47′18″ N 20°36′30″ E.

Noi am ales varianta "peste munte" şi nu am regretat deloc. Am lăsat mașina exact unde începe zona pietonală care coboară la plaja Agios Nikitas (exact lângă barieră), cam la limita legii, dar nu ne-am făcut probleme, deoarece am înțeles ca toate mașinile „de ridicat mașini” din această lume au fost cumpărate de Marean, Oprescu, Piedone şi compania (mă întrerup o secundă, iertaţi-mă, o lacrimă îmi cade, gândindu-mă la primarii noştri, eroii noștri, cum se lupta ei toată ziua cu bugetele locale şi cu justiția asta rea!!! PS la momentul când scriam aceste rânduri eram în Lefkada, chestiile cu diabetul dlui Primar General nu se întâmplaseră încă!!!).

Să revenim: de la locul unde am parcat maşina până pe plajă, cu tot harnașamentul după noi, incluzând apă, multă apă, pepene galben, sandwich-uri, umbrele, labe, snorkel-uri etc., am făcut 22 de minute. Jumate urcuș la umbră, jumate coborâre în plin soare. Sus, pe o mică terasă, de unde se dezvăluie Milos Paralia, am făcut şi o sesiune foto de 5 minute. Momentul pentru cele mai bune fotografii acum este. Nu îl rataţi. Atât din perspectiva panoramei, care este impresionantă, cât şi din punct de vedere al forțelor fizice. Pentru că "forța este cu tine" la acest moment din plin. Dacă vrei poze în armonie cu natura la întoarcere, după o zi de plajă, cu doi membri ai grupului sub 10 ani, care mârâie de foame şi de oboseală, bătuţi în cap de soarele orei 3-4 pm, atunci nicio o șansă! Așadar 22 de minute, incluzând 5 minute sus, pe creastă. Personal, prefer de 1000 de ori mai mult varianta pedestră, peste munte. Chiar dacă sunt singurul din familie... In concluzie, acces relativ dificil, comparativ cu toate celelalte plaje. Incluzând şi Egremni Paralia în comparație. Am acordat, așadar, 1,5 puncte.

Nu mă înţelegeţi greşit: după gusturile mele, aş fi mers zilnic la această plajă, peste munte. Dar, pentru o familie cu copii, poate fi destul de greu.

Facilități. Nimic. Ce frumos sună, nu-i aşa!!! Doar o umbrelă, cu un tip şi o tipă sub ea, de unde puteai închiria alte umbrele sau de puteai cumpăra o cafea, o gogoașa dolofană şi cam atât. Am înțeles că umbrela respectivă nu apare în fiecare zi. Deci, pentru gogoaşa dolofană pe care o puteai mânca pe plajă, hai să dăm o bonificaţie de 0,2 puncte.

Plaja. Superbă, nisipoasă în mare parte. Cu dune de nisip în partea dinspre munte. Şi o perdea de pietriș, lată de 2-3 metri, la intrarea în apa. Lungă de app. 1 km, lată de 100 m, Milos Paralia este o plajă seducătoare, bronzată, tolănită provocator între mare şi munte. Ca dimensiuni se compara cu Egremni şi Kathisma, cu diferența esențială, faţă de ambele, că este cvasi-virgină. Țigancă ținută din scurt până-n măritiș, dată cu preţul ei în aur austriac!!! Accesul în apă este rezonabil. Dacă ai pantofi în bagaj, folosește-i. De ce să faci echilibristică pe plaja, la intrarea şi, mai ales, la ieșirea din apă? Pe întinsul plajei, câteva zeci de turişti. În ziua respectivă, toată lumea ţinea de umbrele. În câteva rânduri, vântul şi-a făcut de cap şi, din largul mării, mă amuzam văzând oamenii alergând după umbrelele care se dădeau peste cap sute de metri. Inclusiv nevastă-mea...

Fără rezerve, 5 puncte.

Apa. Apa de la Milos Beach!!! Incredibilă. Curată, cu vizualizarea în condiții perfecte a fundului mării. Intrarea in apă se face pe un strat de pietricele. Marea se adâncește brusc, la 3-5 metri. Din loc in loc stânci submarine, în jurul cărora se învârteau bancuri de pești. Cum am ajuns, am sărit în apă şi am mai uitat să ies. Fără să mă dau cu vreo pomadă. Seara, parca eram fluture cap-de-mort, fixat în insectarul dintr-a șaptea: rigid, țeapăn, cu 150% soare in corp. Se cheamă că aveam solaroolemia cu mult peste limita legală... Păcat ca nu pot da mai mult de 5 puncte...

Cadru natural. 5 puncte, de la bun început. Fără ezitare. Marea este copleșitoare, plaja este de vis, totul profilat pe malul stâncos. O să îmi fie dor în fiecare zi de Milos!!

AGIOFILI PARALIA

Acces. Plaja are două variante de acces, similar Milos-ului: fie pe apă, cu un vaporaș, fie pe uscat, cu mașina mare parte din drum şi apoi pe jos, app. 15 minute. Pentru că ni se spusese că pe uscat este bine să mergi doar dacă ești cu mașina de la firmă, şi pentru ca mașina cu care am venit in Lefkada nu se încadra în această categorie, am ales varianta mai soft, cu taxi-boat-ul.

Astfel, odată ce ajungi în partea de sud a insulei, în orășelul port Vasiliki, vei caută drumul spre port, de unde se fac şi plecările cu ferry, spre insulele vecine. Noi am rătăcit un pic, preț de vreo 15 minute să zicem. Am ajuns la docul de unde se pleacă spre plaja pe la 11.15. Vaporașul pleacă începând cu ora 10, prima cursă, din oră în oră. Așadar, am mai așteptat 45 de minute, prilej foarte nimerit să ne așezăm la una dintre tavernele care sunt presărate una lângă alta pe tot cheiul, la răcoare, şi să savurăm un espresso. Cursa dus-întors face 6 euro pentru un adult şi 3 euro pentru un copil. Așadar, am plătit 18 euro şi în 10-15 minute am ajuns pe plajă. Reţineţi, prima plecare se face la ora 10, iar ultima plecare la ora 17. Înapoi, vaporașul pleacă spre Vasiliki la şi jumate ale fiecărei ore, ultima cursa fiind programată la 19.30.

Varianta pe apă spre Agiofili Paralia este plăcută, dar relativ complicată. Pentru care notam accesul cu 1,5, similar notei acordate lui Milos, cea cu vino-încoace.

Facilități. În planificarea acestei destinații, am stabilit în consiliul director să nu includem în bagaj şi cele două brave umbrele Tribord, care până la acel moment luptaseră eroic cu soarele elen. Care se luptaseră şi cu vânturile Eladei, pe plaja Milos (mie, din apa marii, scena umbrelelor rostogolindu-se în tandem spre capătul dinspre sud al plajei, mi-a adus in minte scena din Ciulinii Bărăganului, cu ierburile purtate aiurea de vânt, pe cuprinsul nesfârșit al câmpiei valahe). În sfârșit, multe făcuseră umbrelele astea pentru noi!!! Aşa că, atunci când am făcut micii noștri pași pe plajă, dar uriași pentru istoria familiei, am constatat că nu mai erau umbrele şi șezlonguri disponibile.

Agiofili Paralia are, ca facilități datorate omului, două lucruri: vreo 30-40 de umbrele, cu șezlongurile aferente şi două puncte unde se comercializează sucuri, salate de fructe gata preparate si ținute captive in cutiuțe plasate în lăzi frigorifice (cred că şi banii tot în frigider sunt păstrați; d-aia FMI a căutat în primul rând in frigiderele grecilor), snacks-uri, ceva cocktail - uri. Şi cam atât.

Deci la acest capitol, hai să dăm 0.5.

Plaja. Formată din pietre si pietricele de un alb orbitor. Nisipul este la fel de prezent ca în Piața Universității. Cu observația că în ultima locație mai poți găsi ceva fire, scăpate pe vremuri de domnișoara care își trăgea discretă cizma din picioare sub mesele Lăptăriei lui Enache! Pentru care, aveți nevoie de papuceii de plajă. Nu pentru domnișoară!

Localizată într-un minigolfuleț, străjuită de stânci generoase, numai bune pentru căscat ochii și pentru tras aer prin snorkel, Agiofili Paralia este lungă de vreo 200-250 m și lată de vreo 10 m. Pe suprafața plajei sunt răspândite formațiuni stâncoase, care îi dau un farmec aparte. Peretele stâncos care servește drept fundal este acoperit cu vegetație. Aparte și prin albul orbitor al pietrelor și pietricelelor și prin stâncăraia răsfirată. Agiofili Paralia face cam 3,5 puncte. Noi am debarcat pe plajă sâmbăta, când afluența de turiști era maximă, cred. În mijloc de iulie. Pentru care abia am găsit loc pentru 2 prosoape. Poate dacă veneam în cursul săptămânii, găseam plaja mai liberă. Senzația de aglomeraţie a fost destul de pregnantă. Astfel, 3,5 puncte sunt ok.

Apa. Accesul în apă se face prin parcurgerea unui strat gros de pietricele. Greu de parcurs. Şi mai greu de ieșit. Jelly shoes sunt obligatorii. Frumoasă şi curată, apa este foarte bună pentru înot, dar şi pentru snorkeling. Mulţi peşti în jurul stâncilor submarine. În partea din dreapta a plajei am văzut cele mai frumoase bancuri de peşti din timpul sejurului. Nu ştiu ce „marcă” erau, dar am stat deasupra lor nemişcat zeci de minute. Ca fapt divers, am încercat să îi apropii de mine, având chifle pregătite de acasă, dar m-au ignorat. La un moment dat, practic, eram în mijlocul lor, fără să le pese vreun fel. Şi în partea stângă a insulei este atractiv să caşti gura, de-a lungul ţărmului. Cu menţiunea, totuşi, să nu căscaţi gura în timp ce sunteţi în valuri.

Cred că se pot acorda, la acest capitol, 4.8 puncte. Gândindu-mă la Amouso Paralia, unde marea este cam la fel.

Cadru natural. Interesant, cu stânci presărate pe plajă. Un pic sub Amouso Paralia, face cam 4.2 puncte.

AVALI PARALIA

Plaja ne-a fost recomandată de gazdele noastre, acestea susţinând că este locul lor preferat. Oricum, era în agenda noastră, aşa încât am dat cheie, nu înainte de a afla, tot de la gazdele noastre, că drumul este „very narrow”.

Acces. Plaja este situată pe partea vestică a insulei, în dreptul satului Kalamitsi. Venind din nord, veţi trece prin Tsoukalades şi Agios Nikitas, pentru a ajunge în Kalamitsi. Aici treceţi de centrul satului (inclusiv de pasajul îngust unde sper să nu daţi de studentul din Serbia) şi veţi ajunge la o intersecţie: în stânga drumul duce către Athani (cu celebrele Porto Katsiki Paralia şi Egremni Paralia), iar în dreapta, cu un indicator general Paralia, drumul duce către Avali Paralia. Ca reper, la un moment dat ajungeţi la marginea satului, spre mare, în dreptul unei case decorată foarte special cu o mulţime de dovleci-tigvă pictaţi în culori aprinse. De la această casă, o luaţi la vale, app. 5 km, trecând pe lângă o fermă de ovine. Drumul este bun, fără a fi deloc „very narrow, very narrow”. Mergeţi cu atenţie, până ajungeţi la un indicator de lemn cu Avali Beach şi Avali Cantina. De acolo, încă puţin şi aţi ajuns. În sensul nord-sud, Avali Paralia este prima plajă dintr-un grup de trei, celelalte fiind Kavalikefta şi Megali Petra (mai notorie, cu review-uri pe AFA). De la locul unde aţi lăsat maşina, pe partea dreaptă a drumului, până la plajă drumul trece printr-un beach-bar (cantina) pitoresc. Se coboară 10-20 de scări, se sare pe 2-3 bolovani şi gata: sunteţi pe plajă.

Acces lesnicios, carevasăzică, pentru care acord 4 puncte.

Facilităţi. Cu excepţia a ceea ce oferă barul aflat puţin deasupra plajei, la Avali Paralia nu veţi găsi nimic. 1,5 puncte. Acordate exclusiv pentru cele aproape 2 ore petrecute în incinta acestei cantine, care beneficiază de o terasă de lemn cu deschidere spre mare, suspendată deasupra plajei şi de o a doua terasă, realizată sub forma unei prispe de piatră, săpată în stâncă şi umbrită de o boltă de viţă de vie. Tot în această a doua terasă sunt agăţate şi câteva hamace. Acolo ne-am tolănit, feriţi de soare, în bătaia unei brize uşoare dinspre mare. Pe cele 2-3 măsuţe existente, numeroase obiecte personale ale turiştilor care veneau de la plajă (telefoane, cărţi de credit; obişnuit cu ratb-ul bucureştean şi cu grija faţă de buzunare, normal că mi-a sărit în ochi această „neglijenţă”). Pot spune că pe acea prispă pietruită, acoperită cu un covoraş gen „preş”, savurând o bere rece, rece şi privind pierdut în largul mării, m-am simţit fericit!

Plajă puţin frecventată (categoria „Milos”), cu câteva zeci de turişti, veniţi după ei cu tot ce este necesar: umbrele, rogojini, apă, fructe etc. Cred că 4 puncte sunt suficiente.

Apa de 5 puncte, intră în clubul select al plajelor celebre situate în vestul insulei, Milos, Egremni şi Porto Katsiki. Aici am înotat cel mai departe în mare, profitând de o zi fără valuri. Atât de departe încât, fiind cu faţa spre ţărm puteam vedea în partea stângă conturile Kathisma Paralia.

Cadru natural. Ne-am simţit bine pe această plajă. Puţin aglomerată, cu o zonă de stânci în partea sudică, care te pregăteau pentru Megali Petra Paralia, vom acord 4 puncte la acest capitol.

EGREMNI şi PORTO KATSIKI.

O să îmi spuneţi că am înnebunit, adică descriu la comun cele mai frumoase plaje ale insulei. Nu, nu am înnebunit, doar că, aflat la trei luni distanţă de concediu, privind, carevasăzică, retrospectiv, îmi dau seama că nu le pot deosebi major în notare.

Acces. Adică, la capitolul acces, ambele sunt relativ dificile, urmare a scărilor care trebuie coborâte şi, mai ales, urcate!! Accesul cu maşina, până la parcările amenajate este ok; se merge un pic mai atent, normal, dar nimic deosebit. Cu menţiunea că la Egremni nu este amenajată decât o parcare cu plată, în vreme ce la Porto Katsiki există, pe lângă plaja cu taxă, şi o plajă free, foarte în regulă. În considerare acestui aspect Porto Katsiki are un acces de 1.5 puncte, în vreme ce Egremni doar 1 punct.

Facilităţile reprezintă al doilea şi ultimul capitol cu note diferite. Adică, pentru Porto Katsiki există 3-4 baruri/rulote aflate în zona de parcare. De aici poţi să te aprovizionezi cu câte ceva pentru plajă. Tot aici, în timpul zilei, poţi să urci scările pentru a face un mic comision familiei iubitoare. Altfel, pe plajă nu vei găsi nimic. Dar, tot pe plajă şi tot de la rulotele din zona parcării, poţi comanda prin telefon hamburgeri, cartofi prăjiţi, souvlaki, chestii urgente pentru potolit foamea şi setea. Curierul vine fuga-fuguţa, înotând în nisipul plajei... asta da meserie grea... să te duci din umbrelă în umbrelă, la 40 de grade, prin nisipul fierbinte, cu zeci de punguţe în braţe... Pentru care motive, să spunem 2 puncte.

La Egremni, surpriză (sau lipsă de documentare): şezlonguri de închiriat (şi chiar multicele), umbrele şi un bar pe plajă. Deci peste Porto Katsiki. Puteai, şi aici, să comanzi mâncare la un telefon disponibil, la baza scărilor. Cu o comandă de minimum 8 euro, puteai alege între pita souvlaki porc (2,5 euro), pita kebab (2,5 euro), o porţie de gyros (7 euro), o porţie de souvlaki sau de cârnăciori (7 euro), salata grecească (6 euro) etc. Pentru care motive, Egremni a fost evaluată, la acest capitol, cu 3 puncte.

Plajă, apă, cadru natural : 5 puncte fără dubii, ambele!! Cu menţiunea că nouă ne-a picat mai bine Egremni, fiind mai puţin populată. De fapt, numărul de turişti este cam la fel, senzaţia de aglomerare de la Porto Katsiki fiind dată de dimensiunile mult mai reduse ale plajei. Practic, la Porto Katsiki se stă aproape prosop lângă prosop (similar plajei Agios Nikitas), plaja fiind îngustă, în vreme ce Egremni are forme generoase, fiind din acelaşi neam cu Milos, Kathisma sau Avali: lungă, cât vezi cu ochii şi foarte lată. Un alt eventual neajuns este acela dat de momentul în care dl. Soare îşi face apariţia pe plajă, adică după 10.30, fapt care înseamnă că stai la plajă la orele amiezii, ceea ce, oricât te-ai băga sub umbrelă, poate fi (şi este) foarte solicitant. Iar dacă mai pui că după 3-4 ore, între 11 şi 15 de stat la soare (statul în apă nu se pune, fiind tot în soare), urci vlăguit sutele de scări de la Egremni sau cele app 100 de scări de la Porto Katsiki, vei constata că ai ajuns la maşină stors de toate energiile pe care ştiai că le poţi dezvolta şi, surprinzător, şi de energiile latente, nedescoperite încă.

Adult îndrăgostit iremediabil de priveliştile ameţitoare ale celor două plaje am trecut foarte repede peste acest neajuns. Dar copiii... nu! Şi cum votul lor contează mai mult decât al meu... (ca în Islam, unde mărturia bărbatului poate fi combătută numai cu mărturia a trei femei!).

Statul în plin soare este, în mod evident, obositor. La Porto Katsiki lumea se înghesuie la baza ţărmului muntos în grote micuţe, unde soarele are interdicţie de trecere. Acolo găseşti o umbră răcoroasă, chiar dacă undeva, în emisfera cerebrală responsabilă, aceea care acceptă şi te împinge la asigurări de călătorie, există şi gândul: „da, dacă se prăbuşeşte malul peste mine? ”. Normal, dacă se prăbuşeşte, la revedere plaje de pe această lume. Bine v-am găsit plaje de pe ailaltă lume!! Numai că la Porto Katsiki e greu să se prăbuşească grotele peste tine, pentru că nu le prinzi libere!! În comparaţie, la Egremni, în partea nordică a plajei, cum se isprăveşte zona cu umbrele şi şezlonguri de închiriat, sunt câteva firide, situate la fel, la baza malului stâncos. Într-o asemenea deschizătură am nimerit şi noi şi a fost foarte, foarte bine! Pentru că am găsit această modalitate de a sta la plajă, am putut rezista până pe la 6 pm. Au fost ore foarte plăcute, stând la umbră, privind în largul mării şi având cu soarele genul de relaţie pe care îl dezvolţi cu leul de la zoo, faţă de care eşti viteaz, ştiind că nu poate să pună laba pe tine...

Este adevărat, extenuat de câte o repriză de înot, stăteam mort, lungit pe spate şi, uitându-mă pe „tavanul” grotei, unde descopeream tot felul de fisuri, mă tot chinuia gândul cu asigurările de sănătate!!! Şi chiar, acel gând cu asigurările de viaţă!!! Nemaipomenind de „turistul căruia i-a căzut un bolovan în cap, nu ştiu în ce an”. Nu, nu mă refer la mama lui Monica Columbeanu. Am în vedere italianul căruia i-a căzut o parte a minunatei insule Lefkada în cap... Şi cum făceam eu teoria „drobului de sare”, ce să vezi (pe probate, veţi constata): copiii hârjonindu-se prin apă şi nevasta contemplându-i de la 2 metri, aşezată alene pe malul mării, ies din „cambuză”, în mâini cu camera foto, la vânătoare de amintiri video; şi cum vânam de zor, în spatele nostru (repet, toţi patru eram în mare sau la malul acesteia) un zgomot surd care însoţea o avalanşă de pietre şi pietroaie ce se prăvăleau la vale; fără panică am continuat să „filmez” căderea bolovanilor şi norul de praf care se înălţa, spunând copiilor şi da, chiar şi soţiei, să rămână în apă; am folosit ghilimele la verbul „a filma” pentru că nu filmam, nemaiavând memorie pe card!!! Dar nu jubilaţi şi nu proferaţi calomnii: am făcut câteva fotografii cu norul. Una dintre aceste fotografii, o ataşez prezentului review. Care ar fi concluzia: cred că legenda cu italianul rudă cu Monica a lu Columbeanu nu e chiar legendă. Şi mai cred că dacă stăteai la umbră în zona respectivă, aveai mari şanse să îţi cadă un „chietroi” în moalele capului. Aşa că, atenţie!!

Tot 5 puncte face, cu prisosinţă, şi cadrul natural al celor două plaje. Cu un plus, de data asta, pentru Porto Katsiki, care are un bonus de spectaculozitate, ca urmare a versanţilor care par mai semeţi dată fiind îngustimea plajei. Suplimentar, tot în favoarea „portului caprei”, aveţi ocazia, care nu trebuie ratată, de a contempla plaja de pe înălţimile care străjuiesc golful, în continuarea parcării cu plată.

În loc de concluzii.

Adunate, punctele acordate dau următorul clasament:

Nr.

crt. ParaliaAccesFacilităţiPlajaApaCadrul naturalTOTAL

01. Amouso 4.8 5.0 4.2 4.8 4.5 - 23.3

02. Pavezzo 5.0 4.7 4.5 4.5 4.0 - 22.7

03. Kathisma 5.0 5.0 4.0 4.0 4.0 - 22.0

04. Egremni 1.0 3.0 5.0 5.0 5.0 - 19.0

05. Avali 4.0 1.5 4.0 5.0 4.0 - 18.5

06. Porto Katsiki 1.5 2.0 5.0 5.0 5.0 - 18.5

07. Agios Nikitas 5.0 2.5 2.0 4.8 3.5 - 17.8

08. Milos 1.5 0.2 5.0 5.0 5.0 - 16.7

09. Gyra 5.0 2.0 2.5 3.5 3.0 - 16.0

10. Agiofili 1.5 0.5 3.5 4.8 4.2 - 14.5

11. Passa 5.0 0.2 1.5 3.5 2.5 - 12.7

Dacă unicul criteriu ar fi fost propriile mele gusturi, dacă voi mai ajunge în Lefkada, nu voi ţine seama de acest clasament. Voi merge, în această ordine, numai la Milos, Egremni, Porto Katsiki şi Amouso. Şi, urmare a votului copiilor, o zi, două, la Agios Nikitas. Aşadar, după gusturile noastre, cea mai frumoasă plajă rămâne Milos!!! Aşa însă, ţinând cont cu unii dintre voi aveţi copii, că alţii sunt mai comozi, că uneori este bine să nu te cari cu tot calabalâcul după tine, că alteori nu strică să ai puţină mâncare la dispoziţie, am încercat să dau note prin comparaţie, pentru toate gusturile. Şi a ieşit ce vedeţi mai sus.

Ca penultimă menţiune, într-o zi am fost şi la Pefkoulia Paralia, dar nu prea mai ţin minte nimic. Şi nici nu mi-am notat mare lucru. Dacă nu vă deranjează, voi reveni cu impresii de la „tataie Sindrivani”, cea mai bună tavernă din Lefkada, unde am mâncat app. 70% din mesele servite în cele două săptămâni!

Iar ultima informaţie, conform principiului repetitio mater studiorum est: Lefkada este legată de continent printr-un pod metalic, de app. 50 m, şi nu printr-un tunel subacvatic, dragii mei!!!

Vacanţe frumoase să aveţi! Şi grijă de voi să aveţi!

---

VIZUALIZĂRI: 9537 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI