Vânători de plaje în Evia centrală. Plajele din Kymi și împrejurimile sale

TIPĂREȘTE

Iubesc Grecia, lucru pe care l-am declarat deschis mereu nefăcând vreun secret din asta, de aceea, fac ce fac, şi mă întorc la Ţara Miturilor şi Legendelor în pofida faptului că nu tuturor le este pe plac acest colţ de lume. Dacă nu sunteţi în asentimentul meu, nu e supărare, e loc suficient pe AFA pentru toate gusturile, „daţi pagina” fără menajamente!

Înainte de a începe vacanţa mare, m-am gândit să mă apropii de finalul serialului cu privire la plajele celei mai recent vizitate insule greceşti, Evia, poate va folosi cuiva care merge acolo să cumpănească mai uşor ce va vizita şi ce nu va dori să viziteze. De aceea, m-am gândit să vă prezint plajele pe care noi le-am călcat în Evia centrală, cea de-a doua insulă ca mărime a Greciei, după Creta. Este vorba de câteva plaje situate în Kymi şi la sud de Kymi, baza celei de-a doua părţi a vacanţei noastre din Evia.

Ca şi caracteristică generală, plajele din acest areal au suprafaţa acoperită cu nisip amestecat cu pietricele, pe alocuri chiar pietre, iar culoarea acestora nu e chiar auriul sau albul întâlnit în alte insule, dar asta nu înseamnă că sunt de ocolit, dimpotrivă, au și ele farmecul lor care le face să fie căutate de turiștii cu gusturi pe măsură. Deşi nu sunt foarte spectaculoase ca aspect, au marele avantaj că sunt uşor accesibile, fiind aflate, de cele mai multe ori, lângă şoseaua principală.

Aș începe chiar cu plajele din Kymi, două la număr, dispuse una la nord de portul din Kymi, până în Capul Kymi acolo unde se sfârşeşte chiar şi şoseaua, pe nume Soutsini, cealaltă, aflată la sud de port, peste drum de cazarea noastră, în greacă știută drept Paralia Kymi.

Soutsini este plaja ce ocupă un golf generos la sud de Capul Kymi, fiind alcătuită din două părţi delimitate de o zonă cu bucăţi mari de pietre, iar în spate mărginită de dealuri albe, stâncoase, punctate pe alocuri cu vegetaţie. Fiecare dintre părţi este lungă de cam 100 m, în lăţime nedepăşind 20 m niciuna. Amândouă sunt acoperite de un covor de nisip fin de culoare brună-cafenie, acelaşi nisip fin regăsindu-se şi în apă, iar intrarea este lină, apa fiind destul de puţin adâncă la mal. Dacă prima parte a plajei este semisălbatică, numai bună pentru plimbări în care să ai impresia că nu mai e nimic pe lume, decât tu şi ea, cel de-al doilea segment, deşi mai îndepărtat, este amenajat cu şezlonguri şi umbrele de stuf, are chiar şi o tavernă care asigură potenţialii săi vizitatori că nu vor suferi de sete sau foame. Se spune că, grație amplasamentului său, beneficiază de ape liniștite fără valuri și curenți, fiind recunoscută printre localnici ca o oază de tihnă. N-am ajuns aici decât o dată, din păcate, dar pot spune că mi-a plăcut, este frumoasă şi chiar dacă este mai izolată, în partea amenajată era destul de populată.

Paralia Kymi este o plajă mică, care nu cred să aibă mai mult de 50 de metri în lungime, în timp ce lățimea nu depășește 10-12 m, mărginită de șoseaua principală. Este îmbrăcată de nisip fin, auriu, iar intrarea în apă este lină, ceea ce o face potrivită pentru familiile cu copii nelipsite de pe ea. În sensul acesta, este organizată cu facilități de joacă gonflabile pentru copii, care pot fi folosite numai în prezența unui supraveghetor. În apă se continuă același nisip moale, plăcut la atingere sub tălpi. De asemenea, beneficiază de șezlonguri și umbrele de stuf, toalete, cabine de schimb și are un beach bar cu băuturi de tot felul și chiar sandvișuri. A fost plaja noastră „cea de toate zilele”, până la care doar traversam strada, plaja pe care poposeam seara pentru revigorare când ne întorceam din peregrinările prin Evia sau locul unde ne începeam ziua ca să ne meargă bine cu o bălăceală sau o mică ședință de înot.

Prima plajă întâlnită la sud de Kymi se numește Platana și este o fâșie lungă, lungă cât vezi cu ochii, paralelă cu șoseaua, dar destul de îngustă și dat fiind că nu ține neapărat de vreo localitate, ci se desfășoară cumva între localități, nu prea are căutare, poate și pentru că materialul din care este constituită îl reprezintă pietricelele în amestec cu nisipul cenușiu. Arareori, am văzut pe cineva care să o folosească, nici nu e prea amenajată, în afara unei porțiuni unde am văzut câteva șezlonguri cu umbrele tot de stuf peste drum de o tavernă izolată, în rest era goală și singuratică.

Următoarea plajă ar fi Stomio și este situată în apropierea vărsării unui râu în mare, dincolo de care șoseaua principală nu mai păstrează paralelismul cu marea. Stomio se află lângă satul cu același nume și este o plajă destul de populată, având câteva unități de cazare în spatele său. Aspectul său este ceva mai deschis la coloare, fiind acoperită de nisip cu pietricele albe, culoarea apei mării compensând printr-un albastru intens. Lungimea plajei este considerabilă (cam un kilometru), lățimea nedepășind 50 m, iar apa se adâncește după numai câțiva metri față de intrarea în mare. Totuși, este destul de căutată, fiindcă mereu am văzut turiști pe ea, e drept că este amenajată din loc în loc cu șezlonguri, umbrele, dușuri, cabine de schimb, toalete. Are în spate și câteva taverne care-i asigură pe cei care o vizitează că nu vor muri de sete sau de foame, în caz că nu și-au luat cu ei merinde.

Una dintre cele mai vestite plaje din acest areal este Mourteri, aflată la distanță de 25 km față de Kymi și cea mai potrivită cale de a ajunge la aceasta este să se parcurgă șoseaua principală până în localitatea Orion de unde se cotește la stânga pe un drum secundar, dar asfaltat, pentru încă vreo cinci kilometri. Nu este doar cea mai faimoasă, ci și cea mai mare, de circa 4 km lungime, având în componență două porțiuni ce se desfășoară între două coline: în stânga Agios Giorgios, la dreapta, însăși Mourteri. Este și destul de lată, până la 100 m, și organizată cu toate facilitățile necesare unei plaje decente: șezlonguri, umbrele, dușuri, cabine schimb, toalete, ceea ce o face să fie destul de animată. Sunt şi câteva terenuri de volei pe plajă pentru amatori. Baza sa este formată din nisip grosier de culoare gri, în amestec cu pietricele albe. Intrarea în apă nu este tocmai lină, dar în niciun caz bruscă, fiindcă am văzut mulți copii bălăcindu-se fără probleme. Pe toată lungimea, înapoia sa, se găsesc înșirate taverne, baruri, cafenele, terase, una lângă cealaltă, asigurându-le turiștilor diverse alternative la trândăvitul la plajă. Tot acolo, există și câteva pensiuni, studiouri, pe scurt, diverse posibilități de cazare.

Plimbarea noastră la sud de Kymi urma să se încheie aici, însă la o privire mai atentă la plecare, ne dăm seama că drumul secundar pe care intraserăm pentru a ajunge la Mourteri, nu se sfârșea, ci se continua mai departe, dar neasfaltat. Ne hotărâm să mergem înainte, deși drumul în pantă începuse să fie cam anevoios. Ne întâlnim cu o mașină care venea de peste deal și-i întrebăm șoferița ce putem vedea mai departe. Ne răspunde că plaja Agios Merkourios care este superbă, după părerea ei, și ne îndeamnă s-o vizităm, că nu ne va dezamăgi. Văzând că șovăim, ne asigură că putem trece cu mașina noastră, cam joasă, ce-i drept. Din vârf, remarcând priveliștea minunată ce ni se deschidea în fața ochilor, ne-am oprit să admirăm peisajul. Plaja Agios Merkourios are, cel mult, 500 m lungime, fiind formată din nisip de textură medie cu pietricele albe. Nu este una dintre cele mai amenajate plaje, dar este, clar, preferata hippioților și a rockerilor, pe mulți dintre cei care o frecventau văzându-i la tavernele din spatele său.

De fapt, plaja Agios Merkourios este denumită așa după satul ce se întinde alături și este, de cele mai multe ori, privită ca o extensie a plajei Mourteri. Este mărginită în celălalt capăt de o stâncă vestită, masivă, numită „capetele”, datorită asemănării ei cu două capete iţite din mare. Acolo, ad-hoc, inspirați de frumusețea peisajului, ne-am hotărât să zăbovim un pic, să mai facem o baie și să ne relaxăm puțin la soarele blând de după-amiază înainte de a o lua din loc, înapoi spre Kymi.

Pentru noi, nimic nu se compară cu bucuria descoperirii plajelor din frumoasele insule grecești, chiar dacă Evia e un fel de „cenușăreasă”, nefiind privită la egalitate cu suratele sale mai vestite. Plajele acesteia, nici pe departe lipsite de farmec, sunt lipsite, în schimb, de agitația turiștilor care există pe cele mai multe dintre alte insule, ceea ce face o destinaţie căutată de cei ce doresc ceva mai puţin comercial, mai sălbatic, dar mai autentic. Recomand Evia, cu plajele sale cu tot, acelora care vor să-şi petreacă o vacanţă altfel într-o Grecie rurală, departe de multe locuri cu care s-au obişnuit până acum!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 7079 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI