O altă călătorie spre centrul pământului — Postojna Jama

TIPĂREȘTE

Am mai văzut peșteri la viața mea dar, parcă, nici una atât de spectaculoasă, de mare și de bine amenajată pentru a fi vizitată de turiști! Din câte știam, este cea mai mare din Europa – ca lungime - și că aici trăiește o specie de „animăluț ciudat” , care nu se găsește în altă parte. De-aceea m-am bucurat că pe traseul „caravanei” noastre, în data de 2 iulie, a fost inclus spre vizitare și acest important obiectiv.

După ce ne-am regalat cu cazarea și micul dejun la „Hotel Center” , despre care am scris impresii aici, am plecat cu microbuzul spre

POSTOJNA JAMA, minunea subterană, care este la o distanță de aprox. 1,5 km de la hotel. Adresa mai exactă este:

După ce am ajuns am așteptat să vină și colegii cu autoturismele proprii, ca să ne strângem în număr minim de 20 de persoane, pentru a beneficia de bilet colectiv cu preț redus. Pentru că nu s-a întâmplat acest lucru, unii dintre colegi preferând să meargă la alte obiective, am luat bilete cu preț întreg fiecare. Intenționam să intrăm la vizită la ora 9.00 dar, am luat bilete pentru 11.00.

Pe panoul din fața intrării la casele de bilete erau afișate prețurile pentru cele patru variante de vizitare a Parcului Postojnska Jama, pentru că pe platformă se află mai multe obiective:

Prețurile erau – bineînțeles – diferite, funcție de ce alegeai să vizitezi și funcție de „statutul” turistului: adult, student sau copil. Majoritatea grupului nostru a ales varianta 1) + 4), care a costat 38,5 euro/persoană. După ce am plătit 77 euro la casă ne-am așezat la una din mesele terasei restaurantului „Jama” , care este pe platforma de dinaintea intrării în peșteră. Aici poți să te relaxezi și să stai să bei o cafea – sau ce vrei tu - sau să stai la un pahar de vorbă cu prietenii, în așteptarea timpului până la intrarea în peșteră, lucru pe care l-am făcut și noi.

Vizita se face în grupuri organizate și la ore prestabilite, într-un circuit ghidat de vorbitori de limbă engleză, germană, franceză, italiană. Noi am ales să mergem cu ghidul vorbitor de engleză și, după poarta de intrare am așteptat, cuminți, să fim preluați de trenulețul luuung care ne-a purtat, cale de vreo 2 km, prin galeriile joase și cotite, până în zona vizitabilă.

Tot drumul cu trenulețul prin galeriile joase era, din loc în loc, luminat, dar pozele făcute din mersul destul de repejor al lui, nu mi-a dat posibilitatea să obțin imagini clare a ceea ce vedeam în jur. De aceea nu am putut posta unele poze aici. În schimb, când am coborât din trenuleț am observat cât de bine și atent erau puse în lumină, pentru a fi văzute și admirate, formațiunile calcaroase ale stalactitelor și stalagmitelor din jur-împrejurul nostru. Cred că pozele vor „vorbi” ele însele despre ceea ce eu nu am reușit să spun, în scris.

Când am ajuns acasă am căutat să-mi completez bagajul de informații, deja știute, cu cele văzute și aflate de la ghid, așa că am găsit pe Net câteva date tehnice, pe care le inserez aici:

Sistemul de peșteri Postojna, lung de 20.570 metri, este cel mai lung sistem de peșteri din Slovenia, precum și una dintre atracțiile sale turistice de top, vizitate de peste 500.000 de vizitatori pe an. Postojna (are) cea mai lungă adâncime accesibilă publicului din orice sistem de peșteri din lume. Traseul lung de 5,3 kilometri este deschis publicului…

sau:

Peștera Postojna este una din cele mai mari grote europene. Are o faună foarte variată, de la creveți, miriapode și greieri de peșteră până la marea atracție pentru turiști, „olmul endemic” , sau, „Proteus Anguinus” , o reptilă acvatică rară, cu piele asemănătoare cu cea umană, semitransparentă. Are ochii atrofiați și are branhii exterioare. Există o subspecie a sa, „olmul negru” , extrem de rară. În afara turului de peșteră animalele pot fi văzute de către turiști la „Vivariul” de lângă aceasta. Olmii albi sunt aduși și ținuți 2 săptămâni în vivariu, apoi schimbați. Olmii negri nu sunt expuși datorită protecției lor.

Sau:

Cu lungimea sa de 25 până la 30 de centimetri, „olmul” este cel mai mare dintre animalele care trăiesc în peșteri și singurul vertebrat din Europa legat strict de habitatele peșterii. Este complet adaptat vieții din întuneric. Se hrănește cu crustacee, viermi, melci și alte nevertebrate acvatice. Are o durată de viață de până la o sută de ani și poate rămâne fără alimente timp de câțiva ani. În 2016, una dintre olmele din Postojna Cave a depus ouă, care au eclozat ceva timp mai târziu, captând atenția oamenilor din întreaga lume.

După cum am spus mai sus, noi nu am vizitat „Vivariul” de pe platformă, lucru pe care acum îl regret, deoarece, tot de pe Net am mai aflat câteva lucruri foarte interesante despre peștele uman, sau olm, sau „Proteus Anguinus” , un „animăluț” tare ciudat pe care l-am văzut și în peșteră, dar nu prea clar. Acesta avea o lungime de cam 5 sau 6 cm și era închis într-un acvariu cu foarte puțină lumină (aproape deloc). Ni s-a atras atenția de-a nu face poze, pentru a nu fi deranjat de lumină, el fiind foarte sensibil. Pe un ecran TV de deasupra, rulau imagini cu forma și habitatul olmului. Locul unde era așezat acvariul era întunecos și se afla cam la finalul vizitei noastre, aproape de îmbarcarea în alt trenuleț, care urma să ne ducă spre ieșirea din peșteră. Am mai aflat că olmul este cel mai mare animal care trăiește în peșteră.

Turul nostru ghidat prin peșteră a durat cam o oră și jumătate, și am văzut și fotografiat aceste minuni, creații ale naturii subterane, stalactite și stalagmite cu forme incredibil de frumoase, unele ce par voaluri diafane frumos colorate, altele ace ascuțite, altele dantele, cu culori în dégradé, de la gri spre roz sau alb.

Trebuie să mai spun că ghidul ne-a făcut atenți când am ajuns la locul, (sala) care, după părerea specialiștilor, are cea mai frumoasă și cea mai fotografiată formațiune carstică a peșterii. Este vorba despre stalagmita Briliant, de o culoare alb-strălucitor, care are cinci metri înălțime și care este „simbolul” peșterii Postojna. Culoarea sa albă este dată de apa clară care picură încet pe stalagmită și depune un strat subțire de „apă de curgere” , conferind – astfel – „Briliantului” culoarea sa albă, strălucitoare. Lângă el se află o altă coloană, de culoare ceva mai închisă, dar cu multe ornamente.

Am mai remarcat un lucru care mi-a plăcut tare mult în această peșteră, și anume: toate suprafețele pe unde se pășește sunt – parcă – tratate cu un material antiderapant, pentru orice fel de încălțăminte. Cu toată umiditatea din peșteră, chiar și pe cele mai înclinate porțiuni ale aleilor de vizitare, aderența era perfectă. Cu toate astea, traseul nu este ușor pentru persoanele cu dificultăți de mers, deoarece traseul urcă și coboară accentuat. Temperatura în peșteră este constantă, cam de 10 - 12°C, iar iluminatul este bine amplasat, punând în lumină și valoare frumusețea formațiunilor carstice.

În încheiere spun că mă bucur că am ajuns să văd un loc atât de interesant din Europa, nu departe de România, care – chiar dacă nu este (încă) înscris pe lista patrimoniului UNESCO, merită – fără discuție – să fie văzut și admirat!

---

VIZUALIZĂRI: 4664 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI