Pacat!

TIPĂREȘTE

Daca am ajuns intr-o zona cu destule pesteri am hotarat sa vizitam una dintre ele, mai ales ca printesa inca nu intrase in una reala. Vazuse ea ceva la Muzeul stiintelor naturii si atunci primise promisiunea ca va vedea si una reala. Analizand posibilitatile: pestera Rasnov, pestera liliecilor si pestera Dambovicioara, am ales-o pe ultima. Alegerea nu a fost prea grea, pe langa prima treceam la ore nepotrivite (vineri era deja seara, iar duminica avea prioritate Castelul Bran), a doua este neamenajata si nu aveam la noi incaltaminte adecvata si lanterne puternice (am citit ca e nevoie de asa ceva), prin urmare ramanea cea de-a treia.

Dupa ce am terminat la “Dracula Castle” am pornit la drum. Citisem ca se poate ajunge din doua directii: dinspre Sirnea (drum mai scurt, dar mai mult de mers pe un drum judetean care nu stiam cat de bun este) sau iesind de pe traseul Bran- Rucar si mergand 5 km. Am ales a doua varianta.

Dupa 2-3 km este un punct de taxare pentru intrarea in rezervatia naturala Piatra Craiului. Taxa este modica (2 lei de persoana). Imediat dupa ce treci de punctul de taxare se intra intr-un defileu superb, soseaua se strecoara prin mica trecatoare facuta de apa. Este raul, soseaua si muntele. Absolut de vis. Soseaua este asfaltata si buna, de abia dupa Podul Dambovitei drumul se strica putin si dispare asfaltul, dar este practicabil chiar si pentru masinile cu garda mai joasa. In ultima portiune din apropierea pesterei drumul este cam ingust neavand loc doua masini asa ca la intalnire cineva trebuie sa dea cu spatele, o astfel de zona este chiar intr-o curba si mi s-a parut cel mai periculos loc, asta avand in vedere ca unii se cred la raliu. Citisem ca ultimul kilometru din drumul spre pestera e bine sa il faci pe jos, dar din pacate nu am gasit unde sa las masina in sat sau dupa iesirea din sat, primul loc de parcare, disponibil, a fost cu 200-300 m inainte de pestera, chiar inainte de un restaurant care s-a construit partial pe stanci si partial peste rau! (nu stiu cum a putut sa inchirieze spatiul de peste rau). La 300 m dupa pestera este un loc mai lat unde este un semn de parcare si scrie “parcare autocare”.

Am debarcat si am luat-o inspre intrarea in pestera admirand frumusetea peisajului, dar uitandu-ma in apa sa vad vreun pastrav am ramas surprins vazand peturi si pungi de plastic cat cuprinde. La un moment dat am vazut si un adevarat stavilar din peturi. Nu inteleg cum poti sa vii intr-un loc atat de frumos si sa iti bati joc de el aruncandu-ti gunoaiele peste tot.

La intrarea in pestera se ajunge urcand ceva scari destul de abrupte. Intrarea are de asemenea un pret mic 8 lei/adult si 3 lei/copil, bine nici pestera nu este prea mare. La intrare sunt 2 copii care asigura ghidajul in pestera de aceea nu se intra imediat ci se asteapta sa se adune minim 8-10 persoane. Mateo (ghidul nostru) ne-a spus ca sunt voluntari, dar am considerat ca efortul de a ne arata formatiunile din pestera si de a ne explica cate ceva din istoria locului merita un stimulent financiar. Oricum chiar daca explicatiile sunt pe repede inainte este de admirat efortul acestor copilasi.

Nu ma apuc acum sa descriu pestera pentru ca deja au facut-o multi altii, poate mai bine decat as face-o eu, dar am vazut si noi ce inseamna o stalactita, o stalacmita sau o coloana, am admirat “laba de urs”, “mamutul”, “capsuna”, “pielea de sarpe”, oasele de urs preistoric (desi mie mi s-au parut cam facaturi), reproducerile desenelor rupestre si toate celelalte atractii. Printesa a putut acum sa faca diferenta intre o pestera facuta de mama natura si grotele sapate in roca vulcanica din Cappadoccia. Per total a fost o plimbare instructiva si interesanta. Am coborat din pestera si ne-am mai miscat putin pe cheile Dambovicioarei admirand frumusetea locului toamna, cu diverse nuante de frunze uscate, copaci crescuti din stanca si apa cristalina curgand repede la vale. La intoarcere am oprit la o pastravarie de la iesirea din sat de unde mami a “pescuit” 4 pastravi spre nemultumirea printesei care i-a spus ca este o criminala, printesa fiind mare iubitoare de tot ce misca: melci, rame, pasari, animale, amfibieni, fluturi si alte aratari.

In concluzie o plimbare care a meritat, dar si o mare dezamagire datorita comportamentului celor ce au trecut pe acolo lasand munti de gunoaie.

---

VIZUALIZĂRI: 1753 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI