Confort, liniste, relaxare, siguranta la Pensiunea Victoria

TIPĂREȘTE

E vremea florilor de tei si a cireselor. Florile de mac s-au plictisit deja de taclalele cu florea de cicoare. Se parguieste graul. Lumina dulce-molcoma care invaluie dealurile si departarile imi aduce in minte de alta lumina... “la deslumbradora luz de Andalucia, de Cataluña”... stralucitoarea lumina a Andaluciei, a Cataloniei...

Ei... dar asta-i din alta poveste! (vad ca incurc povestile, ia sa trecem pe ulita noastra, de azi)...

Anul acesta, cand a fost cea mai lunga zi din an, cand natura a innebunit de tot luand-o razna cu verdele ei (atata verde, in atatea nuante), ei bine, El Científico (de care v-am mai povestit) a sarbatorit multi ani de la terminarea facultatii de fizica si s-a intalnit cu ai lui colegi la Valea Draganului, la pensiunea Victoria. Si cum nevasta trebuie sa-si urmeze sotul si la bine, dar si la rau, iata-ma si eu aici. Dar, la bine!

De la Cluj Napoca la Valea Draganului se ajunge in 75 minute alunecind pe DN 1 (Soseaua Cluj-Napoca - Oradea) printre colinele dintre lanturile Muntilor Apuseni.) La stanga se contureaza Muntii Gilaului si Masivul Vladeasa, iar la dreapta, la distanta ceva mai mare, muntii Meses. Privesc din masina si nu ma mai satur. Oare ma aflu intr-o pictura renascentista? Cer albastru, nori mici, pufosi si durdulii. Verde in cele mai surprinzatoare nuante. Si-mi trec prin minte versuri din poezii: “Verde crud, verde crud” (Bacovia) dar si “Verde que te quiero, verde/ verde viento, verdes ramas” (o, cat te iubesc, Verde… esti culoarea ramurilor, esti culoarea vantului… (asa zice minunatul Federico García Lorca in poemul "Romanta somnambula").

Dar pana sa-mi mai aduc aminte si de alte rime avand ca tema Verdele-Infinit, (poezii, pe care Liceul din Bistrita mi le-a picurat cu atata mestesug in minte si in suflet), iata-ne ajunsi in localitatea Valea Draganului, pe drumul 764 B care porneste din DN 1.

In scurt timp ne apare pe latura dreapta Pensiunea Victoria asezata in lunca larga a riului Valea Draganului. Se intra in spatiul pensiunii. O gradina superba ne intampina. Te incanta atatea lucruri. Un foisor cu un spatiu generos te imbie sa petreci bune momente aici. Poti sa-ti incerci maiestria sportiva la o masa de tenis, poti sa-ti prepari traditionalele frigarui la gratarul din apropiere, sau simplu, sa contempli padurile si pajistile de pe dealurile din preajama. Sunt si leagane pe care iti “leagana” gandurile, o “fantanita lina, cu apa putina”, strajuita de o micuta statueta, care rustice, copaci minunati, flori de toate culorile, iar intr-n colt al imensei gradini este cladit un generos foc de tabara, care asteapta inserarea si cantecele din jurul lui, ca sa trimita pana-n cer flacari... Nu stiu daca din aceasta curte, ograda, gradina, lipste ceva. Cred ca nu.

Cladirea are o geometrie atragatore, este svelta, cu albe coloane, cu multe geamuri ca sa patrunda lumina si culori care se armonizeaza bine cu verdele crud al lunii iunie.

In interior, la parter este un spatiu elegant, care este salon de primire si loc de servit masa. La etajul 1 si 2 sunt dormitoarele cu mobilier rustic, elegant, din lemn masiv si o baie uriasa tot in nuanta de verde. De la balcoanele cu muscate multicolore poti admira natura si imprejurimile.

Mancarea este cam asa cum ne-o dorim cu totii. Ousorul este de la gaina din curte care mai ciuguleste iarba, slaninuca este de la Grohaila din cotet, dulceata este facuta din roadele pomilor din zona, branza de la rumagatoarea Joiana, care paste ierburile grase, iar hribii sunt culesi din pamantul codrilor verzi. Acum, cand peste tot se flutura termeni precum BIO, ECO, NATURAL oare iti poti dori mai mult?

Simona, patrona este cu zambetul pe buze, iti ghiceste dorintele, prezenta si totusi discreta. Ghita, ospatarul se rostogloeste ca o margeluta, (cu freza lui moderna, “data cu gelutz”, cu inventarul fiecarui fir de par), tacut, harnicut, modest, saritor, (i-am dorit o Cosanzeana pe masura) !

Si stiti ce este SUPER? Ca am lasat 3 zile usa camerei deschisa, avand pe masa telefoane super-inteligente, cu bani in rucsacele, dar nu ne-a trecut o clipa prin cap, sa inchidem usa. Nu. Aveam siguranta si increderea pe care numai in ARDEAL o poti avea!

Aaaa… am uitat sa spun ca la subsol este o sala cu aparate de gimnastica… si pe undeva este si-o piscina, de care am auzit, dar nu am avut timp sa o probez, in acel moment determinat avand “alte-celi prioritati”!

Pensiunea este o minunatie… Iti ofera confort, liniste, curatenie, siguranta.

Daca vrei sa faci excursii scurte cu masina atunci cel mai potrivit este sa continui pe drumul 764 B inspre munte. Dupa aproximativ 15 km de la pensiune, dupa ce drumul incepe sa urce in serpentine, un indicator iti arata directia inspre Barajul Valea Draganului. Dupa citeva minute drumul trece peste barajul lacului de acumulare. Merita sa opresti imediat la iesirea de pe baraj pentru a te bucura de panorama albastra a oglinzii apei pe care o admiri in amonte si apoi sa iti intorci privirea in aval pentru a constata ca te afli la o inaltime considerabila de valea riului Dragan.

Cu satisfactia pe care ti-o da frumusetea peisajului revenim la drumul principal si il continuam urcind in directia inspre Rimet (de pe albia Vaii Iadului). Cind urcusul se termina, exact la limita dintre Judetul Cluj si Bihor, atat pe versantul sting cit si cel drept, te intimpina poieni inconjurate cu paduri de brad. Merita sa parchezi masina in acest punct si apoi sa o apuci in plimbare pe drumul forestier de pe versantul sting. Drumul trece pe linga o stana si apoi dupa 10 minute se ajunge pe un virf neted care iti ofera o priveliste de neuitat. Poti observa lacul Dragan, dar de aceasta data ai o vedere a jocului de ape, de sus.

Ceea ce este cu totul fascinant este o poiana semirotunda, inconjurata perfect de brazi care parca au toti aceeasi inaltime. Brazii sunt in semicerc si ai impresia ca s-au adunat aici la un mare spectacol, in rochii lungi de bal. Imaginea iti ramine intiparita pentru multa vreme in memorie.

In zona se afla Muzeul Memorial Octavian Goga din Ciucea, pe care l-am vizitat cu alta ocazie si despre care, (daca o sa am timp si inspiratie) o sa va povestesc cu mare drag. Drag de Voi, pentru Voi, dar si admiratie, respect fata de Octavian Goga si Veturia lui, care si-au nemurit sentimentele pe veci in Mausoleul Iubirii...

---

VIZUALIZĂRI: 1822 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI