Pensiunea TEODORA - o pensiune santieristica

TIPĂREȘTE

In cadrul periplului nostru prin ARDEAL am ajuns si in deosebitul oras SIBIU despre care va voi povesti ((vezi impresii). De pe varianta, am intrat prin cartierul SELIMBAR cautand cazare. Am incercat la vreo trei pensiuni, locurile fiind ocupate. Chiar ma ingrijorasem pt faptul ca se insera si trebuia sa gasim neaparat un loc unde sa innoptam. La ultima pensiune, la care am intrebat daca ne poate recomanda o vila unde sa mai incercam sa gasim cazare, ni s-a spus ca in aceasta perioada pensiunile sunt ocupate, ca poate vom mai gasi loc la VILA TEODORA... "dar..." ... sau poate sa incercam mai in centrul SibiuluiAm intrebat ce inseamna acest "dar...", dar stapana pensiunii respective nu a vrut sa detalieze afirmatia sa. Aveam sa aflam noi personal ce inseamna aceast "dar" chiar pe pielea noastra.

Dupa indicatiile primite am gasit relativ usor vila TEODORA, pornind din statia de autobuz SELIMBAR, pe o strada la stanga cum mergeam catre centrul Sibiului. Am sunat la poarta si ne-a raspuns dupa 5 minute o persoana de gen feminin (am dedus ulterior ca era patroana pensiunii). Ne-a spus ca avea destule camere libere (puteam sa ne ne intrebam de ce aceasta pensiune are camere libere in timp ce toate celelalte erau ocupate, dar eram prea obositi sa realizam asta). Ne-a condus fara alte explicatii (sau comentarii amabile), doar afisand o greata imensa pe chip. intr-o camera dintr-un corp de vila spre spatele curtii. Pot recunoaste spre a fi obiectiva, faptul ca aceasta camera oferita era curata (chiar daca era foarte mica), avea mobilier nou si simplu, iar baia era de asemenea curata. Dar partea pozitiva se rezuma doar la atat.

Urmeaza apoi un sir de lucruri negative care te fac sa ocolesti acesta vila. Intrand in curtea vilei, ne-a izbit un miros patrunzator de mancare, mai ales de ulei prajit, ars. Cladirea fiind inghesuita intr-o curte mica, inconjurata de alte vile, probabil ventilatia se facea greu iar mirosul de ulei a persistat pana dimineata. Normal ca am intrebat totusi, daca ne poate oferi si masa crezand ca daca miroase a mancare, ne poate prepara si noua ceva... usor de facut menit sa ne potoleasca foamea. Ni s-a raspuns cu aceesi greata: "Nu gatim decat pentru muncitori". Ce muncitori, am aflat imediat dupa aceea. Ni s-a continuat "gasiti niste salam la buticul din strada urmatoare." Si-a luat banii si a plecat lasandu-ne cam nedumeriti. Daca era o pensiune care se respecta si respecta si turistii, poate ne-ar fi putut propune ceva, orice de mancare (pentru ca am specificat ca nu suntem pretentiosi la mancare). Gazda noastra era foarte grabita sa-si ia banii si sa plece.

In fine, am intrat in camera si am constatat imediat, la baie, faptul ca nu erau prosoape deloc, iar in camera razbatea o galagie infernala condimentata cu injuraturi in limba maghiara. Exact in fata camerei aflata pe o terasa improvizata iesisera o gasca de aprox opt barbati imbracati in salopete muncitoresti care au inceput sa joace table si sa injure. Fiind foarte obositi de pe drum si neputandu-ne odihni in nici-un caz in acel vacarm (si era ora 21 totusi), am cautat gazda pentru a cere schimbarea camerei „Am reusit sa gasim pe sotul gazdei care ne-a dat cheia de la alta camera (insa si acolo vacarmul se auzea la fel, toate ferestrele fiind indreptate spre aceeasi curte interioara). Am reusit insa in a doua camera sa gasim 2 prosoape, vechi, zdrentuite, cu marginile rupte. Am mers din nou la gazda sa-i comunicam faptul ca nici aici nu era liniste. Ne- a spus, dand din umeri, ca vila are contract cu echipe de muncitori care locuiesc acolo in tot sezonul de vara-toamna, si ca va incerca sa potoleasca galagia. AHA! Deci asta insemna acel "DAR..." pe care il rostise stapana vilei anterioare. Nimerisem la o pensiune santieristica. Despre prosoape ne-a spus sa le luam pe cele din a doua camera, ca poate uitase sotia sa puna, si asa sunt prea putine (???!!!) Stapanul vilei s-a dus intr-adevar la echipa de muncitori, le-a adresat mai mult din obligatie vreo cateva cuvinte insa domnii aceia nu s-au sinchisit deloc. Au continuat galagia pana la ora 23.30.

Eu as fi vrut sa plec imediat de acolo insa faptul ca sotul condusese toata ziua si era obosit m-a facut sa ma razgandesc, sperand ca poate dupa ora 24 vom reusi sa ne odihnim. Nu am avut parte de aceasta facilitate nici mai apoi. Dupa ce echipa de muncitori s-a dus la culcare, probabil ca s-a dat drumul la caldura prin centrala vilei deoarece a inceput sa se auda un alt zgomot foarte puternic ce se repeta la 5 minute. Era un zgomot asemanator cu cel produs de o tava de inox sau fier scapa din maini pe gresie. Zgomotul, dupa ce incepea mai reverbera inca vreo 7-8 secunde. INGROZITOR!!! Acel zgomot s-a tot repetat toata noaptea si a trebuit sa il suportam pentru ca era si foarte tarziu si nu mai gaseam la acea ora alta cazare, La venirea diminetii, mai obositi decat atunci cand veniseram, am fost fericiti ca putem pleca din acel loc ingrozitor!!!

A fost singura groaznica experienta din concediul nostru, lucrul care de fapt l-a si intinat. Fara cazarea la aceasta vila concediul nostru prin ARDEAL ar fi fost perfect. O sa va mai povestim in viitoarele rewiuri despre celelalte cazari (in special despre pensiunea de poveste "LA MAMA LUŢA" - AMPOIŢA) si locuri vizitate, lucruri care ne-au incantat sufletul.

---

VIZUALIZĂRI: 5581 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI