O cloaca cu pretentii de pensiune/casa traditionala/taraneasca

TIPĂREȘTE

Am petrecut un sejur de 2 nopti in aceasta locatie, impreuna cu un grup de prieteni.

Prima impresie la intrarea in curte: pozele postate pe net si reclama pentru aceasta locatie nu reflecta deloc realitatea.

Dupa ce treci “faimosul” pod alb cu rosu, lat de o masina, si mergi pe malul apei pe un drum care nu-ti inspira incredere (oare asta e drumul? Sigur nu am intrat in curtea cuiva? Dupa colt nu cumva e o rapa sau drumul e rupt si cad cu masina in rau?) ajungi in “faimoasa” parcare, care e de fapt partea de jos a curtii (“pensiunea” e localizata pe un deal, la marginea unei padurici).

Dupa ce parchezi cu ceva emotii masina in locul stramt cu ceva gropi, iarba/vegetatie mare si destul de multe masini (oare asa multa lume vine aici?) incerci sa te dumiresti daca pe langa curtea improvizata de gaini trebuie sa o iei ca sa ajungi la locul de cazare. Te mai intrebi inca o data daca ai nimerit bine sau urmeaza sa fii luat la bataie de cineva ca i-ai incalcat proprietatea (noi am avut noroc cu masinile prietenilor care sosisera deja) !

Apare cineva, care se uita insistent la ce faci. Aflam ca face parte din comitetul de primire (Doru, fiul gazdelor) care ne explica pe unde sa ajungem la casa. Trecem pe langa o balta dreptunghiulara, destul de mare, cu o apa foarte tulbure, care are un fel de ponton cu 2 scaune de plastic rasturnate pe el si ceva undite cred (socul e destul de mare cand realizezi ca nu e lacul de poveste din prezentarile de pe site) … o broasca umflata isi arata capul din apa iar o mica testoasa incearca sa mai vada si ea lumea! Nu tu lac cu lebada cum se sugera pe site!

Mergem mai departe pe langa catei, urcand cu bagaje, pe cararea propriu-zisa spre casa care te socheaza: imbracata in iedera, cu ferestre greu vizibile la prima vedere, incepi sa ai iar indoieli…Ne intampina Roxana, nora gazdelor –tanara, zambitoare, pare o persoana placuta. Ne indica o usa dubioasa si o scara de ciment ca sa urcam la etaj: acolo vom fi preluati de altcineva.

In capatul scarilor ramai traznit: te intrebi incotro s-o iei pentru ca nu vezi pe nimeni si multitudinea de obiecte/lucruri insirate/aruncate haotic te debusoleaza. In plus se simte un miros puternic de inchis, vechi si de mucegai.

Auzim voci si apare o doamna care se prezinta a fi mama Lice. Insista de fiecare data s-o numim asa, desi pare penibil (mama e una singura pentru fiecare, iar doamna - fara suparare- nu-mi inspira nimic).

Tonul destul de autoritar pe care ne cere s-o numim in acest fel imi displace – insa limbajul folosit ma face sa cred ca e profesoara sau ceva (fapt confirmat mai tarziu). Ne indica o camera in care am putea sta, localizata in capatul scarilor, pe colt, cu fereastra care se deschide in holul de access spre alte camere, nu in exteriorul casei cum ar fi normal. In camera e inghesuit un pat dublu si o canapea in capatul acestuia si parca nu-mi vine sa intru in ea. Gazda sesiseaza asta si ne sugereaza “camera cu veverite”.

Deja am emotii… Mergem pe hol inainte si la dreapta vedem 2 usi: in capat e camera: venim de afara de unde e sufocant de cald si intram intr-o camera mai racoroasa, ca un beci din cauza intunericului. Hotaram sa stam in aceasta, desi miroase puternic a mucegai, insa suntem veniti de pe drum, obositi, si vrem un loc mai privat unde sa ne odihnim putin. Gazda ne spune ca ne lasa sa ne acomodam. Ca orice om, vrem sa folosim baia… dar… unde e? e pe hol, dar nu va deranjeaza nimeni… Deoarece vezica insista, ma duc sa incerc “buda”. Gazda pleaca nu inainte de a mentiona ca ea nu ne deranjeaza daca nu tipam, ca ei nu-i prea place sa-si stranga lucrurile si le lasa mai insirate (se vede cu ochiul liber!).

Deschid usa si imi vine sa cred ca visez: un simulacru de baie, plin improvizatii, de paianjeni si alte gaze moarte sau nu pe jos au pe sus! Trec peste soc si vreau sa folosesc WC-ul. Pe colac este un strat de praf/nisip! Ma apuc de curatat colacul de wc si dupa aceea, studiez cu atentie locul: pare nefolosit de mult timp, daca nu ar fi hartia igienica folosita aruncata intr-un cos de gunoi mizerabil, fara sac de gunoi.

Ni se sugerase sa consumam apa pentru baut de la chiuveta ca “e de izvor, din pacate”. Si daca te-as crede, cine s-ar risca la cum arata baia?

Ma intreb daca asta e regula: se arunca sau nu hartia igienica folosita in WC? Sau in gunoi? Aleg prima varianta, insa jetul de apa din rezervor nu ma ajuta! Ma enervez si vad si viespea moarta uscata lipita de piciorul WC-ului (oare e moarta sau vie? Daca ma intepa?) si familia de alte insecte bune pentru insectar din jur. Nu este sapun, dar gasesc intr-un dulapior. Prosoapele nu se vad. Le gasesc ulterior in sifonierul din camera, dar nu pot folosi niciunul pentru ca au urme de murdarie pe ele si o culoare suspecata de gri. Nu-mi dau seama daca e doar din cauza iluminatului din camera sau chiar e murdar. Imi folosesc prosopul propriu. Vad case de paianjeni fluturand pe tavan. Simt ca ma sufoc de mirosul de beci si vreau sa deschid geamul de sus care da spre un mal de pamant din padurice. Ma razgandesc cand vad multitudinea de paianjeni ce si-au facut case in acest locas!

Ma gandesc sa ies sa vad si restul locatiei: dau de “camera de lectura” in care e o masa veche de billiard, pe un perete e un raft cu carti foarte vechi, cu pagini maronii, zdrenturoase, care emana un miros de vechi, de moarte, iar langa masa de billiard este un sir de scaune de avion, de la tarom probabil (unde a lucrat gazdoiul ca pilot), nu de maxi –taxi cum am crezut eu din pozele de pe net. E o imagine jalnica, arata ca o magazine de vechituri… de aici se iese pe “terasa” de 2,5-3 metri pe ~4metri. Aici e o masa de lemn cu banci, o margine inestetica de ciment, si o umbrela sub care e zapuseala.

“Sala” de mese e jos si la intrare te izbeste acelasi miros extrem de puternic de mucegai! Parca nu-ti mai e foame cand vezi peretii gri inchis cu plasa de camuflaj pe tavan, de care atarna bancnote din diferite tari (daca e manelism macar sa fie total!) un butoias cu un afis cu cap de mort ma face sa cred ca chiar sunt intr-un cavou!

Ca s-o mai scurtez: mancarea servita a constat din slanina afumata topita, branza care scartia in dinti si n-avea nici un gust, si ghiudem (care era singurul mai acceptabil), sau mic dejun cu margarina si “puricei domnesti” facuti din resturile de mamaliga nefiarta, branza, carnaciori, ceapa verde de la masa de seara, cu cateva oua amestecare sau omleta cu ingrediente crude, sau supa de taitei, pieptul de pui fiind servit maruntit, drept stil chinezesc (de fapt pieptul de pui fusese fiert in apa de supa de taitei si maruntit, apoi s-a pus niste delikat peste el!) cu orez prea fiert, nesarat, si legumele fierte din supa.

Tuica “mortala” de Chiojdu nu mi se pare ceva iesit din comun, chiar intr-o seara a parut cam indoita cu apa, desertul a constat in cateva feliute de chec (cate una pentru fiecare, desi gazda sustinea ca nu-i place sa faca portii) si un borcan de 100g (cerut) de dulceata de nuci - pentru toata masa!

“Piscina” arata groaznic, si nu era functionala –norocul nostru!

Lovitura de gratie a venit cand a trebuit sa platim sejurul: desi pretul negociat era de 85 RON/persoana/zi pentru demipensiune, ni s-a cerut 110RON/persoana/zi pe motiv ca bolul de supa pus pe masa seara (desi nu-l ceruse nimeni) era de fapt masa de pranz!

O sa ziceti ca de ce nu am zis nimic sau de ce nu am plecat de la inceput daca nu ne-a convenit: n-am vrut sa ne punem prietenii care au facut rezervarile intr-o situatie penibila si vroiam sa petrecem timpul impreuna cu ei, asa cum stabilisem, desi asta insemna sa induram frica de a dormi intr-o camera plina de praf si paianjeni!

In incheiere, vreau sa spun tuturor ca varianta Tata Lice nu este o destinatie de vacanta daca nu esti interesat de fauna/insecte, in ciuda reclamei de pe net si a reclamei pe care si-o face singur aratandu-ti emisiunile in care a aparut (presupun ca daca nu era fiu de fost diplomat nu avea atatea relatii ca sa apara la tv, pentru ca nimic din ceea ce ofera drept cazare/mancare nu-l recomanda). Sincer nu inteleg cum vin acolo numai doctori si avocati (dupa cum ne-a informat gazda) decat daca sunt cunostinte ale acestuia. Parerea mea e ca trebuia sa se limiteze la a-si invita cunostintele in acesta locatie, nu de a face un bussines din asta!

In plus obiectivele de vizitat nu sunt usor accesibile din cauza drumurilor (despre acestea voi scrie in alta postare despre zona Buzaului).

P. S. n-am vizitat camera cu fan dupa ce am vazut ce vietati avem in camera si baie, de frica sa nu dam peste altele mai mari.

Cu siguranta nu voi mai reveni aici si nici nu voi recomanda aceasta locatie din Buzau, Chiojdu, nimanui!

P. P. S. la acelasi pret am stat o noapte la Cheia, la Minhotel Floris (***), intr-un apartament, unde conditiile de cazare erau excelente! Deci se poate!

Pentru cei care au zis ca aceasta locatie e ca la bunica: si eu am avut o bunica la tara, care traia singura, insa desi era singura avea grija ca sa fie curat in curte si in casa! Eu n-as putea sa fac o comparatie intre bunica mea cu casa ei si patronii de la Tata Lice cu “casoiul” lor, pentru ca ar fi o diferenta de la cer la pamant! … Si bunica nu oferea cazare ca sa ia banii oamenilor pentru nimic!

---

VIZUALIZĂRI: 4016 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI