Un sejur perfect la Roua muntelui

TIPĂREȘTE

Caldura din oras nu dadea semne ca s-ar mai tempera, zilele pana la plecarea in concediu mai erau ceva, asa ca, cu vreo doua saptamani zile inainte de week-end-ul 24-26 august am inceput sa pun la cale o iesire undeva. Nu vroiam sa fie foarte departe, fiind vorba de doar doua zile, insa imi doream sa fie undeva foarte bine. Cam greu insa sa mai poti gasi toate astea cu atat de putin timp inainte...

Sarguincios, am inceput sa fac calcule si socoteli, insa cand ajungeam la o cazare, ba era ocupat totul, ba erau recenzii proaste si chiar nu am vrut sa risc. Ideea Ninei, de a cauta ceva pe la Sambata nu a fost rea deloc, nu mai fusesem pe acolo, distanta nu era nici ea mare, asa ca m-am pus pe cautat. Desigur, totul era 'full' asa ca am extins cautarea in imprejurimi. Asa am gasit o pensiune, Roua Muntelui care inca mai avea trei camere libere fara a cere vreun avans la rezervare. In primul rand am facut rezervarea dupa care am inceput sa caut impresii. Am gasit una recenta a colegei krondia careia trebuie sa-i multumesc si care m-a convins ca totul este ok. Am sunat apoi la pensiune, am vorbit cu un domn care dupa ce a verificat mi-a spus ca totul e in ordine si ne asteapta.

Cine stie ce bagaje nu am avut, nici ceva de 'pofta de mancare' nu am luat, pentru ca mi s-a spus de la pensiune ca putem gasi si acolo, doar cateva beri dintr-o marca preferata si doua sticle mici cu apa intr-o geanta frigorifica am mai adaugat la bagajel.

Vineri dimineata, la 8:30 porneam din fata blocului iar waze imi spunea ca pana la Dejani, localitatea unde se afla pensiunea sunt 234 km si vom ajunge in 4 ore. Chiar nu am acordat o atentie deosebita aspectului, nici sa caut alte variante nu am vrut, asa ca am urmat DN 1 si am pus un 'cap compas' pe Campina unde aveam in obiectiv Castelul Iuliei Hasdeu. Drumul a fost foarte liber pentru o zi de vineri, si in jurul orei 10 eram in fata castelului. Vizita a durat in jur de o ora, dupa care ne-am intors la masina si am pornit din nou. Doar ca din momentul iesirii din Campina pe masura ce inaintam catre Comarnic, am inceput sa mergem din ce in ce mai incet, pana ne-am oprit de tot... Si uite asa incepea cosmarul nostru care a durat aproape doua ore, pana am ajuns la varianta catre Paraul Rece, unde am facut stanga si am continuat drumul. Desi mult mai liber, nu aveam ce sa recuperam pentru ca multitudinea de serpentine din acea zona si sectoare de drum mai circulate din ambele sensuri nu mi-au permis sa pot dezvolta o viteza mai mare, asa ca ne-am resemnat din acest punct de vedere. La un moment dat drumul a devenit foarte liber, insa si foarte prost, mai ales din zona Poiana Marului, asa ca am circulat si mai incet si mai prudent. Sunt sigur ca daca nu am fi avut waze-ul nu am fi stiut sa ajungem la pensiune. Spun asta pentru ca Roua Muntelui este asa de bine ascunsa de drumul principal, si acesta destul de retras si ingust, incat desi apare o tabla cu numele pensiunii si o sageata care te abate undeva in stanga, drumul acela pietruit cat de cat nu iti insufla incredere ca e corect sa-l urmezi. Totusi am urmat indicatiile primite pe ecranul telefonului, si dupa ce am intrat intr-o zona verde, dar pustie, la un moment dat am trecut de doua case mai rasarite care pareau a fi niste pensiuni mai mici, apoi de o alta pensiune mai mare careia insa nu i-am retinut numele, si intr-un capat de drum cu padurea in fata si pe partea dreapta, am zarit si destinatia noastra.

Amplasarea pensiunii este de poveste si de cand am parasit habitaclul masinii am inceput sa respiram un alt aer, mult mai curat si mult mai rece.

Parcarea pensiunii este mare, incapatoare si pentru un numar de masini mai mare decat capacitatea locurilor de cazare. Este pietruita, structurata si amenajata in asa fel incat sa nu existe nicio sansa ca o masina sa fie cumva blocata de o alta.

In partea stanga a parcarii exista un foisor de dimensiuni mai generoase, unde erau asezate patru mese lungi, de 6-8 persoane, din lemn masiv si niste banci din acelasi material cu pernite din loc in loc. Doua erau ocupate de trei cupluri care discutau la o cafea. La intrarea in pensiune mai erau asezate doua mese, unite cu fete de masa pe ele, cu niste scaune rezemate si un balansoar unde pe timpul sederii noastre am observat ca mai ales dimineata un grup isi lua cafeaua si ocupau acea zona. Nu erau galagiosi, dimpotriva, iar copii erau foarte bine crescuti. Vazand numerele de inmatriculare am dedus ca sunt din zona (BV).

O tanara foarte zambitoare ne-a intampinat si dupa ce a verificat rezervarea ne-a spus ca o camera e deja gata iar cealalta va fi pregatita si ea in 30 de minute. Nu era o graba, prietenii nostri inca erau pe drum. Am urcat la etajul 1 pentru a vedea camera 5, cea in care aveam sa ne cazam. Mana curenta care pornea catre etaj, din fier forjat treptele cu gresie care continua sa fie prezenta peste tot, pe holul pensiunii si pana sus la etajul 2, toate erau materiale bune alese cu bun gust ca si combinatia de culori a acesteia. Tot acolo in holul de la intrare, mare dealtfel si cu mult spatiu de miscare, exista un bar pe partea stanga, vis a vis de receptie, o masuta si niste fotolii foarte comode din piele. In capatul opus intrarii era un hol in care adapostea cele doua grupuri sanitare. In partea stanga o usa dubla prin care se putea intra in restaurant.

Restaurantul cochet cu nu mai mult de 12-14 mese, toate cu mise en place, era foarte bine luminat atat ziua de la lumina naturala cat si seara. Accesul se facea si din exterior, doua usi fiind destinate pentru asta.

Receptia micuta, frumos amenajata cu doua birouri ascunse in spatele unei constructii din piatra de 160 cm inaltime, cu pretul camerei afisat pe o placuta mai avea doua laptopuri si cheile de la camere acunse discret pe interiorul zidului de care vorbeam si a carei denumire ori imi scapa ori nu o cunosc, iar de denumiri in alte limbi m-am cam saturat.

Camera mare, luminoasa, cu parchet, foarte curata si mirosind bine. Cand intrai pe hol, in dreapta gaseai usa baii, pe stanga partial acoperit de usa de la intrare cand era deschisa se afla un dulap pentru haine, mare si bine structurat. Exista apoi tot pe partea stanga un suport pentru valiza dupa cere incepea camera propriu zisa. Tot pe peretele stang dupa acel suport se afla un scaun tapisat, un mobilier tip birou pe care se afla un televizor cu o diagonala totusi prea mica raportat la marimea camerei daca ai fi vrut sa urmaresti o emisiune/un film din pat. Un alt scaun dupa acest mobilier, aproape de fereastra cu usa care ducea in balcon. Patul matrimonial, de fapt doua paturi alaturate cu saltele foarte confortabile si cate doua perne una mai mare si o alta mai mica, de care m-am indragostit :). Am dormit excelent iar perna cea mare a fost foarte, foarte buna. Fiecare parte a patului are la capat cate o noptiera cu sertar, apoi cate un mic covoras pe care sa cobori din pat. Cam asta e camera. Sa nu uit, cum au facut si altii inainte: in camere nu exista minibaruri si nici vreun alt dispozitiv de racire. Nu pot spune ca nu am avut unde sa pun ce am dorit, exista un frigider in care puteti pune cate ceva, alaturi de sticlele cu apa, suc si vin ale pensiunii, iar apa lasata in balcon pe timpul noptii a fost foarte rece, insa opinez ca va da un plus pensiunii introducerea in camere a minibarului.

Balconul, marisor cam 2,5 m si un metru si ceva latime, cu doua scaune comode si o scrumiera. Din lemn, de fapt cu niste scanduri mai groase din lemn, date cu bait si tratate, apoi lacuite pentru a rezista la intemperii. Pe jos, beton.

Baia era destul de mare, fara probleme rezolva temerea unora ca nu intra doi o data ( :)) ) cu o cabina de dus incapatoare chiar si pentru cei mai 'pufosi', chiuveta trainica, si pe ea asezate doua sapuneluri si doua sticlute cu gel sau ceva de genul, adica 2 in 1. Doua role de hartie igienica. Intrerupatorul de la lumina era conectat cu ventilatorul din baie insa dupa ce stingeam lumina la scurt timp se oprea, oricum lucru mai putin important pentru ca era silentios. Am uitat sa pomenesc de cele patru prosoape de un alb imaculat lasate pe pat in camera. In baie mai este un covors pentru iesirea din dus. Usile acestuia se etanseaza bine, scurgerea este ok, apa calda a fost mereu indiferent de ora la care o foloseai. In afara de priza televizorului si cea din baie, mai existau alte doua, fiecare la cate un capat al patului.

Atat in baie cat si in camera am vazut calorifere, ceea ce inseamna ca pensiunea poate functiona si iarna. Ceea ce nu exista insa este aerul conditionat, insa sincer sa fiu nici nu stiu daca ar fi nevoie, temperaturile desi in luna august, nefiind ata de ridicate nici ziua, cu ata mai putin noaptea.

Ferestrele erau orientate catre rasarit, foarte luminoase cum spuneam si insorite, insa daca doreai sa nu ai lumina in camera era suficient sa tragi draperiile groase si rezolvai problema.

Liniste!!! Liniste deplina!!! Desi avea un caine mai in varsta, pensiunea mai gazduia doi mai tinerei, insa nu am auzit un 'ham' in cele trei zile petrecute acolo. Oricum, parerea mea e ca nici nu as rezista sa stau mai mult de o saptamana -doua acolo, pentru simplul fapt ca e prea liniste!

Am sa mai adaug faptul ca pensiunea are si un gratar foarte 'profesional' pe care nu am vazut insa sa-l foloseasca cineva. Nu cred ca ar fi fost vreo interdictie in acest sens din moment ce unii dintre oaspetii pensiunii au stat la una dintre mese si au consumat numai produse aduse de acasa. In spatele foisorului era un mic helesteu in care inotau in voie vreo 9-10 carasi aurii, foarte mofturosi sau bine hraniti din moment ce nu se inghesuiau la painea pe care le-o aruncam. Un pic mai in spate se auzea curgand un mic parau.

Un alt punct de mentionat: in fata pensiunii se mai afla o constructie frumusica care fiind in aceeasi curte apartine, desigur, aceluiasi proprietar; vazand ca are la randul sau mai multe camere si un cos mare care trada faptul ca are si incalzire prin centrala, plus un spatiu generos in fata cu un gazon frumos am intrebat ce destinatie are. Mi s-a raspuns ca acolo locuiesc angajatii pe durata contractului de munca pe care il au daca doresc, desigur. Mi s-a parut un lucru ok, mai ales ca structura camerelor le permite sa devina oricand camere de cazare daca nu sunt ocupate.

Am remarcat pe toata durata sederii noastre acolo atitudinea deosebit de prietenoasa a personalului, in principal a lui 'nea' Marian. In prima seara acesta ajutat si de fata care ne intampinase la receptie, a servit cu precadere la trei dintre ele, inclusiv a noastra si ne-a convins ca intr-adevar stie meserie, mai ales ca isi gasea timp si de o gluma, un sfat sau o recomandare. Doua sau trei dintre mese si-au schimbat ocupantii, in sensul ca unii au mancat dupa care s-au retras intr-o alta parte a pensiunii si le-au facut loc altora, iar aceste ospatar a servit in acelasi ritm fara a nemultumi cu absolut nimic pe nimeni. Bucatarul, cumnatul sau, 'scolit' si pe alte meleaguri, a gatit extraordinar si il ruga pe nea Marian sa intree fiecare client in parte daca i-a placut mancarea, daca are vreo sugestie, etc. A doua seara insa, am remarcat ca fata nu era prezenta la servire, insa omul ala s-a descurcat singur cu toate mesele alea! Bineinteles ca la bucatarie erau mai multi lucratori, altfel nu se putea ca toate cele comandate sa soseasca asa repede. Mie unul chiar nu imi place sa fiu 'presat' cu aducerea rapida a felurilor de mancare si i-am spus ospatarului acest lucru, tocmai pentru a-l detensiona putin, cu toate ca nu cred sa fi fost cazul. Doar ca ma intrebam de unde atata energie cand cu o seara in urma pe la orele 0:15 debarasa o ultima masa, iar la ora 7 dimineata era la asezat mesele pentru micul dejun, iar ziua nu prididea sa se perinde intre bucatarie si terasa.

Micul dejun, inclus in pretul camerei, se servea dimineata incepand cu ora 8 in restaurant, sau daca dorea cineva, pe terasa. Nu era insa cazul sa mananci la 17 grade … :) In sistem bufet, pe mai multe mese unite erau asezate mai multe feluri de mezeluri afumate si neafumate, gatite in casa, apoi doua feluri de branza telemea si branza de burduf (foarte buna), chiftelute, pui shanghai, dovlecel pane, salata de vinete, zacusca, slanina, ceapa, ardei gras, rosii, placinte cu mere si altele cu branza sarata, repet, absolut totul fiind 'hand made'. Am inteles de la nea Marian ca d-nul Radu, patronul cumpara toate acestea de la producatori locali cu care a inchheiat niste contracte pe termen lung. Mai puteai manaca omlete personalizate pe care le solicitai fetei care statea tot timpul in usa ce separa bucataria de restaurant, tocmai pentru a prelua comenzile de acest gen, sau oua fierte, etc. Mai erau asezate pe o alta masa recipiente cu miere de albine, cu dulceata de afine si de zmeura/mure, apoi cutiute cu unt, branza topita, cereale, suc de portocale (asta era de la Kaufland, ne-a spus nea Marian fara sa-l intrebam) lapte, apa minerala/plata, pliculete cu ceai negru, de fructe si menta/lamaie, recipientele cu apa fiarta si cafea, zahar alb sau brun si zaharina. Cafeaua era foarte buna, am luat-o insa de acolo si am baut-o afara. Am apreciat faptul ca desi am baut cafea si inainte de micul dejun, sau am cerut dupa amiaza, nu ne-a fost trecuta niciodata la nota de plata. Deasemenea, spunandu-i ospatarului de cand am venit ca vreau sa 'vad' ce fel de tuica au si ca eventual vreau sa iau si 'la pachet', la toate mesele luate acolo, nu ne-a fost luat un leut pentru ce am consumat, doar visinata adusa sotiilor noastre regasindu-se in nota de plata. La sfarsitul sederii noastre acolo mi-a fost adusa si pentru acasa la pretul de 30 lei/litrul de catre d-nu Radu personal.

Doua cuvinte despre d-nul Radu; conduce aceasta afacere impreuna cu sotia sa, este o persoana foarte placuta, o prezenta foarte discreta, a trecut pe la toti cei prezenti la mese in cele doua seri si a schimbat cateva cuvinte despre cum se simt si daca mai au nevoie de ceva, foarte mult bun simt si seriozitate.

Intr-un final am aflat si eu de ce se tot succedau cei care manacau acolo, pentru ca tot adunand si scazand, nu-mi ieseau la socoteala: mai veneau, cu rezervare prealabila, si turisti de la alte pensiuni … :) O chestiune care ar putea, poate sa deranjeze un segment al clientilor care merg la asemenea pensiuni si pe care imi permit sa o mentionez, tocmai pentru a le iesi in intampinare : In foisor nu exista muzica de niciun fel, nici boxe sau alte aparte destinate ! Muzica exista doar in restaurant, doar la un volum foarte moderat si doar muzica disco . Asadar nu poate nimeni sa vina si faca vreo atmosfera altfel decat gaseste . Mie mi-a placut tare mult ...

Am sa scriu si un review despre restaurant.

In speranta ca v-a fost de folos acest articol, pot sa spun ca recomand cu cea mai mare placere pensiunea Roua Muntelui.

---

VIZUALIZĂRI: 1697 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI