Another Day in Paradise

TIPĂREȘTE

22mai 2016. Ora 21. Eram in parc. Stateam pe banca. Soarele ne batea in cap. Cum inca mai aveam toate tiglele pe casa de la sarbatorile de Paste, hai sa organizam si noi o iesire de Rusalii.

Sunat, vorbit, rezervat, stabilit detalii cazare, perioada, avans- la ora 21 am sunat la d-l M. J. de la Pasul Caprioarei, dupa ce mai facusem cateva incercari nereusite pe la cateva pensiuni = era ocupat peste tot, ca dovada ca foarte multi romani isi doresc sa fie de Rusalii la munte. (deja incalcam regula “ sa fie ieftin”- dar reusim sa indeplinim punctul “baie in camera” pentru fiecare familie)

A doua zi de dimineata viram avansul in cont iar la ora 14 aveam confirmarea de la d-l M. J.

5 iunie 2016 orele serii: stabilire meniu, portii, cantitati, bauturi, responsabilitati, cheltuieli. Din experienta anterioara s-a stabilit clar ca in loc de 40 de paini vor fi doar 5. Restul urmand sa fie achizitionate de la brutaria din sat, la cerere. S-a spus un NU hotarat bauturilor de genul suc marca coca cola, pepsi, sprite... chestii care s-au evaporat una cate una in dormitoarele copiilor acestia devenind “agitati”.

Bauturile (alcoolice) vor fi achizitionate in drum spre...

Ajungem la timp la intalnire cu Mihai (la peco) dar el intarzie 30 min asa ca plecam la 7.45, exact la timp pentru a prinde aglomeratia de pe DN1. Prin trafic ne intalnim si cu a 3-a masina (plecata cu mult timp dupa noi). Oprim in Busteni si gasca incalca regula anterioara cu sucurile, copiii sunt fericiti. Fiecare arunca in cos ce-i trece prin cap asa ca trebuie sa mai facem loc prin masina sa incarcam si restul de provizii. Se face prezenta si pornim mai departe.

Nu inaintam mult si trebuie sa facem pauza de cafea, pauza de pipi, pauza de gasit loc pentru pipi, pauza ca nu am gasit loc pentru pipi corespunzator cu tufis fara vedere la trafic... si dupa ce ajungem la pensiune, apare si masina cu numarul 4 care trebuia sa ajunga mai tarziu pentru ca se trezisera mai tarziu. Dintr-o mica incurcatura, dirijez prin telefon aiurea si masina cu numarul 5 ajunge in curte la alta pensiune, asa ca imi revine placuta misune sa cobor si sa ii recuperez.

Ajungem in jur de ora 12 la pensiune, domnul M. J. ne asteapta, ne deschide portile si masinile se aseaza frumos in parcare. Facem cunostinta cu d-l M. J. iar d-l M. J ne face cunostinta cu vila, desi noi o cunoastem de pe amfostacolo. Stim ca au fost ceva discutii pe tema gazdelor pensiunii asa ca suntem atenti sa nu incalcam “regulamentul”.

La o prima vedere pensiunea este foarte curata, este aerisit, luminos si placut. In timp ce ne face turul vilei domnul M. J. ne explica regula fumatului: – noi ne facem regula daca fumam sau nu jos in living, in camere NU se fumeaza. Cum nu avem decat cativa fumatori (3) – majoritatea decide: nu se fumeaza in LIVING.

Ajungem in bucatarie- parte comuna cu livingul imens si constam ca e dotata cu doua frigidere (cu congelator) + una bucata vitrina frigorifica si incepem sa indesam berile la rece.

Bucatariea e dotata cu toate cele trebuincioase cratiti, oale, pahare, farfurii, mese, scaune, microunde, tacamuri, aparat de incalzit apa (pentru cafea) si multe altele- cam ce iti trebuie pe acolo. Lipseste un lucru esential in bucatarie si anume aragazul. Pe o parte din doamne le apuca IMA (infarct miocardic acut) cand vad ca nu au obiectul muncii cu specific femeiesc, dar eu stiu ca aragazul se afla in bucataria 2. (asta e un fel de back-up unde se desfasoara oparatiunile mai periculoase gen prajit ceapa).

In prima faza nu am inteles cum sta treaba, fara aragaz in bucatarie, avand in vedere ca noi nu aveam in plan decat o incalzire de lapte dimineata, sau o crema pentru tort... vara nu e o problema sa cobori cateva trepte pana in spate, dar iarna cred ca e mai complicat :).

Dupa ce vizitam si camerele de la etaj incepe si marea lupta pentru impartirea camerelor, le lasam pe fete sa se paruiasca si noi (eu cu Mihai si cu dl. M. J) mergem sa vedem bucataria2.

Pentru asta coboram pe niste trepte si viram la stanga in aceeasi vila, in spate.

Bucataria asta e un pic mai mica si contine un aragaz, un chibrit si o bricheta pentru aprins focul deci nu aveti motiv sa spuneti ca nu ati putut sa aprindeti aragazul. Tot aici mai gasim si niste dulapuri pline cu oale de diverse dimensiuni, tigai de diverse sortimente, otet, orez, detergent de vase, fund de lemn mare si mic si ce nu e prin bucataria de sus le gasiti in bucataria de jos.

Teminam cu bucataria si ajungem la gratar. Gratarul il gasim in partea stanga-spate, mare si generos si afumacios. In drepta zaresc o soba cu plita unde o sa imi fac de cap, invartind la mamaliga la ceaun.

Asta in varianta daca d-l M. J. o sa imi imprumute ceaunul, ca pe al meu l-am uitat acasa. Negociez cu d-l M. J. si promit sa il las curat asa ca o sa mancam mamaliga.

Avem pregatit si un brat de surcele asa ca putem sa lansam gratarul.

Intre timp ascultam regulile urmatoare: deci se poate si cu muzica dar nu prea tare pentru ca se face ecou si deranjam vecinii. Nu e cazul nostru, nu avem boxe, am venit sa ne odihnim. In living e o combina cu boxe destul de mari care ne astepta cu o muzica in surdina.

Intre timp impartirea camerelor s-a terminat si am primt camera 2. Toate sunt la fel de frumoase, toate au vedere “la munte”, difera doar suprafata, pe o parte sunt mai mari si pe cealalta un pic mai mici. De asemenea difera si cantitatea de lumina primita- mai la umbra sau mai la soare: eu am primit mai la umbra, sa dormim mai mult.

Vila fiind coocotata in varful dealului aveti “peisaj” peste tot, 360 grade, doar pentru asta a trebuit sa urcati atat (1 km aproximativ) sa “va rupeti” masinile pe drumul forestier. (masinile noastre nu au patit nimic!).

Si cate ceva despre drum: Ajungem in Poiana Marului dinspre Rasnov catre Fagaras si cand vedem Monumentul eroilor, ne pregatim sa facem la stanga peste 150 m si intram pe un drum pavat, pe unde nu incape decat o masina. Opriti aerul conditionat, ESP, treceti pe benzina daca sunteti pe gaz, respirati adanc, pieptul inainte si privirea in fata. Nevasta o sa taca singura dupa ce se termina pavajul pentru ca intrati pe un drum forestier, pietruit, in rampa. Daca tipa, apasati pe mute. Daca nu se opreste, oricum o sa raguseasca. Copiii pot sa urle in voie/ sau sa chiuie de bucurie dupa caz. Se termina pavajul, tineti inainte. Apoi inchideti telefonul ca sa nu va dirijeze cineva aiurea si sa ajungeti unde a ajuns masina nr 5.

Inainte 2 sicane dreapta si stanga si ati ajuns. Nu a fost greu. Vi se opreste motorul? Nu-i nimic, acum puteti exersa o pornire in rampa in conditii reale.

...

Nopatea a venit furtuna si a tunat si a fulgerat si a plouat cu galeata. A doua zi s-au intamplat 2 (doua) minuni: fiul meu a mancat pentru prima data (in 13 ani) omleta si mici- ce inseamna aerul de munte!

Si concluzii:

Gazda domnul M. J. e un om de treaba, nu ne-a deranjat cu nimic, chiar daca locuieste in vila, in partea din spate, poate noi pe dumnealui cu galagia.

Ce “indicatii” am primit de la d-l M. J: sa inchidem usa (sus in living) sa nu intre tantarii, sa intram in bucataria 2 chiar daca e usa inchisa (ca nu il deranjam), sa avem grija sa nu ne accidentam cand spargem lemnele. Nu s-a plans de galagie – desi nevasta-mea a vorbit pana a ragusit cu fetele, copiii au batut mingea prin curte si s-au zbenguit cat au avut chef, baietii au urlat la meci... ne-am culcat tarziu (dupa 12 noaptea).

Parti bune:

- Peisajul de sus merita toti banii si tot efortul.

- Camerele mari si spatioase, luminoase, cu baie si dus fiecare

- toata lumea a dormit “bustean”

- Liniste

- iarba cat cuprinde (fan), copiii s-au jucat in voie pe afara.

- desi trebuia sa parasim locatia pe la pranz d-l M. J. a fost intelegator cu noi si ne-a mai lasat sa mai stam pana seara (ora 19- am zis noi) dar am plecat pe la 16.00 sa vizitam si Manastirea Sinca.

Parti mai putin bune:

- iarba cat cuprinde (fan), copiii s-au jucat in voie pe afara (o parte au facut alergie de la fan, ochi umflati+ 1 adult la fel) – am tratat cu picaturi

- bucataria fara aragaz

- drumul de acces- dificil pentru unii, periculos pentru altii, inspaimantator pentru incepatori, floare la ureche pentru altii, normal pentru un drum forestier (am vazut si mai rele)

- lemnele pentru gratar - s-ar putea sa fie o problema (noi ne-am descurcat – o parte de pe la vecini, o parte ne-a dat domnul M. J.)

- de facut mici reparatii pe la gratar (cam fumega) si pe la separatorul de gresie/ parchet din living

- traseu ar fi unul inspre relee (in sus), dar am gasit motive sa nu mergem decat pana la jumate in prima zi, apoi ca e prea soare si apoi ca o sa ploua... si nu am mai ajuns sus

Sper ca am fost destul de "scurt si la obiect" in descrierea mea :)

PS: rog moderatorul daca se poate urmatoarea ilustratie muzicala:

https://www.youtube.com/watch?v=Qt2mbGP6vFI

---

VIZUALIZĂRI: 1708 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI