Experimentezi o data. Dupa aia esti acasa

TIPĂREȘTE

După mai multe planuri şi indicaţii primite de la roata de prieteni, după argumente asupra locaţiilor, tarifelor, strâns legate şi de condiţii, dar şi de distanţă, grupul a decis că Pensiunea Nedeea va face obiectul distracţiilor noastre de Revelion. Evident, asta era pe undeva prin septembrie, poate chiar început de octombrie.

Căutările noastre de pe net se opreau asupra mai multor păreri, unele frumos descrise, altele ţinând să ne atragă atenţia. Astfel că, după ce am plătit un avans, câţiva dintre noi au zis că e mai bine chiar să vizităm şi locaţia, ocazie cu care să putem dezbate câteva detalii specifice (meniu de revelion, zile sejur şi altele asemenea).

Din început trebuie să spun că prima impresie despre această pensiune a fost una de pe geam. În acelaşi an, prin primăvară, am vizitat locurile în căutarea unei locaţii pentru un eveniment. Am trecut şi pe la Nedeea, nu era chiar în drumul nostru, cine mi-a zis de ea nici numele nu şi-l mai amintea corect, dar iată că ajunsesem chiar unde trebuie. Din păcate era închis, drumul fiind baricadat de poartă şi atunci mi-am dat seama că sunt, totuşi, în mijlocul săptămânii şi ca e posibil ca să nu găsesc pe nimeni. Aşa a şi fost, de aceea chiar am crezut că nu va fi chiar o locaţie potrivită, nefiind mereu deschisă, probabil că şi condiţiile sunt cam aceleaşi: curăţenie făcută în grabă, energie termică insuficientă şi altele, mai mici, detalii care parcă deja le vedeam că nu sunt la locul lor.

Ei bine, spre deliciul meu, în primul rând, dar şi al celorlalţi, m-am înşelat. Dar aici voi spune doar ce am făcut de Revelion, sejurul fiind mai lung şi mai bine planificat.

Pensiunea are o intrare separată direct de la drumul naţional, asfaltată. Parcarea, de asemenea, asfaltată, mare, încăpătoare, intră 10 turisme şi încă două autobuze în ea. Luminată noaptea – acest lucru poate fi privit de unii ca un avantaj (pentru parcare), dar ca un dezavantaj pentru cei care au lumină de veghe noaptea, în cameră (ai perdele grozave la cameră, dar nu le foloseşti). În ciuda distanţei mici de la DN, zgomotul vehiculelor (chiar şi cele de tonaj) nu este deranjant, poţi să te odihneşti.

Prima dată intri pe un hol care se prelungeşte cu restaurantul, un fel de cameră a restaurantului, care, am eu senzaţia, la început a fost o terasă, ulterior acoperită şi închisă şi care a dat, până la urmă, într-un fel de corp nou al restaurantului. Idee bună, bine încălzită iarna, făcută din termopane, cu multe uşi culisante, aşa că poţi admira peisajul în voie - şi chiar ai ce admira. Înainte de a urca pentru a vedea camerele poţi trage fix cu coada ochiului la restaurant. Am zis ca să ne cazăm prima data, după aia să vedem zona.

Preţul de 120 lei / cameră, afişat la recepţie, care include şi micul dejun, te înştiinţează deja de condiţiile care vor urma în cameră: pat, baie şi daca e loc şi TV, masă nu mai încape, alte dotări nici vorbă. Ei bine, vei avea o surpriză, mare. Camera e încăpătoare, intri într-un mini-holuleţ, de aici ai intrarea în baie şi tot aici ai şi un dulap şi un loc pentru haine. Patul matrimonial şi se poate observa o investiţia făcută aici, nu e din acela de unică utilizare, făcut din rumeguş şi pe care fără să te chinui rişti să-l rupi, dar, spre neajunsul celor cu o statură mai … să zicem doar impresionantă, nu încapi în el: rama patului de la picioare fiind ceva mai înaltă decât salteaua, astfel că nu doar că rămâi cu picioarele-n afară, dar stai şi cu ele în aer! Dar asta a fost doar o chestie personală şi nu o pot imputa decât părinţilor (mei), în cel mai rău caz. Oricum, pat rezistent, nu am apucat să-i fac testul dacă scârţâie sau nu, dar am promis că se va rezolva şi asta pe viitor. Există şi măsuţa, iar proprietarii au avut iniţiativa de a monta televizorul pe un braţ articulat pe perete, aşa că ai şi mai mult loc. Ai şi două fotolii un taburet (sau două), plus vreo două comode lângă pat, şi, cea mai mare chestie pe care am văzut-o eu până acum, ai o terasă (balcon, mai spun unii ca se numeşte prin anumite zone) care sunt sigur (fără să măsor!) că e la fel de mare precum camera! Unde mai pui că e şi acoperită! în fine, primele două camere de pe cat au, într-adevăr, doar un balcon de dimensiuni normale. Celelalte au terasă asta unde-ţi poţi deschide vara (dar şi iarna) disco-bar! Ultima cameră de pe acest etaj mi s-a părut cea mai interesantă, fiind pe colţ, are un geam suplimentar care-i dă tot farmecul. La etaj aceleaşi camere, atât doar că au paturi duble. Baia bine pusă la punct, cu cabină de duş, totul funcţional, curată. Ca dimensiune e baia normală de la orice pensiune de 100 lei/cameră, nu foarte înghesuită, dar nici nu excelează la capitolul spaţiu, ce să mai, exact cum am spus, funcţională şi acceptabilă, unde găseşti deja articole necesare, inclusiv prosoape.

Am coborât şi ne-a fost adus la cunoştinţă că avem şi o sală de joacă (se numeşte ea altfel, dar noi aveam îndeajuns de mulţi copii pentru a căpăta aceasta denumire), dotată cu biliard şi ping-pong. Şi altele, dar pe noi ne-a cucerit cu asta.

Restaurantul … Ei bine, restaurantul propriu-zis nu l-am vizitat decât în noaptea de revelion, când s-a amenajat masa acolo. Mare şi acesta, cred că intră lejer 60 de persoane cu tot cu formaţie şi tot mai rămâne loc şi de zbenguială. În rest nu am stat decât pe terasa închisă, unde ai loc cât pentru vreo 40-50 de persoane. Am fost noi 20 şi câţiva peste, şi mai erau încă 3 mese de 6 persoane libere. Luminată, surprinzător de bine încălzită, cu o vedere panoramică foarte bine valorificată, cu ceva plante de interior, cred că unul din punctele forte a fost reprezentat chiar de terasa aceasta, care nu a fost părăsită de mulţi decât pentru a intra în cameră sau pentru a mai exersa o lovitura la biliard ori la masa de tenis. Cuprinzătoare pentru masa mare, la care am participat toţi, întinsă cât să te poţi retrage într-un colţ pentru discuţii aprinse ori pentru confesiuni restrânse. Meniul nu foarte variat, dar mâncarea bine făcută – asta deja fusese înainte stabilită, cu meniul, cu servirea, mesele pe zi, etc. Nu insist mult pe acest capitol căci înţeleg că există, totuşi, o altă parte a forumului numai pentru aceasta.

Un capitol aparte în cartea Nedeea trebuie să fie dedicat, musai, gazdelor, care sunt reprezentate în cazul nostru de recepţionera Lili, care Lili ţine loc de toate: ospătar, femeie de serviciu, reparator de televizoare, de staţii de amplificare şi pe alocuri întreţine şi distracţia, toate fără să uite să zâmbească. Personal, nu cred că are in vocabular cuvântul NU, dar nici nu m-am apucat (taman eu) sa şi verific. Sunt convins că dacă-şi deschide o unitate de cazare pe undeva, în 10 ani ajunge să se compare cu Marriot sau Hilton, şi asta doar din cauza temperamentului şi a comportamentului. Cum numărul mare de invitaţi nu putea fi acoperit doar de Lili, a mai apărut şi Anda. Ei bine, Lili şi cu Anda s-au descurcat minunat toată perioada. Evident, ajutate de bucătărese, care, trebuie să recunosc, au fost la înălţime. Iar calificativul vine de la sclifositul grupului, venit cu copil mic, care a vrut să fie mâncarea nici el nu ştie cum întoarsă pentru a se face bine, nici fierbinte, dar nici rece, ba pasată, ba sotată, şi cu gheaţa pe masă, chiar dacă e iarnă. Au fost toate.

Am şi o reclamaţie. De fapt două, dar asta poate fi direct transmisă: căldura. Multă şi în exces. În mijlocul iernii am ajuns că să oprim caloriferele (unii) şi să dormim cu geamul deschis. Ei bine, căldura asta a fost chiar prea multă şi pentru cei care de abia aşteptau să facă reclamaţia pentru lipsa ei! Toată lumea a înregistrat „plângerea” asta, dar nimeni nu îndrăznea să o facă publică şi doar şuşoteam între noi: ne era teamă de ce se poate întâmpla în lipsa ei!

O altă reclamaţie, comunicată din timp gazdei, a fost lipsa zăpezii. Oricum, nu ştiu la ce se aşteptau proprietarii, dar noi nu ne aşteptam la tipul acesta de proprietar: deschis, comunicativ, care-şi cunoaşte bine afacerea, ştie să facă o reducere, fără negocierile acelea reci şi belicoase de la început sau cu declamaţiile finale fără echivoc despre ce mai ai de achitat suplimentar, şi, cel mai important, surprinde mereu, făcându-te să te gândeşti serios dacă data viitoare mai cauţi impresii despre alte locaţii din zonă sau vii direct aici ca acasă!

---

VIZUALIZĂRI: 1907 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI