Lecție de ospitalitate la Pensiunea"Maria Boroica" din Poienile Izei

TIPĂREȘTE

În aprilie 2023 am petrecut un Paște tradițional în Maramureș, unde am fost cazați în Poienile Izei la Pensiunea "Maria Boroica". Demult era o sărbătoare de Paște în Maramureș pe lista de dorințe și în sfârșit se îndeplinea. Tocmai de aceea proiecțiile și așteptările erau foarte mari. Doream să participăm la pregătirile dinaintea sărbătorii, la Slujba de Înviere într-o mânăstire specifică zonei, să aprindem Lumina împreună cu localnicii și să ciocnim un ou, acolo, printre oameni. Agenția de turism cu care călătoream ne promisese toate acestea în program și abia așteptam să le concretizăm. După un drum de aproape 11 ore, cu opririle inevitabile, am ajuns în sfârșit. Situat în partea central-estică a județului Maramureș, la 100 de km de Baia Mare, 50 de km de Sighetu Marmației, în partea de vest a depresiunii Maramureșului, la contactul acesteia cu lanțul munților vulcanici Oaș-Gutâi-Țibleș, la o altitudine medie de 600 de metri, pe râul Iza, satul Poienile Izei ne confirmă toate așteptările privind traiul tradițional al oamenilor de la munte. Data probabilă a întemeierii așezării poate fi estimată în jurul anului 1350, atestată documentar 100 de ani mai târziu sub numele de „Poienile lui Ilieș” .

Între munții și pădurile Maramureșului, relieful specific oferă un sentiment al locului ancorat în acel stil de viață așezat, cu regulile stricte ale naturii, cu cadența dată de curgerea anotimpurilor, cu orarul strict dictat de nevoile animalelor, de muncile agricole, de condițiile meteorologice, în nici un caz de ritmul alert, grăbit și adesea superficial al omului modern. Acest sat de deal cu structură risipită, dezvoltat de-a lungul văilor ce îl străbat, cu ale lor ape repezi, cu debite bogate, este un păstrător al autenticității. Natura este atât de generoasă încât te farmecă cu bogăția pădurilor de foioase și conifere; nu trebuie decât să ieși puțin de pe drumurile principale și te trezești între pășuni și fânețe, peisaje bucolice cu dealurile presărate de turme, căpițe de fân pe pajiștile întinse, livezi roditoare, ici-colo lanuri de porumb sau culturi de cartofi. Este acea liniște adâncă de început de lume, atât de binevenită și binefăcătoare pe care o căutam.

Un prim reper cultural este Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” întemeiată în 1632, inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1999. A fost supraînălțată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, pridvorul fiind adăugat în următorul secol. Picturile și icoanele sunt foarte bine conservate, încântând vizitatorul și în zilele noastre. Pe turlă, sub cruce, cineva a amplasat o semilună. Legenda spune că ar fi avut rolul de a proteja monumentul de cult să nu fie distrus de hoardele de tătari și turci. Poate nu este doar o legendă, poate chiar și-a îndeplinit rolul protector, deoarece documentele istorice atestă că la invazia tătarilor în Maramureș din anul 1717, așezările de pe valea Izei au fost incendiate de năvălitori, cu excepția bisericilor din Ieud din Deal și a celei din Poienile Izei.

 Pensiunea ne întâmpină din spatele porților superbe sculpate din lemn, cu elementele simbolice (crucea - proiecția legăturii cu viața creștină spirituală, funia răsucită- simbol al vieții și al morții, al binelului și al răului, elementele vegetale – simboluri ale vitalității, ale ascensiunii către cer, ale rodniciei continue, vieții veșnice). Nu este uitată nici vechea datină de a pune la temelia stâlpului porții bani, agheasmă și tămâie pentru a nu se apropia de gospodărie răul, boala. Trecerea pe sub poartă, în sine, este un simbol, deoarece este pragul dintre lumea dinafară și zona de interior, de pace sufletească, de sacralitate. Povestea din jurul porții ne transpune de la primii pași în credințele populare și valorile ancestrale pe care le respectă și perpetuează acești oameni minunați. Iar pentru a întări sentimentul de protecție și dărnicie a casei dânșilor ne tratează din curte cu gogoși fierbinți și horincă tare ca focul, cel mai grăitor semn de bun-venit!

Pensiunea este clădită din materiale naturale, îmbinând piatra de la fundație, cu lemnul balcoanelor largi. Camerele sunt spațioase, în interior având tot confortul unui turism modern. Amestecul de stiluri nu deranjează ochiului, cu toate că vom regăsi elemente de decor vechi, de la străbuni, alături de paturi, noptiere, canapele, așternuturi moderne. Baia este suficient de încăpătoare pentru a nu deveni inconfortabilă și asigură toate cele necesare. Fără doar și poate balconul, cu priveliștea liniștitoare pe care o oferă cu generozitate turistului însetat de o comuniune cu natura, rămâne piesa de rezistență care ne-ar convinge oricând să revenim. Dar, lecția de omenie și temeinicie în toate aspectele gospodărești abia începe.

Am rămas cu o impresie superbă despre atributele ospitalității pe care o familie foarte muncitoare, cu o căldură sufletească cu totul specială, ne-au insuflat-o. Povestea de viață a proprietarilor a fost cu atât mai demnă de a fi povestită, deoarece este povestea atâtor români care după ani buni de muncă prin străinătate, aleg calea satului natal, în care își investesc economiile trudite, aleg revenirea lângă părinți, istoviți de anii bătrâneții și contribuie la prosperitatea localității de origine prin afacerile pe care le dezvoltă. Dânșii au ales pensiunea agroturistică și având toate calitățile enumerate s-a dovedit că nu au putut alege mai bine, deoarece comportamentul față de cei care le trec pragul este cea mai valoroasă reclamă. Fiecare dintre noi, odată întorși în comunitățile noastre vom recomanda cu căldură locația și proprietarii. Deoarece noi nu am fost turiști, ci un grup de amici care le-au pășit pragul, în zile de mare sărbătoare și totul le-a fost pus la dispoziție. De la curățenia din camere și întreținerea zilnică a acesteia cu o grijă pentru orice amănunt, la mesele pline de bunătăți, toate gătite în aceiași zi, cu talentul mamei proprietarilor. Ingredientele în mare măsură din propria gospodărie ne-au reamintit gusturile copilăriei, când laptele, iaurtul, brânza, preparatele din carne, legumele erau toate naturale. Despre plăcintele și gogoșile doamnei nu pot nici măcar să scriu fără să înghit... din păcate, în sec! Tatăl proprietarilor și dânsul foarte implicat, fiind responsabil cu animalele din gospodărie, deloc puține. Ne-a făcut o tură prin ograda de păsări, foarte populată: gâște, rațe, curci, bibilici și găini, dar ne-a povestit și de celelalte sarcini pe care trebuie să le îndeplinească zilnic: porci, capre, oi, vaci, inclusiv prelucrarea materiei prime. Pentru domni a organizat o incursiune extrem de interesantă la cazanul de horincă, de unde s-au întors puțin „derutați” , nepărând a fi reținut mare lucru din procesul de producție, dar, extrem de impresionați de produsul finit, pe care l-au degustat îndeajuns cât să le fie confirmat gradul de tărie alcoolică.

Sărbătoarea Paștelui a fost de neuitat, cu Slujba de Înviere petrecută la Mânăstirea Bârsana, un ansamblu monumental impresionant într-un cadru natural feeric, între săteni îmbrăcați în straie populare, cu coșurile pline de bucate aduse spre a fi sfințite și apoi împărțite cu familia, prietenii, vecinii, cu Lumina care ne-a fost transmisă și nouă, din mână în mână, cu tot simbolismul său ridicat la conotații mult mai profunde în acea comunitate de oameni autentici, cu ouăle roșii, cozonacul și vinul pe care gazdele le-au pregătit pentru noi, la venirea de la slujbă, cu paharele de vorbă și veselie împărtășite între tovarășii de aventură, deveniți amici de ocazie, cu mesele îmbelșugate mărturie a priceperii bucătăresei, a ingredientelor naturale și rețetelor tradiționale, cu muzica veselă și antrenantă a ceterașilor invitați seara pentru noi, cu ședința foto în straie maramureșene, cusute manual, puse la dispoziție de stăpâna casei, adevărate tezaure păstrate cu mare grijă poate și peste 100 de ani, din generație în generație. Amintesc și atenția și efortul mamei proprietarei care, în ziua plecării noastre, s-a trezit de cu noapte, a frământat și copt plăcinte pe care ni le-a împărțit tuturor ca merinde la drumul lung de întoarcere spre casă. Amintirile din aceste patru zile vor dăinui peste ani; ne-au umplut sufletul de bucurie și frumos! Am pornit în această aventură cu așteptări foarte mari și am fost pe deplin încântați de oamenii care ne-au găzduit ca pe cei mai apropiați prieteni, ne-au introdus în lumea lor atât de curată sufletește și de generos dăruită de natură și ne-au predat, încă o dată, lecția muncii trainice, a seriozității și a bucuriei de a primi oaspeți. Nu pot decât să vă recomand o incursiune în ținutul de basm al Maramureșului istoric!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub

---

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 84 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI