Acasa 'La Bucovineanca'

TIPĂREȘTE

Intr-un an in care zilele libere au picat destul de aiurea, trebuia sa se lege macar o data de o minivacanta. Si cum problema timpului era rezolvata, mai era de rezolvat aia a banilor si de ales destinatia. Scapand prin cersire si de sindromul LAB (lipsa acuta de bani), ne-am hotarat sa ramanem pe plaiurile patriei, “mai aproape de casa”. Iar pentru ca Pufosenia nu ajunsese pana acum pe plaiurile bucovinene, am zis ca merita apropierea de peste 500 de kilometri :) si am inceput sa sun la pensiuni, plin de incredere. Numai ca se pare ca in afara de mine, mai aflase si intreaga tara de zilele astea libere si, dupa 3 zile si peste 30 de pensiuni contactate, satul de acelasi raspuns cu lipsa locurilor, am inceput sa ma rog la sfantul booking sa ma scoata din impas si sa-mi lumineze rezervarea. Dupa un an de avut bulan la cazari super bune, era si normal ca zeul cazarilor, cel care mi-a fost alaturi anul asta mai mult decat oricand, sa nu ma lase balta si iaca-ta ca pusei mana pe ultima camera dubla libera de la pensiunea La Bucovineanca din satul Stramtura, comuna Vama.

Si o pornim la drum pe la 6 dimineata, ignorand toate rugamintile familiilor panicate de codurile portocalii ale lui Busu si de imaginile aproape catastrofice prezentate pe la televiziuni, pe o ploaie crunta ce ne-a insotit pana la Bacau. Mai departe, parca am intrat in alta lume, una alba si fara precipitatii, linistita si frumoasa. Drumul foarte bun, asfaltul “la negru” si mersul cat de cat regulamentar al Pufoseniei ne-au facut ca dupa 8 ore sa ajungem in fata pensiunii, lasand masina in parcarea acesteia. Parcare care este maaaare si incapatoare, atat pe fata pensiunii, cat si pe lateralul acesteia, avand o singura problema… nu prea lasa posesorii de Ferrari rosu si cu cauciucuri de vara sa intre decat dupa ce transpira cativa oameni: cei 2-3 care il imping si restul, care lesina de ras.

Pensiunea fiind mai retrasa cu vreo 100 de metri fata de drumul principal, linistea este perfect asigurata. V-am spus ca-s bulanos la vreme, nu? Zapada de peste 10 cm si soarele abia itit, curtea imensa si dealurile ce o inconjoara, brazii plini de zapada… cata liniste iti poti dori in plus?

Intrand in receptia pensiunii, de fapt ajungi intr-un living imens, mobilat si decorat clasicorustic, dar superb si cu gust… ai impresia ca esti acasa, nu intr-o locatie de cazare. Mult lemn, mobilier masiv de calitate, tv mare pe unul dintre pereti, fructe si bombonele pentru “musafiri”, multe lucruri vintage dar de bun gust… toate iti creaza o prima impresie frumoasa. Sa nu uit de animalele impaiate: urs, lup, mistret si cred ca jder e matza aia de la picioarele ursului :).

Am fost cazati imediat dupa completarea unui formular si a verificarii buletinului, fiind invitati sa alegem una din cele doua camere duble standard libere (avantajul de a ajunge inaintea altora care au acelasi tip de camera). Ambele fiind la parter, alegerea a fost extrem de simpla: aia cu balcon :D. Asa ca am intrat in camera 4 si-am inceput sa fac poze, doara sa am ce posta pe aici. Desi “standard” fiind, spatiul din camera era suficient si nu am ce comenta. Mochetata pe jos, mobilata frumos si foarte bine intretinuta, aplice pe pereti, perdea si draperii groase, tablouri simpatice si curatenie impecabila… iar n-am de ce sa ma iau? Pat mare din fier forjat, saltea doar dintr-o bucata :), perne stiva (asa cum o vrea gatul tau), caldura in camera de nu puteai pune ceva pe tine noaptea… iar misto! Si n-am glumit mai devreme cand am zis ca am ales camera cu balcon, pentru ca el chiar exista, cu vedere spre curtea din spatele pensiunii si spre dealurile din spate – locul perfect pentru fumaciosi. Bucuros de tot ceea ce am vazut pana acum, am intrat fara emotii in baia din camera, una generoasa ca si dimensiuni si prea generoasa ca si caldura. Aceeasi curatenie impecabila, fara urme de rugina, mucegai sau piatra pe la locurile apoase, prosoape numai bune de luat acasa :P

Exista si restaurant pentru clientii pensiunii, la fel de frumos aranjat ca si tot ce te inconjoara. Locuri sunt destule pentru capacitatea de cazare, asa ca nu-s probleme. Muzica ambientala faina, specifica zonei. Meniul este “scurt” la partea de mancare, iar preturile sunt acceptabile spre bune (as fi spus “bune” dar dupa ce mananci la Popasul Baciului si vezi preturile de acolo, astea devin acceptabile). Servirea este prompta si mereu cu zambetul pe buze, bon fiscal pentru absolut orice. Consumatia se poate trece pe numarul de camera si sa platesti la sfarsitul zilei sau la plecare – frumos!

Curtea din spatele pensiunii este imensa si foarte frumoasa (noi am gasit-o alba, dar vara cred ca e de vis), cu loc de joaca pentru kinderi, 2 foisoare mai retrase si un foisor cu bar, imens si impresionant in acelasi timp – desi era clar ca barul nu functioneaza iarna, nu au strans nici decoratiunile si nici macar cele de pe bancute, asa ca daca voiai sa iti bei cafeaua sau vinul fiert in linistea celor zero grade, era un loc de vis. Au si un ciobanesc absolut superb (inchis, nu liber), dar si vreo 2 struti pe care nu i-am vazut (or fi fost cu capul in zapada?), dar nici nu i-am cautat.

La capitolul altele am sa adaug internetul wireless disponibil prin vreo 2-3 routere diferite si peste tot, chiar si in spate in curte. Dar si ca se poate plati lejer cu cardul, avand cateva pos-uri pregatite. Dar si (desi poate ar fi trebuit sa scriu asta la inceput) pozitionarea pensiunii in comuna Vama, la jumatatea distantei dintre Gura Humorului si Campulung Moldovenesc (cam 15km catre oricare dintre ele), lucru ce iti face la indemana orice plimbare catre zonele de atractie din jur, manastirile sau partiile de ski.

Dar la “altele” nu vreau sa trec oamenii si ospitalitatea, pentru ca merita mai mult decat as putea eu descrie aici. Noi nu suntem genul celor care sa mearga mereu cu nourasul deasupra capului, ca doar-doar le-o tuna… dar am avut impresia ca mereu se asteptau sa vrem ceva si sa sara sa ne ajute. Tineri sau foarte tineri, mereu zambitori si saritori. O spun acum, ca sa nu se inteleaga gresit dupa randurile urmatoare: in fata lor, ma inclin! Un singur exemplu: dupa o zi de bananait pe toate plaiurile de acolo si peste 300 de kilometri de condus, Pufosenia voia si ea un vin fiert… desi nu aveau nici in meniu, ne-au spus ca se rezolva si in cateva minute erau la usa cu doua cani aburinde, “asa cum ti le recomanda doctorul”; ca eu am mai vrut una nu se pune, dar nu pot sa nu spun ca a doua zi la plecare, nu le-am regasit pe nota de plata – iar cand am semnalat acest lucru, mi s-a zis ca-s din partea casei si n-au vrut cu niciun chip sa-mi ia banii.

Au fost 4 zile de vis, intr-o locatie superba, intr-un loc in care as reveni si maine. Iar mutumirile poate se vad printre randuri :) Salvati acest articol si nu pentru cele scrise de mine, ci pentru titlu, sa va aduca aminte de o locatie care chiar merita!

VACANTE PERFECTE!!!

---

VIZUALIZĂRI: 4017 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI