Uite-aici aș vrea să mor

TIPĂREȘTE

Păi s-o continuăm pe-asta de-aici

Era data stelară 20.05.2012, ora astronomică 22:30 când îmi iau la bună vedere de la doamna Doina proprietara pensiunii cu același nume din Vadu Izei. Mă urc la bordul navei Loganprise repetând întruna reperul dat de doamna Doina pentru a găsi pensiunea Teleptean: ,,portiță maramureșeană în miniatură... portiță maramureșeană în miniatură... portiță maramureșeană în miniatură... tropiță maramureșeană în miniatură... tropiță mașamureană în miniatură... torpiță miniaturală în maramureșeană... miniatură în rapiță ramușereană... țapiră șamureană în nimitură... Da... deci pân’ la urmă tre’ să caut o ușă.

Nu-mi mai pun neuronii la treabă că-i târziu și-s deja leșinați și pornesc cu elan și avânt pioneresc către ultima frontieră, pensiunea Ileana Teleptean.

O iau ușor înapoi prin întuneric pe strada Șugău către principala DN18, ajung în intersecție, fac dreapta spre Baia Mare (în stânga se merge spre Sighetu Marmației) și o țin drept cum spuse Doina. Aproape de ieșirea din localitatea Vadu Izei, pe partea dreaptă zăresc în luminile farurilor și a proiectoarelor Loganului meu, o portiță maramureșeană în miniatură de care atârnau de la stânga la dreapta un linguroi, un cuțât și un furculision toate sculptate cu dibăcie în lemn și având undeva la aproape un cot lungime fiecare. Lângă dumnealor, sub haizașul (acoperișul) portiței atârna de fruntar (pragul de sus al portiței) două uluci având încrustate pe dânsele cu litere de-o șchioapă în stil verdana sau lucida console ca să veze tăt norodul, numele Ileana Teleptean.

Calc brusc și cu tărie pedala din mijloc a Loganului care percutează imediat încremenind pe loc. În aceeași secundă bustu-mi dă să se pupe cu cercul din față, iar icoana agățată la oglinda retrovizoare mă pălește drept peste faru-mi drept realizând că uitai să-mi pui chinga când plecai de la Doina.

Repede mă reped la Ioana (gps-ul, nu vă mai gândiți la făpturi că vă spusei în review-ul trecut că fusei singur cuc) și apăs butonul care să-mi dea coordonatele exacte unde mă aflu la acea oră din noapte precum huhurezul. Și fata de treabă îmi puse pe tapetul gps-ului: Nord 47.87771 – Est 23.93175 (Web pls. ia-le și pune-le matale unde știi ca să le vază tot românul. Aistea îs coordonatele exacte ale pensiunii. Tks.)

După ce cocoț Loganul pe bordura șoselei, îmi cobor fizicul din habitaclu și mă îndrept către intrarea principală a curții pensiunii. Porțile frumos sculptate ale domeniului erau larg deschise parcă îmbieindu-te să treci printre ele.

Curtea pietruită, în față o clădire frumoasă de lemn cu un etaj, având o intrare pe ale cărei trepte de piatră erau așezate câteva ghivece cu flori parcă atenționându-te că pe acolo nu se poate intra.

Merg mai departe câțiva pași și pe partea dreaptă îmi apare o anexă luminată.

Ciocănesc în tocul ușii, aud un glas spunându-mi să intru, pășesc sfios pe gresia din încăpere și în față îmi apare doamna Ileana, proprietara pensiunii. O femeie ușor trecută de 40 de ani, zâmbitoare și cu un glas foarte cald.

După cele protocolare, îmi spune să aduc mașina ca să mergem sus la pensiune. Deja mă luă cu cald gândindu-mă că de fapt pensiunea o fi pe cine știe ce coclauri, pradă vie fiarelor sălbatice.

Mă reped în Logan, îl introduc pe poarta curții, o iau și pe doamna Ileana în mașină și dă-i înainte. Trec la limita extremă printr-un gang și încep a urca către pensiune pe un drum așezonat cu piatră măruntă, deoparte și de cealaltă a drumului fiind ghidat de luminile unor lămpi solare de grădină frumos dispuse. Avusei la un moment dat impresia că sunt pe pistă la aeroportul Otopeni și că trebuie să decolez cu Loganul.

Doamna mă atenționează să nu opresc până sus la pensiune că-i în rampă.

După 160 de pași (măsurați de propriile-mi catalige a doua zi de dimineață), am ajuns în parcarea betonată a pensiunii din deal unde încap 3 mașini.

Pensiunea are parter și două etaje găzduind în total 8 camere dispuse câte patru pe nivel, în stânga și dreapta holurilor. Este construită din lemn de stejar având baza din piatră, cu balcoane generoase împodobite cu ghivece de flori. La parter tronează o ditamai sala de servit masa. Nu intrai înăntru așe că nu mă puneți să spui ce-i pe-acolo. Poate la vară când mai trag o fugă.

Pășind înăuntrul pensiunii am rămas blocat. Totul strălucea de curețenie și prospețime.

Pe holuri traverse tipic țărănești lucrate la război (ăl de țesut nu ăl din Crimeea).

Lemnul de stejar din interior lăcuit și de un luciu aparte.

Am urcat la etaj, doamna Ileana punându-mă să aleg între două camere. Una dublă cu două paturi alipite și vedere spre est către sat, iar alta single cu pat matrimonial și vedere spre sud către pădure și livada de pomi fructiferi. Am ales-o pe cea de-a doua cu pat matrimonial ca să mă lăfăi, chiar dacă dorm doar pe un sfert din el și dimineața tot de pe jos mă culeg.

Camera curată de lingeai pe jos, așternuturi curate și frumos mirositoare iar pe pat 2 seturi de prosoape. Deasupra patului o bârnă de lemn pe care era țintuită o farfurie petrecută de un ștergar imens frumos brodat. Aha zic, asta-i cred pe’n micul dejun.

Numa’ Doamne ferește să nu fie ceva zgâlțâială peste noapte (cutremur, iar vă gândiți la prostii?) și să mă trezesc cu frumusețe de farfurie pictată drept în creștet ca să dorm tot sejurul.

Baia super curată, dotată cu cabină de duș folosită într-o viteză nebună de mine ca mai apoi să-mi las fizicul să se prăbușească pe patul moale într-un somn adânc și binevenit.

Încă îmi mai hurducăiau neuronii în cutia craniană după trecerea Prislopului când întins pe salteaua patului am adormit brusc, mângâiat de aerul proaspăt pătrunzând prin ușa balconului în compania corului de greieri. Abia așteptam să vină dimineața ca să pot vedea tot domeniul pensiunii în toată splendoarea lui.

A doua zi mă trezesc ceva mai târziu ca de obicei undeva în jurul orei 05:40, cobor din obișnuință pe partea dreaptă a patului și-mi înfig mutra în peretele băii dându-i binețe.

Astfel cu procesorul resetat, mă reped către balcon cu gândul de a-mi umple bojocii cu aerul proaspăt al Maramureșului. Nu pășesc bine pe balcon că brusc mi se taie membrele inferioare de undeva de sub genunchi. În fața ochilor mei un patruped alb blănos cu o căpățână cât două cauciucuri de-ale Loganului meu (185/ 65/ 15 totul înmulțit cu 2).

Mă privea cam cum privește cineva o amandină în vitrina unei cofetării.

Fac stânga împrejur, sărut fără să vreau geamul camerei pe dinafară, intru în cele din urmă în cameră și mă așez pe pat controlându-mi bătăile inimii (330/ min.).

Mai trag un ochi către oaia mutantă și realizez că de fapt e un ditamai ciobănescul mioritic, priponit cu un lanț în fața unei coteț pe care stă scris Codruț.

Îmi iau aparatul foto și cobor din cameră să imortalizez tot ce se poate, inclusiv blănosul.

Mă îndrept cu atenție către uriaș spunându-i mai multe, gen ,,cuțu-cuțu, pis-pis, hăis, cea, ușiu, pui-pui și alte cele. Blănosul se uita în scârbă la mine zicându-și probabil ,,uite-l și pe-ăsta săracu’ îi dus cu pluta pe Șugău ,,. Dau să-l imortalizez dar văd că al meu acumulator de la aparat era descărcat complet. Așa că renunț momentat și cobor ușor de la pensiune către bucătăria pensiunii.

Peisajul ce mi se arăta în fața ochilor era parcă desprins din povești. În față o parte din munții Gutâi plini de verdeața brazilor la poalele căruia se iveau casele satului.

Cobor treptele de piatră de pe lângă pensiune și rămân perplex. O frumoasă livadă plină de pomi fructiferi, cu o iarbă înaltă de-un verde-crud nemaiîntâlnit și cu mii de flori de câmp de toate culorile. Plămânii deja înmagazinaseră mireasma aceea de dimineață, ceva pur și simplu îmbătător, un amestec de flori de câmp, iarbă proaspăt cosită și cetină.

Oi mamă, așa o fi arătând și Raiul?

După ce trecui de livada de pomi fructiferi, pe dreapta se arătă o grădină frumos îngrijită la capătul căreia se afla un staul cu trei miei frumoși foc, tripleți din născare cum avusei să aflu de la doamna Ileana, asemănători cafelei instant Jacobs 3 în 1. O mia și doi berbecuți zglobii.

Pe stânga, lângă o grămadă de lemne sparte și stivuite cu atenție, un hoboroc cu fân pentru animale. Pe partea dreaptă, după staulul mieilor și o altă grămadă de lemne tăiate și stivuite cu grijă, se află un frumos foișor dreptunghiular cu trei mese lungi, împodobit cu câteva farfurii pictate și ghivece cu mușcate curgătoare. Alături de el, la umbra unui copac, un scrânciob mare în care lejer stăteau trei persoane, acoperit cu o pătură de lână d-aia dată bine prin vâltoare ca să nu te apuce scărpinatul.

Pe partea opusă a foișorului dreptunghiular, un alt foișor de lemn de data aceasta hexagonal cu mese gen bar, dispuse în cerc. Lângă el se află ,,Albă ca Zăpada și cei șapte pitici ,,(cum mi-o venit mie s-o botez că-s băiet cu imaginațiune). O măsuță de lemn înconjurată de 7 buturugi pe post de scaune. Lângă aceasta, imaginația și creativitatea și-au spus cuvântul: un ansamblu de gătit la iarbă verde format dintr-un trepied de care atârna un grătar de fier și un trunchi de copac înfipt în pământ de creanga căruia atârna un lanț cu cârlig așteptându-și ceaunul de mămăligă. Auleo Doamne, stați oleacă că-mi veni deja apă-n gură și dau să mă-nec. (Dragă doamna Ileana, de-mi citiți aceste slove vă spui de pe-acu’ că la vară acolo mănânc. Punem pe seară de niște hribi pe grătar sau ceva pește, trântim și-un ceaun cu mămăliguță că merge cu niscaiva brânză de oaie de-a matale și-o țâră de slană cu ceapă, o ulcică aburindă cu vin și vă cânt apăi la zongură pân-or adormi tăți greierii de prin fânul proaspăt cosât.) Scuze de paranteză dar mă luă cu furnicături de la stomac...

Unde rămăsesem? Aha, la ceaun... Trec din nou pe partea dreaptă în continuarea foișorului ăl mare dreptunghiular și văz o altă grădină ceva mai mică dar foarte ordonată, cu cele trebuincioase de-aruncat în oală: câteva rânduri cu ceapă verde, câteva cu usturoi verde, niscaiva pătrunjel și mărar, câteva căpățâni de salată verde, oleacă de lobodă că-i vremea ei, etc.

Pe peronul ălălalt (pardon, pe partea cealaltă) o toaletă de lemn ca la țară la bunica.

N-o stați oleacă că pe-afară-i vopsit gardu’ și-năuntru-îi... lux. Gresie pe jos, vas de toaletă ceramic cu bazin de apă, chiuvetă de ceramică cu poliță, oglindă, prosop, săpun lichid.

Ce mai, again rămăsei plăcut impresionat.

După ce trec prin gangul ce leagă corpul casei unde locuiește gazda de o încăpere construită pe post de frigurie (cămară), în față îmi apare clădirea cu etaj cu vedere la șosea pe care o văzusem seara trecută. Aceasta a fost la început prima pensiune, cea din deal construindu-se mai apoi. Clădirea dispune de o cameră mare la parter și trei camere la etaj. O cameră de la etaj are baie proprie iar celelalte două au baia comună.

Toate camerele de la etaj au balcon, iar palierul etajului frumos decorat în stil rustic este folosit ca sală pentru servit masa. Accesul la camerele de sus se face pe o scară exterioară de lemn, special făcută pentru nu a deranja pe cei cazați în camera de jos.

Pe partea stângă, înaintea clădirii cu cele patru camere se află bucătăria propriu-zisă.

O încăpere mare dotată cu o canapea, o masă, o mașină de gătit din teracotă cu plită de fontă, un dulap mare cu corp suspendat, chiuvetă de inox, aragaz și frigider.

Din bucătărie se intră într-o cămară mai mică, însă punctul de rezistență este o altă încăpere alipită de bucătărie în care se află o centrală electrică și un cuptor imens de pământ în care se coace pita, cozonacii, plăcintele, poate și pisica sau dulăul Codruț.

Ba pardon, că ăla nu intră decât ciopârțit de cu dinainte.

Și că tot zisăi de bucătăreală, să vă spui și de bucate. Păi una la mână, sunteți ca la bunica la țară. Nu există meniu à-la-carte. Ce ți se pune-n față aia servești. (stați liniștiți că nu vi-l dă pe Codruț). Doi la mână, nu se servește cu farfuria ci se pune un ditamai castronul din care mănânci până crezi că mai ai oleacă vlagă în tine ca să te desprinzi din scaun.

Totul, dar absolut totul este gătit cu produse din gospodăria proprie. Și faptul că se mai pune și-un pic de suflet în rețetele culinare, dă mâncării o savoare de neuitat.

Și dacă nu-ți place mâncarea, ieși la păscut că slavă Domnului iarbă și frunză-i cât ține Țara Maramureșului.

Deci în linii mari, nu ești venit la hotel de 5 stele. Este o locație superbă, rustică, cu un peisaj mirific în care te duci să-ți încarci bateriile sau să-ți mai alini din suferințe și necazuri. Un loc unde nici nu-ți mai stă gândul la mâncare sau la dormit.

Este o pensiune cu oameni extraordinar de sufletiști unde eu unul m-am simțit minunat precum în anii copilăriei petrecuți la țară la bunici.

Nu mi-a trebuit lux sau mâncare extravagantă. Niciodată n-am căutat așa ceva.

Am preferat o locație unde să mi se ofere doar o cană cu apă rece și o bucată de pâine proaspătă făcută în cuptor de pământ sau un boț de mămăligă. De dormit nu mi-ar fi trebuit decât o întinzătură de fân proaspăt cosit așezată într-o livadă. Să-mi pun mâinile sub cap, să privesc spre cerul înstelat ascultând cântecul greierilor și trăgând în piept mireasma florilor de câmp să închid ochii și s-adorm.

Asta mi-am dorit și asta am găsit aici. Și cele 5 zile nu mi-au ajuns, fapt pentru care cu siguranță la vară voi sta mult mai mult.

Vă recomand din suflet această locație, mai ales celor care știu ce este viața la țară.

Faceți un efort spre a vă aminti de clipele minunate ale copilăriei.

P. S.

1. Dacă-mi este permis pentru a lămuri oarece lucruri în legătură cu această pensiune, destul de importante zic eu.

- Pensiunea în sine chiar dacă se cheamă Ileana Teleptean, de fapt numele real este

,,În Deal La Ancuța ,,nume dat după fiica doamnei Ileana Teleptean.

Coordonatele sunt Nord 47.87771 – Est 23.93175, iar site-ul este www.pensiunea-teleptean.ro

• Mai există o pensiune numită Ileana Teodora Teleptean (vara doamnei Ileana Teleptean) situată tot în localitatea Vadu Izei, pe DJ186 către Mân. Bârsana venind dinspre Sighetu Marmației, coordonate gps 47.887778 N - 23.935833 E, site-ul oficial fiind pensiuneateleptean.ro

• Deasemenea mai există o pensiune numită Teleptean Gheorghe de acestă dată situată în localitatea Ocna Șugatag, strada Unirii 1C, site www.teleptean.ro

Deci atenție deosebită la numele site-ului.

2. Nu plecați că vă mai plictisesc în curând cu ceva slove despre ce făcui eu pe-acolo și pe unde am bântuit, dar nu vrui să amestec ciorba cu sote-ul de hribi că nu dă bine și mai supăr și pe web.

---

VIZUALIZĂRI: 2980 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI