Acasă, dar nu acasă

TIPĂREȘTE

As fi vrut sa intitulez articolul “Locuinta mea de vara e la tara” insa vremea nu era de vara, apoi am vrut sa –l numesc “Iarna pe ulita” dar nici chiar iarna nu era. Urmatoarea idee a fost “Singur acasa” si asta pentru ca eram doar cu sotul meu si atunci am avut “revelatia” numelui articolului. De ce? Pentru ca acolo ne-am simtit bine, asa cum te simti acasa cu familia sau cu prietenii. Am avut oportunitatea de a petrece un weekend la aceasta pensiune si cupland-o cu ziua sotului am ales ultimul weekend din martie. A urmat informarea si era sa-mi intorc gandul, articole pro si contra incat ma gandeam cam pe unde este adevarul, sau cata obiectivitate/ subiectivitate este. Sa mai merg acolo sau mai bine ii fac sotului un tort acasa, mai muncesc si eu putin sa simt ca este ziua lui si sa ma culc duminica seara obosita franta. Ei gandul acesta m-a facut sa ma decid, atata timp cat nu muncesc eu (ca si de condus tot el) mai bine merg. Normal ca am vrut sa profit din plin astfel incat mi-am luat liber pentru ziua de vineri, mama si baietii au ramas la vatra si noi am purces la drum. Ne-am propus sa si vedem cate ceva (vor urma o serie de articole insa am ceva de muncit la ele, sper din tot sufletul sa va placa deoarece cel putin partial cateva vizite mi-au placut in mod deosebit prin calitatea oamenilor) si sper ca am reusit sa ne atingem scopul.

Dar sa revenim la destinatia noastra unde am ajuns vineri ora 18.00 venind dinspre Sinaia si trecand cu retinere prin celebrul sat Glod.

Aici o prima observatie pensiunea este marcata cu niste steaguri la gard (o sa vedeti din poze), sau venind dinspre Targoviste este o piatra pe care este scris Ferma (si asta o sa vedeti tot in poze), asa ca va trebui sa fiti atenti, pensiunea daca va uitati pe site-ul lor fermaclub.ro este usor de recunoscut fiind o constructie interesanta. Am sunat la poarta si a venit imediat un baiat care ne-a deschis, am bagat masina in curte (exista locuri de parcare suficiente) si apoi am intrat in pensiune. Pe proprietara pensiunii, doamna Mirela V. nu am cunoscut-o nefiind in localitate (sper ca am sa o cunosc cand vom mai fi in trecere pe acolo), iar cei pe care de acum incolo ii voi numi gazdele noastre au fost Doamna Carmen (care am inteles ca este de niste ani buni pe aici) o doamna foarte amabila si saritoare la orice doleanta (nu ca am fi avut cine stie ce doleante) si Claudiu, un tanar de toata isprava care-si impartea saptamana intre casa –scoala (Sinaia, clasa a XII) si aceasta pensiune in weekend.

Am primit cheia camerei noastre (camera 11), 11 este si numarul de camera din pensiune si am urcat spre etajul 2. Luminile pe scara/ hol sunt pe baza de senzor de miscare. Am ajuns in camera si am inceput sa studiem (sau mai pe romaneste sa facem inventarul), adica: una bucata pat matrimonial cu spatar (aici e mai mult o sa vedeti in poze), cate o bucata veioza (functionala) pe cele 2 parti ale patului, una bucata birou pe care se afla una bucata televizor (neinteresant pentru noi decat pentru stiri), 2 bucati fotoliu si un taburet (atentie cum va asezati pe el este moale si puteti ajunge usor la podea), oglinda pe hol cu agatatoare si un sifonier (aici rugam gazdele sa mai adauge cateva umerase) in care am gasit inca 2 perne si halatele de baie.

Primele observatii/ atentionari – am simtit nevoia de prize suplimentare datorita electronicelor din dotarea personala, si am cerut un prelungitor care ne-a fost oferit cu amabilitate. Acum ca un exercitiu de imaginatie, sotul meu se barbiereste electric iar in baie nu a putut face acest lucru (exista insa uscator de par care insa nu il barbiereste) asa ca va inchipuiti cum ar fi aratat sa se bage sub birou ca sa se barbiereasca.

O “hiba” a multor hoteluri nu numai pensiuni, lumina este discreta. In camera mi-ar fi placut mai multa lumina, insa nu este un capat de tara am stat in camera doar noaptea.

Ar fi binevenit in camera un minibar/frigider, si cred ca este in intentie deoarece biroul este prevazut cu acel compartiment care acum este gol.

Am trecut la baie, foarte frumoasa cu lumina atat central cat si deasupra oglinzii, 2 prosoape mari, 2 prosoape mici si un prosop de pus pe jos, papuci precum si consumabilele pentru baie (si aici o sa vedeti poze). Despre locul de baie pot spune ca mi-a placut foarte mult, lungimea era cat latimea baii (cam 1.70 m) astfel incat tragand usa de sticla nu exista pericolul ca sa iasa apa in exterior (exista o margine inaltata cam la 10 cm, care nu permite iesirea apei in exterior). Exista dus mobil si fix (cu palnie mare).

In fine, poze, ce si cum (aici imi pare tare rau ca poza covorului nu a iesit mai frumoasa, oricum o puteti gasi si pe site, este ceva aparte) apoi hai sa facem dus si sa mergem la piscina. Primul moment funny, ne-am pus costumele de baie apoi halatele si ne-am uitat unul la altul bufnindu-ne rasul, pe unul nu-l cuprindea halatul (adica pe mine) pe celalalt il cuprindea dar era de parca intrase la apa cateva numere (halatul, nu sotul). In fine, am coborat la parter si am mers la piscina. Am fost intrebati daca dorim sauna si am zis nu (pe mine mama nu m-a invatat cu sauna si decat sa fiu snoaba mai bine nu) asa ca am lasat papucii si hai in bazin unde mai erau doua familii cu cate un copil in dotare. Primul termometru de verificat apa este sotul meu pe care daca l-ati vedea ce lacul lebedelor face din maini cand e sa intre in apa ati crede ca intra mai degraba in frigider, ca pana sa intre el in apa se inchide programul la piscina (nu este cazul aici, ca daca ai pitici pe creieri si vrei sa mergi la piscina la miezul noptii, asta faci). Mirare, a intrat din prima si chiar a comentat “ca un motan multumit” ca este calda. Ne-am balacit cred ca vreo ora de eram precum muraturile si intr-un final ne-am decis sa mergem si la camera. Aici la piscina mi-a placut tavanul cum este pictat (o sa vedeti in poze), in rest acolo in afara de sauna exista si un echipament de bronzat (eu personal nu le agreez) o masa de masaj, o mica banda de alergare (mai degraba de mers) si inca un echipament, nu am testat nimic din astea pentru ca era de munca (mi-ajunge cat merg in rest la sala, nu mai doream si acolo). Ca sa fiu cinstita decat sa existe comentarii privind dotarea cu articole sportive mai bine ca acestea sa nu mai fie. Vrei sport, iesi tata in curte, alearga pe teren, sparge lemne daca vrei activitate.

Plecand spre camera ne-am intalnit cu Claudiu care ne-a oferit 2 variante de cina din care sa alegem una, si am ales pastrav la gratar cu legume (am mentionat si ora la care o sa coboram). Am zis ca pentru masa de seara o fi nimerit si ca nu o sa murim de foame. Am coborat la masa si surpriza, felul principal il alegeai, aperitivele erau oricum oferite (am tras aer in piept fericita ca sigur nu o sa mor de foame). O sa vedeti poze cu ce am servit la toate mesele luate aici si in afara de castraveti si rosii (in aceasta perioada) precum si cate altceva, totul provenea din ferma proprie si era preparat de ei. Am baut si un vin rosu la carafa (rosu sec preferatul meu) si cireasa de pe tort, la final am servit un fel de negresa cu frisca deasupra.

Satisfacuti si oarecum prin rostogolire (desi era la urcare) am mers in camera noastra (la etajul 2 unde sunt 3 camere). Celelalte 2 camere erau neocupate asa ca fiind curioasa am bagat capul (imi cer scuze gazdelor) in camera 10, o camera mare (de fapt cam un fel de camera dubla) in care existau un pat matrimonial si o canapea extensibila.

A doua zi (tot din curiozitate) am vazut si interiorul camerei 9 (o fetita lasase usa larg deschisa si coborase la mama ei), mare si aceasta camera si cu un pat matrimonial mare in care incapeau usor 3 persoane.

Vineri in pensiune mai erau un tatic cu baietelul, o familie cu o fetita cam de vreo 3 ani si un grup de 3 familii (3 surori) cu 3 copii care erau aici intr-o reuniune de familie avand in vedere ca una venea de la Cluj, una din Vrancea (nu stiu de unde) si una din Stockholm. A doua zi a mai venit un grup format din 4 familii cu 6 copii in dotare (intre 1 an si 4-5 ani) si inca un copil pe drum.

Obosita rupta de cat “muncisem” am adormit repede (pe la ora 11 sau 23 cum vreti) astfel incat incepand cu 3.30 m-am trezit la fiecare ora de puteam da ora exacta.

Dimineata am coborat la micul dejun eu am ales oua ochiuri iar sotul omleta si pana s-au pregatit farfuriile (o sa vedeti in poze ce mai contineau), Claudiu ne-a adus painea. Pe masa era deja carafa cu lapte cald, cu caimacul plutind (am avut grija sa mi-l trag eu in cana, nu am mai baut lapte asa bun de multa vreme). Pe masa se mai gasea o farfurioara cu chec, una cu unt de casa si un castronel cu dulceata de casa. Painea (cu seminte) facuta tot in casa. Apoi am baut cate o cafea (puteai sa-ti iei singur sau sa-i soliciti lui Claudiu un espresso. Langa cafea gaseai zahar brun (nu provenea din ferma proprie) si un flacon cu condimente pentru cafea (continea si scortisoara). O fi fost mult sau nu micul dejun depinde de apetitul fiecaruia, eu as zice ca a fost decent si foarte gustos, atat eu cat si sotul ne-am saturat si probabil ca daca aveam mai mult in farfurie am fi mancat si mai mult la cat de bune erau produsele si nu de foame. Nu am mai mancat asa produse preparate gustoase de ani de zile (pastrama din piept de pui si din porc vietnamez).

Cu regretul ca nu vom fi aici la masa de pranz am plecat spre Sinaia din nou (25 km) de unde ne-am intors cam la aceeasi ora, iar ritualul, baia, piscina, alegerea meniului de seara, unde am ales ceafa de porc vietnamez cu cartofi la cuptor si salata.

De data asta apa in piscina nu era la fel de calda si “termometrul” meu a refuzat sa intre (desi eu eram deja in apa) si s-a dus sa verifice si temometrul din piscina care arata ca apa este calda (nu stiu exact cat de bine arata). Cert este ca s-a decis sa-mi faca pe plac si sa intre in apa, moment in care a constatat ca pornise incalzirea. Ne-am simtit maguliti, “Doamne ce pe faza sunt ca am venit la scaldat si au pornit incalzirea”. Ne-a taiat Caludiu elanul si ne-a lamurit ca exista un termostat care la scaderea temperaturii apei cu 2-3 grade fata de cat era setat (28-29) incalzirea porneste automat (si apa este recirculata prin 3 orificii astfel s-a incalzit foarte repede). Cu ocazia asta sotul meu (impins de mine dar nu in apa) l-a intrebat pe Claudiu cum fac cu asigurarea calitatii apei (iar mi-au iesit vorbe maiastre) si ne-a spus (aratat sotului) un loc unde este introdusa intr-un fel de cosulet o pastila de clor (mare cam cat pucul de la hochei) si periodic scot acel cosulet si introduc pe acolo un aspirator pentru curatarea bazinului.

Revenind la cina, acum stiam ca o sa avem si aperitiv, de data asta am ales sa bem si o tuica si apoi vinul, deja locul era plin, masa la care era grupul de 4 familii era deja injumatatita mamicile ducand copii la culcare. Pe mesele celorlalti am remarcat farfurii cu felii de tort si de asemenea in spatele meu am remarcat pe un platou cam o treime de tort din care mesenii se tot serveau si ma gandeam cu groaza, daca il mananca tot, ce-ar fi sa iau eu o farfurie si sa-mi pun, ca sa fiu sigura, dar am avut o urma firava de jena si mi-am spus ca asta e, cum mi-o fi norocul. La un moment dat s-a stins lumina si am crezut ca au facut-o copiii, insa surpriza era ca au venit cu un platou cu un tort cu lumanarea aferenta pentru sotul meu si mi s-a parut un moment emotionant (multumim frumos gazdelor). M-am linistit, am tort, in final am putut manca o feliuta infima, si era asa de bun, insiropat bine, aromatizat, ce sa mai, sa tot mananci. I-am spus lui Claudiu ca ar putea sa-i serveasca si pe ceilalti si mi-a zis ca au avut si ei. Nu am mai comentat nimic, am zis ca asta este daca cineva inghite in sec uitandu-se la noi nu este pacatul nostru (desi vazusem felii de tort si la ceilalti in farfurie dar nu stiam exact cam cum a fost)

Dimineata acelasi mic dejun satios dupa parerea mea dupa care profitand de vremea frumoasa am fost sa vedem si noi ferma, respectiv animalutele. Copii erau si ei insotiti de parinti si se bucurau de fiecare animalut vazut si cea mai mare bucurie a lor a fost sa doreasca sa calareasca poneiul. Un domn a scos calutul pe care intai l-a tesalat apoi i-a pus seaua si sus primul copil. Era minunat sa vezi toata acea bucurie a lor si cum asteptau sa urce pe rand pe cal.

Din curiozitate am stat de vorba cu cate 1-2 membri ai celor 2 grupuri (considerate de mine reprezentative ca numar de persoane – Doamne ce frumos le spun), astfel, am vorbit cu doamna venita de la Stockholm care mi-a spus ca este incantata ca au venit aici (le-a fost recomandat locul) si ca la anul ar vrea sa vina si cu “conationali” de acolo, ca a ales acest loc tocmai pentru a se bucura de familie fara alte tentatii externe.

Am intrebat-o si despre servire daca au fost multuminti si au spus ca da, Claudiu a fost o prezenta permanenta dar discreta, astfel incat oricand aveai nevoie de ceva era acolo. Pentru ca sambata am ratat pranzul acolo (am mancat in Sinaia) am intrebat-o cum a fost si mi-a spus ca a fost delicios iar papanasii o bunatate.

Am stat de vorba si cu o doamna din grupul celor 4 familii (despre care cu o seara in urma aflasem ca in urma cu 2 zile fusese si ziua ei) si mi-a spus ca si ei au venit tot in urma unei recomandari, ca sunt multumiti de ce au gasit aici si ca seara precedenta intreband ce au ca desert i s-a spus ca surpriza, si ea a avut parte de aceeasi surpriza, a primit tortul, asa ca m-am linistit, toata lumea mancase tort.

Ce mi-a mai placut aici (si imi pare rau ca mi-a fost jena sa fotografiez), living-ul (unde se gaseste si televizorul si fotolii, canapea precum si un semineu care cred ca functioneaza doar daca nu sunt copii in locatie fiind periculos pentru ei) care era ocupat de tatici tavaliti pe covor si care se jucau cu copiii cu masinutele sau diverse alte jocuri, se tot invarteau in zona semineului, era cat se poate de placut sa vezi copii si parinti intr-o atmosfera super relaxanta. In aceasta zona se gaseau si niste jocuri pentru copii (cred ca ceva mai mari), DVD-uri, si atat m-am uitat eu.

Duminica dimineata cand am coborat la micul dejun din cauza de modificare ora lumea nu se prea trezise si am putut vedea lasate hai-hui o multime de lucruri prin living, insa acolo erai ca acasa, in afara de turistii din camere altcineva nu mai intra.

Cu parere de rau ca plecam (ne uitam la ceilalti oaspeti care se bucurau de soarele care aparuse stand afara de vorba in timp ce copiii se jucau) ne-am despartit de gazdele noastre si am plecat mai departe spre casa.

Eu regret… … ca s-a terminat atat de repede acel weekend. Acum ca a trecut ceva vreme de cand am fost acolo imi pare rau ca a fost atat de scurt, ne-am simtit foarte bine acolo si mai ales ca a fost o iesire doar in doi. Am mai avut un motiv pentru care am vrut sa merg in perioada rece, sa vad cum se vede acel loc si intr-adevar nu este unul tip wow iarna, daca este vara mai poti face drumetii in zona, Claudiu ne spunea ce se poate si ce nu, din pacate noi am picat pe nu, insa repet, Sinaia este la 25 km.

In rest as mai putea mentiona unele aspecte, in momentul in care alegi sa mergi acolo cunosti preturile/ conditiile si decizi daca vrei sa mergi si ce alte costuri mai exista, sau daca nu iti este foarte clar poti suna si intreba. O sugestie as vrea sa le fac, pentru bauturile de la bar sau ce nu este inclus in pretul cazarii/ meselor ar trebui sa existe o lista de preturi (eventual afisata si atentionati turistii despre existenta ei).

Altfel ce as mai putea spune decat ca m-as abona la cosul de bunatati, voi lua legatura cu ei sa vad cum as putea proceda. Sper ca acest loc sa fie pe placul celor ce ajung acolo daca vor cauta un loc linistit unde sa fie alaturi de cei dragi. Pentru noi a fost sigur.

---

VIZUALIZĂRI: 1858 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI