Nimic nu ne-a stat în cale. Nici măcar ploaia

TIPĂREȘTE

De vreo 22 de ani mă trezesc la 05.45. De, slujba, bat-o vina. Și în concediu tot la aceeași oră mă trezesc, chiar dacă sunt plecat pe undeva. Același lucru s-a întâmplat și în dimineața zilei de joi, 25.06.2015. Mă uit pe geam, începuse ploaia, nu era torențială, dar dacă stăteai 5 minute afară, vorba lui Amza Pellea, te făcea ciuciulete bă vericule! Servim cafeaua, apoi intrăm pe net, și inevitabil pe AFA, dar și pe alte site-uri de turism. Am uitat să vă spun, și eu și șeful, adică soțioara mea, aveam liber câteva zile. A fost suficientă o singură privire, și amândoi am înțeles un singur lucru: plouă? care e problema? la serviciu nu ne ducem dacă plouă? hai la munte!

De vreo câteva luni, aveam în ,,bătaia puștii'' pensiunea Dealu Morii din Cârțișoara, nu știu ce anume îmi plăcea la această pensiune, dar cert este că îmi plăcea ceva. La 07.50, deja făcusem rezervarea, m-am învârtit puțin prin oraș, cu ceva probleme de rezolvat, iar la orele 15.50 eram la intrarea în Cârțișoara. Bineînțeles că ploaia își făcea de cap, n-avea de gând să se oprească. De la intrarea în comună, trecem de biserica ,,Buna Vestire'', situată pe partea dreaptă, și imediat intrăm pe a treia stradă la stânga, observând ca puncte de reper, la intrarea pe stradă, două indicatoare, pe unul fiind scris Arpașu de Sus, iar pe celălalt Păstrăvăria Albota. Continuăm drumul cam 300 - 350 m, traversăm podul peste râul Bâlea, și la aproximativ 150 m de la pod virăm la dreapta, pe o străduță asfaltată, parcurgem încă 100 m și gata, apare pensiunea!

Dom' Florin, administratorul pensiunii, ne aștepta în ploaie, cu porțile deschise... dar și cu rachiu și vișinată pe masă, așa, ca de bun venit. Primiri din astea să tot ai, nu? Parchez mașina în curtea pensiunii, apoi ne așezam la taclale, la un pahar de rachiu, da' bun rău rachiul! Așa aflu de la domnul Florin că sunt primul turist care-l sună pentru o rezervare iar peste câteva ore sosește la pensiunea sa, deși timpul nu prea îndemna la o plecare la munte: ,,Ești nebun mă omule, m-ai lăsat mască, nu prea vin turiștii pe ploaie, dar tu te-ai încumetat''. Nu am avut decât un singur răspuns la afirmația dumnealui: cine iubește muntele, vine să-l vadă oricând dorește, nu contează ziua, luna sau anotimpul, nu contează dacă e soare, dacă plouă sau dacă ninge, contează doar să-ți dorești să pleci, atât.

E, gata cu vorbăria, să zicem câte ceva și despre pensiune, in primul rând nu e o pensiune mare, dar este foarte frumoasa, cochetă, curată, genul acela de pensiune care te atrage de la prima privire, are patru camere destinate cazării turiștilor, una fiind la parter, cu patru locuri, si trei la etaj, din care două duble cu pat matrimonial și una dublă twin. Pensiunea nu are regim de masă, dar pentru turiști există bucătărie, prevăzută cu aragaz, frigider, tacâmuri și tot ce mai este necesar, însă ce e mai important, are trei terase exterioare, lângă una dintre acestea fiind amplasat grătarul, iar cea dinspre strada are o plita la care se pot găti diverse mâncăruri la ceaun. Dacă timpul este nefavorabil, turiștii se pot retrage într-o sală de mese încăpătoare, frumos amenajata, având tv și sistem audio.

Noi am stat în camera 1, dublă cu pat matrimonial, la etaj, accesul în aceasta făcându-se dintr-un hol destul de spațios, in care se găseau o masă și două scaune și un cuier pentru haine, camera având un pat imens, cu saltea de calitate, pe care ne-am putut odihni așa cum trebuie, tv lcd, semnal wireless full, suficiente spații de depozitare, o măsuță și două scaune. Baia nu este mare, dar te poți descurca fără probleme, consumabilele fiind de calitate.

Aș menționa însă aspectul care mi-a plăcut cel mai mult, și anume exponatele care se găsesc pe pereții pensiunii, frumos aranjate, mai precis obiecte de artă populară, unelte folosite de locuitorii din zonă, multe dintre acestea având o vechime de peste un secol, practic pensiunea este un adevărat muzeu în aer liber, o încântare pentru cei care iubesc tradițiile și arta populară. Nu puteam trece cu vederea atitudinea proprietarilor, familia G. - oameni frumoși, de o simplitate rar întâlnită, care ne-au cucerit de la prima vedere. În fiecare seară stăteam la povești cu aceștia, la un păhărel cu rachiu sau vișinată, așa aflând noi despre pasiunea domnului Florin pentru arta populară, pur și simplu acest om iubește tradițiile, tot ceea ce este frumos, povestindu-ne cât de greu a reușit să adune obiectele și uneltele expuse pe pereții pensiunii, unele fiind găsite în podurile locuințelor, abandonate și prăfuite, pentru care a plătit sume destul de consistente la cumpărarea lor.

Un aspect important cu privire la servirea meselor, pentru cei care nu doresc să folosească gratarul, prin zonă variantele sunt puține, noi am servit toate mesele la Păstrăvăria Albota din Arpașu de Sus, situată la șapte km. de pensiune, unde bineînțeles că preparatele din păstrăv sunt la loc de cinste.

Din cele trei zile petrecute la pensiunea Dealu Morii, a fost cald și bine doar o zi, drept dovadă că nu avem pile la Doamne-Doamne, așa că am profitat cât am putut de mult de ziua respectivă, vizitând mănăstirea cisterciană de la Cârța, înființată în anul 1202, de fapt ruinele acesteia, în prezent doar o capelă fiind folosita de către comunitatea locală, precum și mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. În ziua plecării, am schimbat traseul clasic, adică Valea Oltului, cu Transfăgărășanul, cu opriri la Bâlea-Cascadă și Bâlea-Lac, unde am admirat peisajele de poveste si am gustat din produsele tradiționale.

Oameni buni, mergeți la pensiunea Dealu Morii, un loc frumos, cu oameni serioși și harnici, care au un singur scop: turistul să revină cu drag în pensiunea lor! Vacanțe frumoase vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 1955 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI