O cazare taman bună pentru relaxarea necesară în debut de sezon

TIPĂREȘTE

Pregătiri rapide, antamare și... fuga spre mare!

Recunosc, cu o mână pe corazón și cu cealaltă tastând de zor, că nu mi-s vreun fan înfocat al prăjelii solare în suc propriu sau al ideii de stat la plajă în general (vă rog nu mai aruncați cu semințe și fără apostrofări că-s sensibilos :P). Acum, ideea fundamentală este că-mi plac momentele matinale sau pe-nserat de relaxare totală la malul mării, departe de arsura bătrânului Helios, adică I like doar aerosolu’ carevasazică.

Acestea fiind spuse și găsind o portiță în programul de work-work în prima jumătate a lunii iunie, se porniră încă din mai motoarele laptopurilor aricesc și “subsemnaticesc” întru păstorirea Famigliei Speedy extinse – children included – spre malul negrei mări pentru freo câteva zile. Nu după multe căutări, apăru și rezultatul: Pensiunea Casa Șerban, Eforie Sud, strada Mihai Viteazu nr 85, nota 7,9, conform booking.com. Prețul găsit pe respectivul sait zicea ceva de vreo 94 ron pe noapte, cameră tip duplex (explic mai încolo, stay tuned), iar noi aveam de gând să stăm vreo 3 nopți. Oookey... așadar consultat rapid membrii adulți ai famigliei, efectuat rezervare după ce s-au lecturat condițiile speciale booking (avans prima noapte), trimis banii în cont indicat în mailul automat primit and... spus kinderilor că vor merge la mare peste puțin timp. Yuuupiii!

Localizare, acces, prima impresie

Principalul aspect pe care și-l dorea consoarta-mi era o distanță mică față de plajă. Eludând meandrele concretului în stil caracteristic, plus faptul că pensiunile / vilele / hotelurile care erau aproape de apă ba erau scumpe, ba n-aveam loc toți etc, i-am explicat lui Milady cu drag că mă voi sacrifica pentru binele clanului și voi face pe șoferul everyday dus-întors la plajă fără comentarii. Astfel, toată lumea a fost mulțumită, oricum pe pitici nu-i interesa localizarea neam, ideea era “să ne luați și jucăriile pentru nisip, tati! ”.

Pensiunea nu se află foarte aproape de plajă, să zicem că-s vreo 400 de metri, dar I don’t care, că d-aia s-a inventat automobilul. Oricum, mergeam să facem plajă între Eforii, pe la Azur, astfel încât am introdus coordonatele 44.02329300,28.65127200 în telefonul-gps și am ajuns fix în poarta unității de cazare, ca să mă exprim în stil prețios hotelier.

Comparativ cu ce văzusem pe harta Google, probabil neactualizată, intrarea clădită din piatră era augmentată și de o troiță, iar imediat după poartă ne aștepta Rona, extrem de simpatica cățelușă a pensiunii, care din umilele-mi cunoștințe chinologice este un brac german. Pe parcursul șederii noastre a făcut deliciul piticilor dar și al celor mari, jucându-se pe rând cu toți membrii famigliei, neratând pe careva. Bineînțeles că lângă ea se aflau proprietarii care chiar vroiau să ne sune pentru a ne întreba dacă am pățit ceva sau dacă n-am nimerit locația deoarece era deja ora 18 (ne-am urnit mai greu, deh...).

Construcția este un parter plus 2 etaje plus mansardă aferentă celor 4 camere de la etajul 2 și comportă un număr total de 12 camere. Curtea este destul de spațioasă, irigată prin aspersoare noaptea și a fost mai mult decât suficientă pentru alergătura mândrilor urmași seara sau dimineața, post sau ante-plajă. În spatele curții se regăsește un foișor extrem de bine utilat, voi detalia la momentul potrivit, iar imediat după clădire în dreapta vom găsi o mini-terasă cu masă și scaune din lemn sănătos, pentru oareșce taclale sau serviri gastro-bahice.

Camera tip duplex – adică lăcașul de nani și... cele aferente

Noi am stat la etajul 2, prima cameră din hol, iar ca dotări ale acesteia am să trec în revistă următoarele: un pat mare dublu, un frigider, un dulap, un LCD suficient de mare pentru a putea privi în tihnă tolănit între așternuturi, un aer condiționat apoi urcând pe scară la mansardă aveam încă un pat dublu și un taburet. Camera are și un balcon cu două fotolii și o masă gen ratan, de acolo poți privi liniștit spre curte pentru a vedea dacă cumva piticii aleargă-nu aleargă-ce fac și de ce. De asemenea, balconul este numai bun pentru a servi o cafea matinală și a studia chestii pe laptop (dacă este musai) dar cel mai bine este să sari peste ideea de modernism sau feisbuc și să șezi tihnit.

Wi-fi-ul, care este la liber of course, bate foarte bine pe balcon, însă eu în cameră am avut oareșce probleme de conectare, Milady însă mai puțin deși avem unități calculatoricești asemănătoare (sau I’m a bad man and that’s it!).

Normal că discuția inițială a fost să dormim noi în camera principală iar pitacii în cea de sus. Oooops! Aveam o problemă, imediat identificată de fie-mea cea atentă la detalii așa cum îi stă bine unei mini-AFA-iste: “Tati, dar noi nu avem TV sus! ” Etee… am venit aici să ne distrăm în mini-vacanță, nu să stăm la tv! După ce am surmontat cu brio această chestiune, micuții au decretat că acea cameră de la mansardă este “foarte tare” și au denumit-o sugestiv “camera piticilor”. Într-adevăr aceasta este mai puțin confortabilă pentru adulți deoarece scara este destul de îngustă iar tavanul este destul de jos încă de la ultima treaptă. Totuși, pentru ei mici nu-i absolut niciun bai... enough cu atâtea pretenții!

De remarcat totodată că mansardele celor 4 camere încă nu au aer condiționat, dar stând de vorbă cu proprietarii aceștia ne-au spus că se va monta în curând, deci nimeni nu va suferi de căldură. Noi nici măcar n-am dat drumul la cel din camera noastră, nu a fost nevoie, deși a fost destul de cald în weekend, iar la pitici era o temperatură potrivită în urma aerisirii prin fereastra mansardei.

Baia

Aici trei vorbe numai pentru că nu este mult de spus. Suficient de încăpătoare, cu cabină de duș care se închide corect, dușul nu curgea prin alte părți decât cele menite din fabrică, presiunea apei era suficientă deși eram la ultimul etaj, hârtie igienică în dotare, policioară și cam atât. A... să nu uit: a) totul lucea de curățenie și-n cameră și-n baie; b) am observat o mică problemă la scurgerea apei din cădița dușului, dar nimic nereparabil sau care merită trecut ca un minus evident.

Foișorul și dotările acestuia

Într-adevăr, “la pièce de résistance” a pensiunii o regăsim în prezența foișorului, un lăcaș extrem de atent plănuit și care face față multor pretenții. Este un amenajament rustico-modern, în care regăsim un spațiu de luat – masa / privit la televizor, compus din cinci mese mari din lemn solid cu banchete și scaune aferente din același material, apoi un spațiu de preparat masa cu o plită generoasă cu aprindere piezo plus un blat pe care îți poți pregăti cele necesare, apoi o chiuvetă originală din ciment mozaicat (cred că este făcută manual, recunosc că am uitat să-ntreb), o combină frigorifică imensă unde puteai să-ți lași alimentele / băuturile dacă doreai, un șemineu de efect dar funcțional și... plăcerea nemărginită a românului: un grătar cu horn numai bun să-l încingi cu prietenii. În jurul lavoarului / plitei sunt dulapuri care conțin absolut toate cele utile preparării micului dejun / mesei principale: castroane, farfurii, tacâmuri, ibrice, pahare, căni iar pe peretele din imediata apropiere sunt agățate mirodenii pentru orice tip de mâncare.

Bineînțeles că am fost invitați de proprietari să utilizăm grătarul când dorim plus ni s-a indicat locul unde găseam lemnele gata pregătite pentru foc daaar... am mulțumit „fremos” și am zis că de data asta nu, chiar venisem să ne relaxăm total nu să se apuce subsemnatul de grătare, eventual cu un maieu pe mine jumătate ridicat “on the belly”, lanț de aur masiv la gât plus doza de bere în mână :P. Next time… maybe.

O caracteristică specială a acestui foișor este montarea unui sistem în termopan care permite culisarea geamurilor / ușilor laterale ale acestuia după voie, astfel încât dacă afară este răcoare totul se închide ermetic, iar dacă este cald și vrei să te aerisești, totul se deschide gen open-space.

În partea dreaptă, după confortabilele canapele din dreptul televizorului, se găsește o toaletă și un duș, ambele destinate celor cazați în pensiune, astfel încât dacă se auzea cumva vreun țipăt gen “tata, fac pipi” nu mai era nevoie să urc cu piticul două etaje pentru a micționa. Recte, având în vedere de câte ori am urcat/coborât scările ducându-mă până-n cameră după una-alta, acum ar trebui să fiu mai subțirel cu vreo câteva kg :).

Chiar în fața foișorului există un balansoar cu niște perne moi și faine, testat de al Dvs în repetate rânduri, dar și de către moștenitori, mari fani ai acestui tip de canapea – mobilă. Tot în fața foișorului găsim și o mini-terasă alcătuită dintr-o masă mare și vreo 6 scaune solide, dacă era cald hop în foișor, dacă era înnorat hop pe terasă.

Din categoria “Altele” și concluzii necesare

Tolănit alene pe unul dintre cele două șezlonguri amplasate lângă mini-terasă, respectiv în fața construcției tip “office/recepție”, am întrebat la un moment dat proprietarii dacă mai vine cineva în pensiune weekend-ul respectiv. Răspunsul lor a fost nu, iar al meu a fost “yes! ”. Ăăăă... pardon, era bine pentru noi, dar nu atât de bine pentru ei. Ei, așadar stimați telespectatori, am fost singuri-singurei în pensiune până sâmbătă, când se pare că ar fi venit un cuplu, pe care noi nu l-am văzut și nici nu l-am simțit, astfel încât stabilimentul a fost al nostru toate cele trei nopți. Liniștea a fost deplină, fapt ce ne-a conferit o binemeritată relaxare psihico-trupească, piticii s-au distrat de minune, toată lumea fericită. Ba chiar, al meu frate și câțiva prieteni aflați și ei prin zonă ne-au făcut vreo 2 vizite (cu aprobarea anterioară a proprietarilor) și s-au simțit la fel de merveioz ca și noi!

Normal că, dacă stau strâmb și judec drept, în cazul în care pensiunea era plină cu vreo 10 pitaci plus adulții aferenți liniștea n-ar mai fi fost aceeași iar sentimentul nostru poate ar fi fost puțin modificat. Totuși, într-un fel de început de sezon sau sfârșit de sezon, această pensiune este un loc de reținut pentru viitoare micro-escapade litoralicești ale Famigliei mai sus pomenite, care vi-l recomandă și vouă!

Enjoy your holiday (s) lectori dragi!

---

VIZUALIZĂRI: 1910 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI