N-a fost chiar asa rau dupa cum am citit

TIPĂREȘTE

In perioada 23-25 aprilie am fost cazati la aceasta pensiune, dupa lungi cautari pe la alte pensiuni de pa Valea Ariesului si nu numai.

Doar aici am gasit cazare. Si nu regret. Tot timpul am admirat aceasta pensiune de cate ori treceam cu masina prin zona. Este foarte frumoasa.

Nu mai intru in detalii legate de rezervarea unei camere pe perioada sarbatorilor. Nu va mai povestesc despre cum acele pensiuni la care am vrut sa ma cazez, le-am descoperit a fi GOALE, pustii sau unele chiar inchise, parasite. A cam "batut vantul" anul acesta pe Valea Ariesului. Erau turisti multi, dar nu in masura in care ma asteptam eu. Unele pensiuni erau pline intradevar. Ma abtin de la alte comentarii.

...

Sa revenim la Pensiunea Casa Noastra.

Am pornit sambata dupa-masa din Cluj, drumul pana la Arieseni e cam rau, iar de la Arieseni pana la Oradea e si mai rau.

Am plecat cu emotii, citisem pe AFA ca patronii ar fi reci si ca nu se ocupa de turisti, ca aia si cealalta. Ceea ce nu a fost asa. Poate intre timp au citit ce impresii si-au facut turistii si s-au schimbat :)

Pensiunea se afla pe partea stanga a drumului, cum vii dinspre Albac, Garda, pe malul Ariesului, intr-un cadru natural foarte pitoresc, inconjurat de munti, paduri cu brazi. Este perfecta pentru petrecerea un week-end, a sarbatorilor sau a concediului.

Rezervarea am facut-o cu aproximativ o saptamana inainte, am platit avans 160 lei prin banca.

Am primit o camera la etajul 1, pe partea stanga a pensiunii, 11 sau 12, nu mai stiu, camera dubla cu balcon, cum cerusem. Camera nici mare, nici mica dotata cu pat matrimonial, noptiere, dulap, 2 scaune, tv, frigider, uscator de par, baie curata dotata, prosoape portocalii, daca bine tin minte. Mobilierul e din lemn masiv, de culoare inchisa, iar pe jos e mocheta. Am avut si un balconas cu 2 scaune tip sezlong. Majoritatea timpului mi l-am petrecut pe balcon. Era extraordinar de frumoasa privelistea, iar susurul Ariesului, rau care trecea prin curtea pensiunii, nu-l voi uita prea curand.

Caldura si apa calda am avut non stop, mai ales caldura, desi afara ziua era foarte cald, totusi noaptea se facea destul de frig.

Un minus ar fi podeaua. Asa scartaia si se auzeau si pasii nostri, dar si pasii celorlati turisti de langa noi sau care erau cazati mai sus. Noaptea calcam mai mult "pe un deget" ca sa nu deranjam.

In pensiune mai erau ocupate vreo 2 sau 3 camere. Erau turisti veniti din Iasi, parca, aceia erau cazati langa camera noastra, erau si cu un bebe, iar ceilalti din Bucuresti, cred. Si proprietarii sunt tot bucuresteni.

In pret am avut inclus si mic dejun, de fapt am avut de ales intre cazare cu mic dejun sau fara. Fara mic dejun era 140 lei/camera/noapte. Micul dejun nu a fost servit in sistem bufet suedez, ci am primit cate un aperitiv frumos aranjat chiar de proprietara. Erau decorate frumos oua umplute, drob de miel, felii de salam, ceva branza, ridichi salata de vinete si nu mai stiu. In prima dimineata am fost serviti si cu oua rosii si cei care vroiau puteau servi Pasti de la Inviere. Cafeaua se platea. Noi cat timp am stat la pensiune am servit 5 cafele Lavazza pentru care am achiat 25 lei.

In prima dimineata am servit micul dejun in restaurantul frumos amenajat si decorat cu obiecte de artizanat. Daca stiam luam masa afara pe terasa.

Mascota pensiunii este un saint-bernard extraorordinar de bland si frumos, de fapt frumoasa, ca este fetita pe care o cheama Sara.

De acasa ma gandeam ca vom avea de-a face cu un caine agresiv, mai ales ca eram cu copil mic, care stiti cum e. Cum sunt copiii? Ii chinuie, le baga mana in ochi, ii trag de par, etc. Stiu cu propria mea catelusa cum e.

Ne-am indragostit pe loc de Sara. E o minune. Sa vedeti cum se tinea tot dupa noi, se tolanea cat era de lunga, scotea un oftat luuung, apoi cersea putina afectiune si mangaieri. I-am facut o gramada de poze. Nu e agresiva deloc, dar trebuie avut grija cu copiii. Nu-i facea nimic copilului, chiar parca ii placea de el, dar am avut grija mare. Chiar si proprietara ne-a atentionat. Stiam oricum acest lucru.

A doua zi, micul dejun l-am servit tot pe terasa, omleta, branza, salam, ridichi castraveti, ceapa verde, ceai. Pentru mine portia era mare, niciodata nu am consumat tot din farfurie.

Tot pe sait am citit despre cum se uita proprietarii in gura ta. Sincer, nu m-am simtit nicicum deoarece mancarea mi-a fost servita in farfurie, portie si nu m-am servit eu. Poate daca era bufet suedez ma simteam cu niste ochi pe mine.

Amenajarile exterioare mi-au placut foarte mult. Desi era primavara, inca jardinierele cu flori nu erau puse, nu era totul inflorit si aranjat, mi-a placut. In fata pensiunii sunt 2 terase mari cu leagan, mese, scaune, sezlonguri, iar una din terase e acoperita. Acolo ne-am adapostit in prima seara, cand a plouat putin. Aici e si grill-ul si un cuptor, toata curtea (imensa) e plina cu tot felul de flori, multe din acelea de stancarie, perene, arbusti, brazi si multa, multa iarba. Ce mai... mie imi place mult aceasta pensiune, m-am simtit ca si in Austria, Elvetia. Mai ales vara cand sunt puse florile, arata exact ca o pensiune din Austria.

Accesul in restaurant se face pe partea stanga, iar spre camere, prin partea dreapta. Noi aveam de urcat pe niste scari abrupte din lemn.

Din pacate pensiunea a suferit un incendiu, acum cativa ani. Sotul spune ca pe scari s-ar mai simti miros, dar eu nu am simtit.

Mai demult erau 2 caini saint-bernard, dar acum a ramas doar Sara. "Sotul ei " a murit.

Parcarea e mare, se pot lasa masinile si in spatele pensiunii.

La pensiune am servit doar micul dejun, nu stiu in rest cum e mancarea.

Proprietarii au fost foarte amabili, chiar prea amabili si s-au ocupat de noi. Au fost chiar foarte povestitori, nu distanti si reci. Asta e parerea mea. Sotul meu e foarte povestitor, eu sunt putin mai retrasa, a povestit foarte multe cu proprietarii. Mai ales dimineata cand erau si ei afara. Eu am simtit ca si lor le-a facut placere sa stea la o poveste cu noi. Domnul Valceanu chiar m-a ajutat cu detalii in legatura cu niste obiective turistice din zona, Ghetarul Vartop, Coiba Mare, Izbucul Tauz.

Pe turistii din Bucuresti chiar i-a indrumat pe unde sa mearga si ce sa faca in zona, ce au de vizitat.

I-am vazut putin stresati din cauza copilului, dar i-am inteles. Tot cu ochii dupa el erau, la fel si noi. Se tot dadea pe o masinuta si probabil le era frica sa nu calce florile. Nu cred ca le-a calcat sau ca le-am facut ceva probleme.

Asta e parerea mea. Chiar la un moment dat ma gandeam sa le povestesc despre AFA, dar am lasat-o balta.

In concluzie, noi ne-am simtit minunat, de relaxat cu un copil neastamparat nu poti sa te relaxezi, mai ales ca a fost cam rau, a facut febra, n-a mancat, dar putinele clipe de liniste si reincarcarea bateriilor au fost extraordinar de frumoase. Nu pot uita privelistea pe care am avut-o de pe balcon... si ca am avut parte de o vreme calda si frumoasa... Poate ca si la anul vom merge tot acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 3091 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI