Nu plecati din tara natala inainte de a-i vizita plaiurile feerice

TIPĂREȘTE

In deosebita zi de 4 mai 2013, chiar in ajunul sfintei sarbatori pascale, ma indreptam, in autovehiculul familial, impreuna cu ai mei parinti, spre plaiurile bucovinene, destinatie pe care am ales-o drept prima noastra escapada din orasul natal (Braila) in aceasta perioada a anului.

Odata ajunsi in satul Vama, desi privirile ne erau deja de multa vreme furate de peisajele parca desprinse dintr-o opera de Nicolae Grigorescu, am reusit sa gasim locul in care urma sa fim cazati pentru urmatoarele zile, si anume, pensiunea "Casa Bianca". La prima vedere, trebuie sa recunosc faptul ca pozitionarea gospodariei langa tintirim m-a infiorat discret, dar aveam sa descopar in urmatoarea seara calmitatea emanata de tabloul cimitirului luminat unanim de micute flacari rosiatice la fiecare loc de veci.

La intrare, am fost intampinati de ospitalitatea doamnei Gabi si a sotului dumneaei, domnul (ce coincidenta placuta) Gabi, care, un pic mai tarziu, ne-a explicat despre insemnatatea oaspetilor intr-o casa bucovineana, musafirul ce paseste pragul fiind privit si tratat ca si ceva... nepretuit, acest obicei constituind o mostenire adanc inradacinata in sangele si gandirea localnicilor, bineinteles, alaturi de multe alte cutume despre care am aflat, nu cu putina uimire, tot de la domnul Gabi. In acest colt de paradis am creat o conexiune puternica cu Bursuc, cainele gospodariei (strasnic de inteligent) si cu Coco, cocosul curios in legatura cu tot ce se intampla in proximitatea locului sau de convietuire cu restul de animalute din curte.

Peisajul montan inconjurator este imposibil de neremarcat si de neadmirat, toate acestea la un loc gadiland in mod inevitabil resorturile mele launtrice profund doritoare de o comuniune armonioasa cu natura. Traditiile culinare locale, impreuna cu servirea ireprosabila a mesei de catre Irina si Mihaela, mi-au flatat intens spiritul gurmand pe care il posed cu mandrie, dovada vie constand in aproximativ doua kilograme castigate, care, contrar opiniei majoritatii tinerelor de astazi, nu ma ingrijoreaza deloc, ba chiar ma incanta.

Conditiile de cazare nu mi-au starnit nicio nemultumire, iar datorita spiritului de gospodina priceputa al doamnei Gabi, aspectul pensiunii a fost guvernat (si in mod cert, va fi in continuare) de curatenie si ordine, pe langa varietatea de obiecte folclorice deosebit de graitoare specifice zonei.

La plecarea inspre gara, intr-o racoroasa seara, in care cerul limpede era atat de aproape de crestet, incat stelutele pareau a tese o palarie ce-mi invaluia podoaba capilara, am simtit cu adevarat ca am lasat o parte din mine acolo, ca eram ca un soare fara cer, ca o ploaie fara nori si plasticitatea comparatiilor ar putea continua la infinit, insa nu cred ca ar reusi sa exprime dorinta mea de fi ramas in locurile acelea feerice, poate pentru cateva zile in plus, sau, cine stie, o viata...

---

VIZUALIZĂRI: 1081 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI