Acasa intr-un loc necunoscut

TIPĂREȘTE

Dragii mei,

O sa va spun o poveste pentru ca am fost pe un taram de vis. Ne-am hotarat sa plecam in concediu in Maramures fara sa stim exact cum este acolo decat din povestiri de pe net si ne-am decis Pensiunea Adriana din Poienile Izei. Recunosc ca ne-au incantat coditiile gasite pe site-ul de prezentare (baie proprie pentru piticoata). Ok. Am plecat incantati de vacanta, curiosi de ce vom gasi si vizita si inarmati cu rabdare pentru drumul lung. Am plecat dimineata la ora 8 (Ploiesti) si am ajuns la ora 17 la destinatie, fara oprire. Tur de forta si regrete pentru zonele si obiectivele turistice pe langa care am trecut dar nu am oprit. (Tara Barsei cu cetatile ei fortificate, Sighisoara, etc. , dar vom merge alta data). Drumul a fost ok pentru ca s-a mers pe european, ultima parte nu a mai fost foarte bine dar fara probleme majore, asa ca mergeti linistiti. Indicatoare pretutindeni si cu harta in brate nu aveti cum sa ajungeti in alta parte. Nu va lauti dupa gps ca nu aveti peste tot semnal.

Si am ajuns in POIENILE IZEI unde nu stiam unde e pensiunea si am intrebat si surpriza ni s-a raspuns foarte frumos si explicit uranduni-se la sfarsit 'merge-ti sanatosi' pe tonul pe care ne ura bunica din inima cand plecam la drum. Mi-a amintit acel om de copilarie si am simtit ceva nedafinit si cald in suflet. Am ajuns la pensiune curiosi, am gasit o cabanuta (ni se parea noua la prima impresie), cu gard de nuiele impletite dupa traditia morosana (facut de gazde cu manutele lor), am parcat si am intrat in curte. Am intrat intr-o poveste: o curte mare terasata cu iarba ca un gazon englezesc, cu un foisor primitor si un leagan mare si comod si copaci si flori si braduti si am inceput sa cercetam si sa descoperim minuni. Pana a venit gazda am descoperi pruni cu rod in parg, busteni scobiti cu flori in ei si aranjamente de pietre cu flori de piatra si nuferi de piatra si gratar pietruit cu bancute si cand am ridicat ochii si am vazut privelistea cu multitudinea de culori de verde, versanti intregi de verde, copaci si capite de fan am uitat de drum, de oboseala, de tumultul vietii de Bucuresti si parca am redevenit copii la bunici in vacanta. Fetita era tare fericita si-mi arata: mami uite fluturasi!

A venit gazda si ne-a aratat camerele pe care le mai avea libere si ne-a rugat sa ne alegem unde vrem sa stam, pana ne-am hotarat noi ne astepta deja cu horinca si afinata in pahare urandu-ne din tot sufletul 'bine ati venit' si imediat s-a apucat sa ne pregateasca cina, una deliciosa, traditionala. Nu ne mai saturam de priveliste, mancare si stat la taifas cu gazda curiosi fiind sa aflam ce putem vedea si vizita si asa am descoperit ca nu o sa putem vizita tot ce este in zona in atat de putin timp. Oricum ne-am decis sa mergem a doua zi cu MOCANITA.

Ziua1: MOCANITA_la ora 6 am facut ochi fara probleme, dupa un somn de bebelusi (desi ne culcasem pe la 23-24) si dupa un mic dejun copios si cu sfaturile gazdei am fugit repede in Viseul de Sus la Mocanita sa ajungem pana in ora 8.15 pentru ca la ora 8.30 pleaca. Fiind joi ni s-a spus ca nu e prea aglomerat si cu toate astea au plecat 2 garnituri. Traseul Mocanitei este de aproximativ 46 km. Pentru turisti se merge doar pana la Paltin 21.6km. Nu stiu daca erau adulti in garnituri mie mi s-au parut a fi numai copii. Toti aplaudau batrana Mocanita care isi facea treba incet dar sigur, copie fidela a ce a fost intotdeauna, pufaind abur, oprindu-se pentru alimentare cu lemne si sa bea apa, lasandu-ne sa o admiram si sa ne bucuram de peisaj, aer si aventura si totodata de explicatiile pline de bunavoita ale insotitorilor de tren care ne antrenau cu povesti despre zona, istorioare despre tren si viata de zi cu zi ale zonei. Am plecat din gara insotiti de salutul serios si totodata ghidus al doamnei impegat sa descoperim muntii si Valea Vaserului, drumul exploatarii lemnului, locul vechiului depozit de munitie si al spitalului de razboi. Am aflat ca este singura exploatare a lemnului deservita de Mocanita in functiune si este in intregime privata. Surprinzator este ca nu se exploateaza haotic ci sub controlul ocolului silvic iar parchetele de padure exploatate se reimpaduresc (am vazut si pepiniera de braduti). Bravo lor! Seara ne-am intors la cura de liniste si delicatese a gazdei care ne astepta zambind sa povestim la un pahar de horinca.

Ziua 2: Am facut o baie de soare in parcul dendrologic de la Peri de la Sapanta, ne-am minunat de cea mai inalta biserica lucrata din stejari de 600 de ani vechime si complexul pentru maicute care se ridica. Normal ca nu am putut rata Cimitirul Vesel si casa memoriala a fondatorului lui Stan Ioan Patras si biserica din Cimitirul Vesel, delectandu-ne cu versurile simple si pline de talc sculptate pe cruci, prinos adus vechiului fel de a fi al locuitorilor de a fi tari si zambitori in fata mortii. Am ascultat povestile mostenitorului marcii, elevul lui Stan Ioan Patras, admirandu-l in timp ce lucra o cruce dupa vechiul tipic Sapanta in curtea casei memoriale, am admirat interiorul casei plina cu creatiile mesterului si fascicole din periodicele vremii incluzandu-le si pe cele franceze in care se aducea omagiu geniului creator al mesterului. Multi turisti straini se minunau si se bucurau de ce vedeau. Cu parere de rau am plecat spre Sighet unde am vizitat MEMORIALUL. Il pot caracteriza intr-un cuvant: CUTREMURATOR. Trebuie sa-l vazi ca sa-l poti intelege cuvintele nu sunt de ajuns. Cinste celor care au avut ideea. Fiecare celula are o tematica despre viata detinutilor, despre grupurile de rezistenta impotriva comunismului, despre deportari, arestari, poezii si opere compuse in detentie, influenta politicului in invatamant, justitie, armata, biserica, exodul etnicilor germani si evrei, celula de pedeapsa (NEAGRA), celula lui Maniu si multe altele. Holurile sunt imbracate in pozele celor care au trecut pe acolo, la parter exista centre de informare audio cu sisteme computerizate de urmarire a traseelor detinutilor si istorii ale acestora, exista si o sale de proiectie. Recunosc ca nu am fost in stare sa o vizitez pe toata. M-a coplesit. Am avut senzatia in linistea aceea ca aud cum merge un detinut incatusat. Am iesit in curte unde am gasit grupul statuar si peretele comemorativ si m-am recules sub bolta amenajata in memoria celor disparuti unde am aprins o lumanare. Am plecat cu inima grea bucurandu-ma de lumina soarelui de afara si de libertate. Suna ciudat dar este adevarat. Dupa ce ve-ti vizita Memorialul o sa intelegeti. Merita sa-l vedeti. Am plecat mai departe pe un fir de istorie la Budesti. La biserica Budesti_Josai (patrimoniu UNESCO) unde se afla singura biserica construita atipic pentru acea zona, are la turn construite patru turnulete, am descoperit o parte din camasa de zale a lui Pintea Haiducul. Alta parte de istorie de unde am plecat pe acelasi registru catre Manastirea Barsana, maiestuoasa si impresionanta. Manastirea Barsana te cucereste prin linistea si pacea care izvoraste din fiecare floare si piatra care exista pe aleile ordonate ca niste petale de floare, din fiecare cladire in care descoperi cate o minune, muzeul cu picturi vechi si carti sfinte vechi de la 1500, praznicarul si cladirea de cazare pentru credinciosii veniti din toata tara, staretia si biserica noua care se afla in curs de amenajare dar in care se oficiaza slujbe, altarul de vara si mica fantana a dorintelor, faptul ca pe 30 iunie toata curtea aceea imensa se umple de oameni veniti la Soborul celor 12 Apostoli care este Hramul Manastirii sau insasi povestea manastirii care la 1405 este atesta documentar ca este construita pe o posesiune a Dragosestilor contemporana cu vestita Manastire din Peri si Biserica Alba. Va las sa descoperiti restul ducandu-va acolo unde se respira istorie.

Si dupa o zi atat de incarcata am revenit acasa (la pensiune) unde gazdele ne pregatisera o surpriza fantastica: SEARA TRADITIONALA. Au fost invitati o familie din sat care ne-au cantat cantece traditionale morosene acompaniati de cetera si zongora. (daca am gresit exprimarea ma scuzati) Au fost formidabili. Au dat recital si au facut-o cu mare placere sa ne simtim toti bine. Gazdele s-au imbracat si ei in port popular si nu ne-au lasat pana nu am dansat toti asa cum ne-am priceput (sau nu, sac!) specific zonei. Am ras si ne-am distrat copios. Se bucurau tare mult gazdele vazand ca ne simtim bina. Meritul a fost al lor pentru stradanie si bunavointa. Doamna Adriana ne-a pregatit pe langa bucate bune si o prajitura buna rau. La un moment dat ne gandeam ca la cat chiuim noi si radem de ne prapadim copilul nu va putea dormi dar cand ne-am dus in camera sa controlam (camera era chiar langa sala mare de mese), abia se auzea pentru ca era foarte bine izolata. Copil fericit, parinti linistiti, oaspeti si gazde distrandu-se in voie. Totul a culminat cu o perinita pe care a inceputa gazda si am terminat-o cu familia de muzicanti care s-au distrat alaturi de noi. Trei familii de turisti care devenisera prieteni, gazdele si oaspetii care ne-au cantat, toti chiuind si dansand, nebunie totala.

Ziua 3: am plecat la PADURE. IUPII!!! distractie maxima. Am fost la izvoare de apa minerala feroasa, apa minerala mai buna nu am baut in viata mea. Am cules mure si ne-am plimbat prin munti. CU CE AM FOST PANA ACOLO? Cu ''MOCANITA'' domnului Grigore! Chestia asta nu va spun ce este ca sa va fac curiosi sa mergeti si voi si sa-l rugati sa va duca cu ea. SAC! ca nu va spun! Descoperiti-o ca altfel nu are farmec! Seara dupa cum v-am obisnuit bunatatile doamnei Adriana si o portie de taifas cu colegii de cabana normal la un pahar de horinca si afinata.

Ziua 4: Duminica. Acolo lumea inca merge cu mic cu mare la biserica. Musai dupa cum spun Adriana si Grigore. Acolo duminica e zi sfanta si nu munceste nimeni se odihnesc ca asa e lasat de la Dumnezeu. Ei chiar merita ca muncesc in restul saptamanii cu simt de raspundere. Si sa va spun traznaie ce-am facut. Am intrebat-o pe Adriana daca e vreo problema cum ne imbracam la biserica deoarece doream si noi sa mergem si ne faceam probleme pentru ca acolo lumea se duce imbracata in port traditional. Adriana mi-a spus ca pentru noi nu v-a fi nici o problema ca ne intelege parintele ca suntem turisti si ma intreba daca vreau sa-mi dea ceva din portul traditional sa port la biserica si nu am rezistat tentatiei sa nu o rog sa-mi dea un port traditional complet. A zis da si iata-ma imbracata din cap pana in picioare (la propriu cu opinci) in morosanca. Tare mandra eram si chiar ma simteam bine imbracata asa. La biserica toata lumea draguta ne rugau sa venim sa stam jos sa nu obosim, ne-au facut loc si s-au purtat foarte prietenosi cu noi, parca nici nu eram straini de acele meleaguri. Dupa-amiaza am fost la pescuit la bazinul domnului Grigore si am prins crapi si lin. Vrea sa bage si pastrav. Sa te tii distractie la anul. Pitica s-a distrat pescuind cu tati si cu mami si tinand pestisorii pe care i-am prins in manute. Seara eram linistiti si relaxati de nu ne mai venea sa plecam acasa (la pensiune). Acasa, dupa tipar bunatati, suete la un pahar (mai multe) de horinca si afinata si somnul de bebelusi.

Ziua 5: Plecarea catre Borsa turistica si Cascada Cailor si pe urma spre casa. Cascada Cailor o alta minune cu alte legende si un acelasi peisaj mirific de data asta cel al Muntilor Rodnei. Drumul pana sus cu telescaunul peste o partie mai frumoasa decat cele de pe Valea Prahovei, si cu peisaje care mai de care mai impresionante. Drumul pana la cascada 1 ora dus intors lejer.

Si acum sa va povestesc despre pensiune si gazde ca nu prea am apucat. Cabana care noua ni se parea micuta cand am ajund s-a dovedit a fi o adevarata cabana cu o sala de mese imensa si o bucatarie dotata cu tot ce-i trebuie, cu 2 camere la parter si 2 la etaj toata lucrata in lemn in stil traditional. Fiecare camera are baia ei cu cabina de dus si tot confortul. Camerele au niste paturi mari si odihnitoare de nu-ti vine sa te dai jos din ele. Ai sta si ai privi la televizor sau pur si simplu ai deschide ferestrele si ai asculta sunetul muntelui si al linistii si te-ai incarca de energie. Dar daca vrei sa te incarci de energie mai bine iesi in curte si stai in foisor si priveste rasaritul si cum cuprinde soarele vaile si muntii cu lumina lui binefacatoare la o cana de cafea sau un pahar de lapte proaspat. Asta da cura de relaxare. Sau stai seara in curte si priveste stelele. Se vad atat de multe stele de iti vine sa te intrebi daca acasa la tine stai cumva pe alta planeta. Daca aveti o problema cu greutatea o sa o aveti in continuare pentru micul dejun si cina sunt compuse numai din bucate traditionale si de casa, inclusiv painea, dulceata de prune delicioasa, iar seara ciorbitele si felul 2 sunt aduse in castoane mari si pe platouri si mananci pana te saturi. La cat de bune sunt te tenteaza sa mai mananci o portie. In fiecare zi ne-a pregatit altceva de mancare. Pentru curiosi sa stiti ca sunt produse bio toate din ce sunt preparate. Horinca si afinata stau pe masa sa va serviti dar la cat de bune si tari sunt nu prea o sa puteti bea mult asta daca va intrebati de ce pomeneam mereu de bunati si de horinca si afinata. Eu una nu prea am rezistat si am intrebat-o pe Adriana cum gateste toate banatatile acelea si am mai furat cate un secret din ale gatitului si am inceput sa experimentez. Rezultatul: toti incantati! Multumesc frumos Adriana!

Se spune ca peste tot gazdele au interesul sa se simta clientii bine. Corect! Aici in schimb gazdele chiar se bucura de oaspeti si o fac cu inima deschisa. Este Adevarata ospitalitate maramuresana la ea acasa la acesti oameni. Cum nici noi nu suntem muti indraznesc sa afirm ca ne-am imprietenit si noi chiar ne-am simtit ca acasa de parca ne cunosteam de o gramada de timp. Adriana a insistat tot timpul sa-i spunem pe nume si ei si sotului si a facut tot ce i-a stat in putinta sa ne simtim bine. A venit si cu dimineata in cap sa ne pregateasca micul dejun ca sa putem noi pleca cu noaptea in cap in expeditii. I-am admirat puterea de munca si dragul cu care o face. Cabana stralucea de curatenie in fiecare dimineata si totul era gata la timp. Trebuie sa recunosc ca si sotul si copilul o mai ajutau dar fiecare aveau sarcinile lor. Eu ma intreb cum reusea Grigore si cu serviciul si cu gospodaria sa se descurce si sa faca totul cu zambetul pe buze? Acolo oamenii nu sunt incrancenati, stiu sa zambeasca si sa se distreze si sa ia viata cu intelepciune ceea ce noi am cam uitat. Acolo mi-am amintit ce stiam despre maramureseni ca a munci si a avea inseamna ca esti om de nadejde si gospodar ceea ce este o mandrie si o cinste. L-am admirat foarte mult pe Adrian, baietelul de 8 ani al gazdelor, care este un copil minunat, isi ajuta parinti ca un om mare si este foarte responsabil. Ca oricarui copil ii place sa se joace pe calculator dar, surpriza, ii place si la scoala si ii place matematica. Este un copil minunat, curios si inteligent si cuminte si foarte sociabil. Ma gandeam ca el este mai mare decat fetita noastra care are doar 4 ani aproape si nu prea vor putea comunica dar s-au inteles foarte bine. S-au jucat foarte frumos si si-a asumat rolul de cavaler protejand-o, facand-o sa rada, jucandu-se cu ea uneori la nivelul ei alteori la nivelul lui si s-au inteles foarte bine. Consider ca este rodul educatiei frumoase si solide pe care a primit-o. Cinste parintilor.

Am plecat cu greu de acolo. Ne programasem sa plecam la 8 dar ne-am intins la vorba cu Adriana si cu Grigore, iar Andrada la joaca cu Adrian, incat abia pe la 11-12 am reusit sa plecam. Noi am plecat cu inima grea ca plecam, Andrada cu lacrimi in ochi dupa prietenul ei. Ne-am simtit acasa acolo.

Am plecat cu regret ca nu am putut vizita mai multe, in zona sunt multe biserici vechi declarate monumente UNESCO si sunt chiar in satele vecine: IEUD, BOTIZA si cea din POIENILE IZEI este patrimoniu UNESCO cu picturi originale din vremuri de demult. Le multumim frumos prietenilor nostrii pentru vacanta si la anul ne ducem ACASA in gasca. Si poate o sa reusim sa vedem ce n-am vazut acum inclusiv panta de la Budesti spre Cavnic unde masina pornita la punctul 0 lasata in panta o ia in sus si nu in jos cum ar fi normal. (o anomalie de camp electromagnetic, cred) si lacurile glaciare si mina.

Daca nu ma credeti e foarte bine ca inseamna ca la anul gasim locuri libere.

---

VIZUALIZĂRI: 6869 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI