Hotel Pelican [Town], Chora Mykonos, o cazare bună, dar cam scumpă

TIPĂREȘTE

După cum spuneam în primul articol al acestei serii cicladice -- vezi impresii -- compania aeriană ne-a făcut o surpriză neplăcută modificându-ne ziua de zbor spre Mykonos, în sensul că a avut primul zbor în 20 iunie în loc de 18 iunie, aşa cum era prevăzut iniţial. Cum wizzair ne „mâncase” două zile la început de vacanţă şi din nouă zile rămăseserăm cu şapte, soţul a vrut neapărat să avem cam acelaşi număr de zile prevăzute iniţial, aşa că a venit cu ideea, înainte să-mi dau acordul pentru modificarea pe site-ul wizzair, să prelungim şederea până la următorul zbor disponibil faţă de ce aveam cumpărat, aşa încât a rezultat o vacanţă de zece zile, între 20-30 iunie.

Ei, acum era obligatoriu de intervenit asupra cazărilor, fiindcă eu, harnică din fire, rezervasem cazările din timp şi acum trebuiau ajustate corespunzător. Nu mai era cazul de primele două nopţi pe care le rezervasem în Mykonos, la Hotel Zannis, şi trebuia anulată rezervarea, însă aveam nevoie de încă trei nopţi, tot în Mykonos, în continuarea celei ce o deţineam deja la final de vacanţă (făcută pentru ceea ce credeam atunci ca fiind ultima) despre care am povestit aici. Imediat mi-am zis că acelaşi Hotel Zannis ar fi fost soluţia ideală, dar ce să vezi, mai era disponibilă doar o suită la peste o mie de euro pentru cele trei nopţi, ceea ce nu ne „coafa” deloc. 

   În atare situaţie, a trebuit să mă reapuc de studiat cazări. Bine, bine, cazare se găsea, dar la nişte preţuri... M-am sucit, m-am învârtit şi am realizat că pentru noi, cea mai bună zonă de cazare, ar fi fost tot pe dealul unde se găsea Zannis pentru ca deplasarea să se facă lesne. Am cercetat câteva variante care păreau mai aproape de cerinţele mele: vedere la mare, mic-dejun inclus, frigider, anulare gratuită, dar renunţam de fiecare dată din cauza raportului calitate/preţ care era total neconvenabil.

  După frământări şi căutări îndelungi, m-am orientat la Hotel Pelican cu o notă de 9,2 pe booking.com, vecin gard în gard cu Zannis, dându-ne seama că luaserăm la rând a treia proprietate, practic situată în linie pe acea stradă pieptişă: Andriani, Zannis şi acum Pelican. 😊

   Pelican, un hotel de două stele, părea că îndeplineşte cam tot ce am fi vrut, mai puţin preţul care era descurajator: 170€/noapte, asta după ce mi se aplica reducerea aferentă statutului de Genius3. N-am avut încotro şi am rezervat învoindu-mă şi asupra faptului că banii (510 €) trebuiau achitaţi prin intermediul booking.com cu o săptămână înainte de începerea sejurului, dată de la care anularea nu mai era gratuită.

Adresă: Odos Andronikou, Scool of Fine Arts Area, 84600, Chora Mykonos, Greece

Website: https://pelicanhotels. gr/town/

Tel. : +30 2289023454; +30 6973896568

E-mail: info@pelican-mykonos.com

Mai întâi de toate, ţin să precizez că există două hoteluri în insula Mykonos sub brandul Pelican, unul în capitala Chora, despre care voi face vorbire, şi altul situat la plaja Platis Gialos, deţinute de acelaşi proprietar.

 Hotelul Pelican, ales pentru trei nopţi, deţine 27 camere situate în corpuri scunde de clădire, adică exact în stabilimentele acelea cu arhitectură cicladică atât de dragă nouă tuturor. Acestea sunt de mai multe tipuri de confort: duble cu vedere la mare, care ar fi şi ele de două feluri (cu vedere frontală şi vedere laterală), dar şi duble fără vedere la mare, cât şi triple, de asemenea, fără vedere la mare. 

  În fine, de cum se intră pe poarta complexului, îţi dai seama uşor de înlănţuirea corpurilor albe paralelipipedice de parter şi un etaj, dispuse în trepte, pe lângă care treci pe o alee de la care priveliştea la mare este uluitoare.

  La intrare în complex se află clădirea cea mai mare, în care se află şi recepţia, unde se găseşte şi un lobby generos, acolo fiind şi locul în care se ia micul-dejun. 

De asemenea, există o frumoasă grădină de dimensiuni mici lângă terasa de după recepţie în care este o adevărată plăcere să stai să admiri panorama.

A fost destul de simplu ca la 11,00 fix să ne facem decazarea de la Hotel Zannis, ca apoi să ieşim şi imediat să intrăm pe poarta Hotelului Pelican. La recepţie, aşa cum ne aşteptam, ni se spune că check-inul începe cu orele 15,00, aşa că cerem permisiunea să lăsăm rucsacurile la recepţie şi apoi o „tăiem” spre centru, pentru masa de prânz.

Ne întoarcem pe la 14,30 şi suntem anunţaţi că avem camera gata şi suntem poftiţi să-l urmăm pe lucrătorul hotelului care ne conduce la camera nr. 34 şi ne face instructajul folosirii seifului, etc., ceea ce ne-a cam dus cu gândul că s-ar putea fura, aşa că am devenit circumspecţi. Din fericire, n-au fost motive să se materializeze vreuna din temerile pe care, ipotetic, ni le-a indus, ceea ce ne-a convenit de minune.

  Camera arăta foarte bine, aproximativ ca-n fotografiile de prezentare, doar că, la faţa locului, am văzut că vederea la mare nu era directă, ci din terasa comună cu încă două camere. Însă, aceasta era absolut uluitoare, astfel încât mi-a trecut repede umbra de nemulţumire.

  Camera, de dimensiuni medii, era dominată de patul matrimonial încadrat în capete de noptiere deasupra cărora se găseau veiozele ce asigurau lumina de citit.

 Mobilierul, în tonuri de bej, era completat de un dulap de haine foarte încăpător situat în dreapta patului, continuat cu un corp cu tot felul de spaţii de depozitare. Deasupra sa, am găsit tava de „bucătăreală” cu cana electrică de încălzit apa, ceşti şi pahare, precum şi pliculeţe de cei şi cafea solubilă, care se reîmprospătau în fiecare zi. Înăuntrul său se afla frigiderul în care am găsit două sticle de apă plată la jumătate de litru.

 Mai aveam o toaletă cu oglindă şi taburet, precum şi, stingher, un scaun cu spătar aflat lângă o noptieră, foarte util de altfel. desigur, tv-ul stătea suspendat pe peretele de vis-á-vis de pat.

 Ieşirea în patio se făcea printr-o uşă largă pentru care primiserăm sfatul de a o ţine închisă atunci când nu am fi fost acasă, din raţiuni de securitate.

 În patio aveam o măsuţă cu două scaune tip fotoliu, de grădină, ce a devenit locul preferat în care să ne bem cafeau de la prima oră a dimineţii. Patio dădea într-o terasă comună cu încă două patio-uri, iar priveliştea la oraş şi mare de la aceasta era fabuloasă. Lesne de înţeles, terasa era vedeta cazării.

  De la uşa de la intrare, pornea spre cameră un hol îngust şi nu prea lung, iar baia se afla pe stânga acestui hol. Baia era destul de spaţioasă, prevăzută cu duş, iar imediat observai o chiuvetă încastrată într-un blat generos pe care se puteau aşeza toate chestiile necesare. Duşul era din acela de tip cicladic, adică era despărţit de restul băii printr-un perete zidit pe jumătate, nu de sticlă. Obiectele sanitare, deşi nu noi, erau perfect funcţionale, iar curăţenia prezentă era o caracteristică aplicabilă întregului complex, nu numai camerei noastre. Am găsit consumabile de tip turist: săpunele, gel de duş, şampon la flaconaşe, hârtie igienică, dar şi prosoape imaculate, uscător de păr.

Serviciul de curăţenie era efectuat zilnic, aşa cum erau schimbate şi prosoapele.

 Wi-fi-ul a avut semnal bun, dar era parolat, iar parola se afla la loc de cinste în cameră, vizibilă în tot cazul.

  Micul-dejun era servit zilnic între 08,00-11,00, în clădirea în care se afla şi recepţia sau lobby-ul. Mi-a rămas în minte ca unul dintre cele mai de clasă judecând după produsele şi preparatele puse la bătaie. Pe lângă clasice, am găsit şi brânză cu mucegai, ciuperci sotate, produse de patiserie fierbinţi, coapte pe loc, antreuri calde, etc. Mezelurile, brânzeturile, iaurtul gras, omletele, ouăle ochiuri, măslinele de diverse sortimente, cereale, fructe proaspete sau uscate, compot, dulceaţa, mierea, etc. toate erau puse la dispoziţie continuu. De băut aveam cafea, ceai, lapte, sucuri naturale, etc. în plus, pe tot parcursul zilei, în afara micului-dejun, existau în lobby pe o tavă băuturi de tip lichior din partea casei cu care clienţii erau îmbiaţi să le guste.

Hotelul are parcare proprie, situată chiar în faţa sa, lângă intrare, însă cu mai puţine locuri faţă de numărul de camere, ceea ce înseamnă că cine nu găsea unul liber, în josul străzii există parcare uriaşă, desigur contra cost.

Despre personalul de la Pelican am numai cuvinte de laudă: amabil, politicos, de ajutor. Am interacţionat cu recepţionere, lucrătoare de la curăţenie, ba chiar şi cu câteva doamne de la sala de mese. Toată lumea a avut o atitudine profi, aşa cum trebuia. 

 Şi uite-aşa, târâş-grăpiş am ajuns la final de serial, iar eu nu preget să vă adresez din nou îndemnul de a vizita Cicladele, acele insule minunate în care merită să-ţi petreci cel puţin o vacanţă. Există şi locuri care nu sunt exagerat de scumpe precum Mykonos, poate nu atât de cunoscute, dar de o frumuseţe aproape comparabilă. Şi mai spun că trebuie avute în vedere zborurile directe către aceste insule pentru a putea făuri planuri care să le cuprindă pe cele care vă fac cu ochiul.

---

VIZUALIZĂRI: 220 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI