De la Schitul Lacu la Poienița cu mii de stele, eu oriunde dorm

TIPĂREȘTE

Pe 28 septembrie 2021 ajunsesem la Chilia Intrarea Maicii Domnului în Biserică de la Schitul Lacu din Muntele Athos unde am fost găzduiți în arhondaric, într-una din camerele de oaspeți de la etajul 1.

Camerele de aici au 2,3 sau 4 paturi, unele fiind suprapuse. Finisajele sunt de calitate bune și este foarte curat. Paturile nu sunt înghesuite, saltelele, pernele, așternuturile și păturile sunt curate și sunt condiții bune de odihnă. Bocancii se lasă pe hol. Se folosesc papucii în interior.

Sunt 2 toalete și 2 dușuri la capătul culoarului unde existau consumabile pentru duș și hârtie igienică suficientă. La cerere se asigură și prosoape curate pentru duș. La subsolul și parterul clădirii unde stăteam noi se găseau pangarul, bucătăria și trapeza Chiliei.

Am participat cu toții la slujba de seară și la cea de la miezul nopții care au durat câte 30 minute, ele având loc în clădirea vecină ce găzduiește micuța biserică a Chiliei și camerele călugărilor ce nevoiesc în această chilie. În sala unde pelerinii se descalță de pantofi și primesc papuci pentru a proteja covoarele din biserică, înainte de a intra la slujbă, am participat la întâlnirea duhovnicească cu părintele Teologos cel care în lipsa Părintelui stareț Pimen Vlad (plecat prin România) se ocupa de primirea pelerinilor.

La această chilie de la Schitul Lacu nu există semnal de telefonie mobilă iar internet prin satelit au doar administratorii canalului de youtube „O chilie Athonită” adică Părintele stareț Pimen Vlad și Părintele Teologos.

Am mers apoi la culcare pentru că la 6 dimineața urma să vină microbuzul să ne ducă la Schitul Sfânta Ana, locul de început al urcușului spre vârful Athon. Pozele de la Schitul Lacu le-am pierdut în urma unui incident paranormal petrecut cu unul din telefoane la Chilia Panaghia, înainte de urcușul final pe vârful Athon.

Drumul de la Schitul Sfânta Ana (cota 200 m) a început la ora 6 și am ajuns fără probleme la Chilia Panaghia (cota 1500 m) pe la ora 11. Aici un călugăr ucrainean a reușit fără să vrea să scape un pietroi (cu care voia să bată într-un clopot fără limbă) exact peste telefonul meu pus la încărcat pe un pridvor, ecranul fiind făcut zob, deși era protejat de husă față verso și avea inclusiv folie aplicată preventiv.

Aici sunt condiții de cazare peste noapte în paturi suprapuse și există sobă, sală de mese și rezervor de apă potabilă, dar nu recomand să stați aici peste noapte pentru că pelerinii veniți din Ucraina și Moldova cam uită că nu este bine să ții bocancii în camera unde se doarme.

Pe la 12.15 am început urcușul către vârf și am ajuns la destinație pe la ora 14.10 adică la cota 2033 m, lângă Capela cu hramul Schimbarea la față. Aici am admirat perspectiva fără egal la 360 de grade, în bătaia unui vânt destul de nervos ce alimenta se pare mișcarea de ascensiune a norilor ce păreau că se formează din spuma mării (ce ne înconjura pe 3 părți).

La ora 14.45 am început să coborâm, nu înainte de a filma și fotografia superba creație a lui Dumnezeu numită Muntele Athos, iar la 16 eram deja în pridvor la Chilia Panaghia. [/color]

La 16.50 am început să coborâm spre vale, după ce am hotărât că nu este în regulă să rămânem la Chilia Panaghia unde erau vreo 10 paturi libere și să coborâm cu cei de acolo la 2 dimineața prin pădure, după vreo 5 ore de somn. Am zis că noi suntem la Schitul Prodromu cel târziu la ora 22 și ne-am pus în mișcare. De fapt din 8 noi rămăsesem 5 pentru că Părintele Radu și încă doi pelerini din Tg. Jiu coborâseră spre vale de la ora 13. Au ajuns la Prodromu la ora 22.

Noi ne-am dat seama că e cam greu și că la munte nu e ca acasă abia pe la ora 20.45, atunci când la lumina frontalelor am căutat un loc plat și fără bolovani undeva la cota 750 m, în care să putem întinde sacii și dormit și foliile izopren (cei care au crezut în ele) la distanță minimă de potecă. Am identificat poienița pe care o știam din timpul zilei, un cerc cu diametrul de 20 m străbătut prin centru de poteca pelerinilor.

Aici, pe latură mai înaltă, am pus sacii de dormit unul lângă altul, exact sub copacii ce mărgineau această poiană aflată cumva lângă o răscruce de drumuri. Am încercat să facem un foc și nu am reușit, am direcționat lumina a două lanterne frontale spre poiana ca să vedem ce se întâmplă pe timpul nopții, am mâncat câte ceva din rucsac, am constatat că nu avem internet și ne-am băgat în sacii de dormit, mai mult sau mai puțin dezbrăcați, pe la ora 21.45. Eu nu aveam folie de izopren, afară bătea vântul tare de se îndoiau copacii dar în sacul meu era cald și bine. Locul unde stăteam era acoperit de un strat gros de frunze căzute așa că pot spune că am dormit pe moale.

La ora 3.45 ne-am trezit vreo 5 minute, când prin fața noastră a trecut în mare viteză grupul mare de pelerini din Ucraina ce veneau de la Chilia Panaghia. Am adormit la loc iar pe la 6 dimineața eram deja în picioare.

Am strâns tot ce aveam și la 6.30 am pornit către Schitul Prodromu unde am ajuns în jurul orei 11.00 unde aveam să fim găzduiți în ultima noapte pe Muntele Athos. Dar despre asta în altă relatare viitoare pentru că prietena noastră Șeherazada ne-a învățat să nu spunem toate poveștile într-o singură noapte.

Camerele sunt curate, frumos amenajate și am avut inclusiv un dulap pentru depozitarea bagajelor ca să nu stăm cu el lângă pat. A fost cald deși afară erau cam 6-7 grade. Prin chilie și biserica sa se umblă în papuci, pantofii de lume stau frumos la locul lor afară pe hol.

La WC și duș, care sunt pe hol și se închid din interior sunt condiții bune, fiind curat și existând consumabile din belsug.

Nu există multe oglinzi, cred că era doar una în toată chilia. Era destule prize pentru încârcat telefoanele.

Camera mea a fost de 3 paturi și am avut condiții bune de odihnă, patul fiind suficient pentru cei 1.80 m și 100 kg.

Evident nu există TV și Internet dar în schimb se poate merge la slujbă din 3 în 3 ore, cine pleacă pe munte e scutit după ora 23.

Am mâncat alături de călugări... ne-am servit din mâncarea pregătită de ei... o ciorbă cu carne cu pește, budincă din paste cu carne de ton, măsline, murături, ghiveci călugaresc, pepene roșu și cozonac. Am avut și pâine integrală ca sa meargă ciorba bine. Plus ceva tărie tradițională de la Muntele Athos.

Evident nu am plătit nimic pentru cazare și masă.

Zona este senzațională, chilia aceasta fiind situată la cota 420 m, are vedere atât câtre mare cât și către creasta vârfului Athon.

Drumurile ce ajung aici sunt pietruite, accesibile cu mașini de teren sau microbuze de persoane dispuse să facă reparații dese.

Exista magazin de unde se pot cumpără cadouri de suflet pentru cei de acasă icoane, mir, tâmâie și cărți religioase.

Nu există semnal de telefonie mobilă și nici internet, relaxarea e garantată. Să stai la vorbă cu părintele Teologos și Părintele stareț Pimen Vlad sunt peste orice spectacol lumesc din lumea civilizată.

---

VIZUALIZĂRI: 2907 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI