O cazare cu stil în inima stațiunii Neos Marmaras

TIPĂREȘTE

Cazarea din Halkidiki n-am mai ales-o atât de ușor precum pe cea din Salonic. De fapt, mi-a luat zile bune până am ales localitatea, după o aprofundată cercetare. V-am spus, n-am mai fost nicicând pe aceste meleaguri (ultima seară, la întoarcerea din Zakynthos, când am înnoptat în Nea Potidea – cred – nu se pune, n-am apucat să înțeleg nimic), auzisem și eu niște nume, dar nu știam deloc cu ce se mănâncă. Mai ales că Tati zisese că parcă n-am mai vrea să închiriem mașină de data asta. Deci trebuia să fie un loc în care să mai ajungă încă autobuzele din Salonic acum, la final de sezon. La cazare am eliminat filtrul „parcare” , dar am evidențiat proprietățile aflate în apropierea stațiilor de autobuz. În plus, se știe – musai să avem o plajă frumoasă la o distanță rezonabilă, taverne și magazine, musai sea-view și un oarece grad de confort.  

Până la urmă a fost așa: brațul Sithonia, stațiunea Neos Marmaris, dormitoria Pela Veranda Exquisite Suites (a nu se confunda cu Pella Hotel din aceeași localitate!), unde am antamat suita Queen Deluxe la prețul de 300 euro pentru 4 nopți. Ba, remarcând că locația aparținea (la momentul rezervării, cel puțin) acelora unde se poate folosi creditul din „portofelul” booking (nu aveam cine știe ce, doar vreo 25 de euro, dar îmi stăteau pe creier), am riscat și l-am folosit, plătind pe loc diferența, adică 275 euro. Din fericire, n-au intervenit neprevăzute și minivacanța noastră a decurs conform programării.

Și chiar mai bine de atât; după ce mă lămurisem cum e cu transportul în comun, unde-s stațiile, care-s cursele, cât durează etc, Tati s-a sucit fix în ultima clipă și, în timp ce așteptam la poartă să ne îmbarcăm, a rezervat o mașinuță, cu preluare de la agenția din Salonic (port) și predare la aeroport. Iu-huu! ; asta înseamnă că și lui Tati îi ard călcâiele, ne vom plimba, nu doar vom lâncezi la soare!... Am intrat repede pe „facilitățile proprietății” și am răsuflat ușurată: „este posibilă parcarea privată gratuit la o locație din apropiere, nu este necesară rezervare” . Perfect!

Drumul dintre Salonic și Neos Marmaras l-am parcurs în aproape 2 ore; ceva mai aglomerat până la Nea Moudania (de unde începe practic peninsula Halkidiki), pe urmă nesperat de liber. Imaginându-ne ce balamuc trebuie să fie vara pe-aici, am și tras concluzia: dacă mai venim, tot așa venim, la sfârșit de sezon! La intrarea pe brațul Sithonia, prima localitate este Nikiti, curând după ea șoseaua se bifurcă, un braț pentru țărmul estic, unul pentru cel vestic (există comunicare între ele abia în partea de sud, altfel centrul Sithoniei fiind muntos). Chiar la bifurcație este un Lidl, am oprit (ba chiar ne-am întors pentru el după câteva sute de metri, realizând că la cazare nu avem disponibil micul dejun și cine știe ce magazinașe om găsi prin stațiune). Pe urmă am continuat pe partea vestică încă vreo 15-20 km și iaca Neos Marmaras! (Nu se trece prin stațiuni, se desprind bretele din șosea.)

Neos Marmaras are un relief destul de vălurit, GPS-ul ne-a condus în vârful unui delușor, de sub noi pornind un drumeag cândva asfaltat, cu o pantă care ne-a dat fiori. Cică „ați ajuns la destinație” , dar nema destinație, așa cum o cunoșteam eu din fotografii! Păreau niște case de oameni și atâta tot. Am întrebat pe cineva, care la început a părut cam încurcat, apoi și-a amintit: mai jos, pe stânga. Într-adevăr, mai jos, pe stânga era Pela Veranda, nesemnalizată din stradă nicicum, doar pe un perete lateral, la intrare, scrie ceva și doar când urci din sens invers se vede. În fine, important e că am găsit-o. Parcare nu se zărea-neam, dar om lămuri-o noi și pe-asta...

De obicei mai comunic în avans cu proprietarii – un mesaj-două lapidare, informații de bază. Acum am omis, nici ei nu m-au contactat, și eu am uitat să anunț când ajungem, cum e civilizat. Ușa de la intrare era deschisă, înăuntru nu e recepție, doar o măsuță pe holul destul de întunecos, pe care m-am gândit că poate o să găsesc un plic cu cheia și numele meu pe el. Nu era niciun plic.

Am sunat la proprietate, mi-a răspuns o doamnă și a stat cu mine în telefon până am identificat cutia poștală (în dreapta ușii de la intrare), mi-a dictat codul de deschidere și, în sfârșit, iată-mă în posesia mult-râvnitei chei (și a facturii, dar asta nu m-a interesat prea tare) ! Am întrebat-o și despre parcare, ne-a sugerat să coborâm pe strada în pantă până la capăt (nu mai erau decât vreo 20-30 de metri), apoi să facem stânga și să urcăm din nou; în zona școlii se poate parca pe marginea străzii (în sezon bănuiesc că-i aglomerat, dar acum n-am avut probleme). Doamna n-a încheiat convorbirea până nu și-a declarat deplina disponibilitate în continuare, s-o sun dacă avem vreo problemă, însă n-a fost cazul; asta a fost singura comunicare cu dumneaei.

Pela Veranda este o clădire grecească tipică cu 3 niveluri, camera noastră (6) a fost la ultimul, în stânga. Încă de la intrare îți dai seama că e un loc select, scara de acces elegantă și micile decorațiuni de pe paliere accentuează această senzație. Noi am avut de fapt o suită dimensionată pentru 3 persoane, știam asta când am rezervat, dar am ales-o pentru terasa fabuloasă. Se intră într-un hol, în stânga se face baia, în dreapta se iese pe terasă. În continuare, tot în stânga, după colț, e un fel de coridor mai lung în care a fost amplasată o canapea (potrivită pentru un copil sau chiar pentru un adult), ce se deschide la capăt într-un dormitor.  

Am avut un pat matrimonial excelent, echipat cu lenjerie albă de bumbac și perne bune, nici moi, nici prea tari. Pe peretele opus, TV-ul, deasupra AC-ul, iar alături un dulap în 2 uși, în care am găsit încă 2 perne, o cuvertură subțire, halate de baie și un mic seif. Spațiul rămas depozitării hainelor e cam mic, dar n-a fost bai pentru cele 4 zile cât am stat.  

În fața intrării, acolo unde holul mic se intersectează în unghi drept cu cel mare, se află o măsuță-birou, pe care am găsit mai multe: aparat cu soluție contra țânțarilor, un flacon cu dezinfectant, o cană metalică mare de apă (frumoasă și cam inutilă; am considerat-o obiect de decor), regulile casei scrise pe un cartonaș și 2 farfurii triunghiulare pe care se afla câte un set de tacâmuri (furculiță, cuțit, lingură) înfășurat în câte un șervet textil. Alături, suportul cu șervețele de hârtie.  

Lângă măsuța asta mai era un dulăpior ce masca răcitorul, care avea și o mică secțiune de congelator (îmi amintesc că am uitat niște înghețată la final). Pe dulăpior – 2 cești de cafea pe farfurii, câte 2 feluri de pahare de forme diferite (simple și cu picior), o tăviță de ceramică, cană-fierbător, espressor și consumabile pentru ceai/cafea. Am avut chiar și un vas din acela în care se pune șampania la gheață! Pe perete, o oglindă și un tablou colorat, iar alături, în spațiul până la ieșirea pe terasă, încă o canapea mai mică. Deci suita nu dispune de chicinetă (lucru la care n-am fost atentă când am rezervat), dar pune la dispoziție tot ce-ți trebuie ca să-ți încropești un mic dejun sau chiar o cină frugală.  

Pe care, evident, le poți savura pe superba terasă cu superb view! Da, pentru terasa asta mare, cu aer exotic și vedere minunată la oraș, la port și la apusul de soare am ales fix suita Queen! (Toate celelalte camere dispun de balcoane de dimensiuni normale, din câte am văzut. Chiar și dormitorul nostru avea un balconaș, pe care nu l-am folosit, chiar dacă acolo era instalat suportul de uscat rufele – minuscul și el).

Terasa este mobilată cu o canapea în L (pe care încap lejer 3 persoane) și o măsuță de cafea. Am găsit o sumedenie de pernuțe colorate pe canapea, altele așezate pe mozaicul frumos, poți să stai direct pe ele (dar stai mai comod pe canapea), este și un ghiveci cu o plantă uriașă și un felinar-suport de lumânare, adică ai toate premizele să-ți creezi o atmosferă romantică seara. Sincer, noi nu suntem chiar atât de romantici, deci l-am ignorat (dar i-am înregistrat prezența). „Pereții” exteriori ai terasei sunt din sticlă securizată transparentă, facilitând admirarea peisajului chiar când stai așezat pe canapea (sau pe jos). Mai puțin cel dinspre balconul vecinilor, care e din sticlă opacă, oferind intimitate.

Minunate clipe am petrecut pe terasa de la Pela Veranda! Dimineața, adulmecând parfumul mării ce abia vălurea, observând bărcile plutind în larg și mica localitate adormită încă, trezindu-se încet-încet, ascultând chemarea clopotelor bisericii de deasupra portului... Pe urmă, savurându-ne micul dejun și făcând planuri pentru ziua în curs. Seara, urmărind soarele înroșind deopotrivă bolta și marea, în drumul său spre linia orizontului... Noaptea, admirând stele și luna, dar și fascinantele clipiri ale luminilor orașului... Minunat loc, cu adevărat! Am uitat să spun, terasa are o copertină retractabilă, utilă în caz de ploaie sau soare prea puternic.  

Baia – baie, nimic deosebit. Cabină de duș walk in, chiuvetă (din piatră „vulcanică” ), oglindă, vas de toaletă. 2 feluri de prosoape erau în baie, pe cele de corp le-am găsit împăturite frumos pe pat. Personalizate prosoapele. Uscător de păr, desigur, pahar pentru periuțele de dinți. Recipiente cu săpun/șampon la chiuvetă și duș. Nu mai știu cât de des ne-au schimbat prosoapele, cred că după 2 zile (cel de picioare zilnic). În tot cazul, curățenie s-a făcut în fiecare zi și fără cusur. Prosoape de plajă am avut de acasă, proprietatea nu pune la dispoziție așa ceva.

Podeaua întregului studio este acoperită cu gresie deschisă la culoare, sporind luminozitatea încăperii. Dacă vrei să faci întuneric, tragi perdelele și draperiile de la ferestre. AC-ul nu l-am folosit prea des, temperatura ambientală fiind perfectă la sfârșit de septembrie. Există și wifi, eu rămân de obicei pe datele mobile de pe telefon.  

Împrejurimi 

Neos Marmaras e un orășel suficient de vibrant cât să nu te plictisești chiar și în extrasezon și suficient de liniștit și tradițional cât să-ți odihnească și încânte inima. Ai unde să te plimbi, din port se fac excursii pe mare (vara; când am fost noi nu se mai organizau, deși reclamele rămăseseră). Sunt magazine cu alimente (n-am mai avut nevoie, ne-am descurcat cu ce cumpăraserăm de la Lidl) și cu suveniruri de tot felul.  

Sunt taverne și restaurante, baruri și cafenele destule. Plaja Neos Marmaras se desfășoară în sud, în imediata apropiere (de la Pela Veranda făceam cam 15 minute pe jos, tot atâta am fi făcut dacă am fi apelat la transportul în comun pentru transferul din/spre Salonic, căci stația de autobuz KTEL se află nu departe). Plaja are cam 1,5 km lungime, poate mai mult, e cu nisip și intrare lină în apă, ici-colo umbrită natural de tamarini. Este dublată de o șosea și dincolo de ea se înșiră câteva pensiuni și taverne. În nordul localității se găsește plaja Paradisos, era departe de noi să mergem pe jos, ne-am oprit într-o zi cu mașina, dar nu prea ne-a plăcut, ni s-a părut vântoasă și un pic pietroasă, cel puțin în capătul dinspre Neos Marmaras.  

Ne-am simțit bine în Neos Marmaras, cred că a fost o bună alegere în contextul dat. De Pela Veranda nu mai zic – un raport preț/calitate excelent! Repet: probabil că o să repetăm experiența – Halkidiki la final de sezon, căci a fost minunat: încă destul de cald (sigur, vremea e mereu o variabilă, poți lua plasă cu ea, dar asta se poate întâmpla și vara, nu?!), apa mării perfectă, plajele libere, la fel șoselele și tavernele, locuri de parcare pe alese... Probabil că vom alege alt loc, pentru variație, dar recomand din tot sufletul Neos Marmaras și Pela Veranda!

---

VIZUALIZĂRI: 1855 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI