ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 07.07.2013
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Ploieşti
ÎNSCRIS: 07.02.12
STATUS: SENATOR
DATE SEJUR
MAR-2011
DURATA: 4 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
97.50%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 13 MIN

Ne-ghid Paris

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

Am stat mult în cumpănă dacă să scriu sau nu acest review. Înclinam spre nu, din motive clare: prea mult timp de atunci, nu foloseşte nimănui, nu mai ştiu preţurile exacte, nu mai aia, nu mai cealaltă. Lasă, mai bine nu mai scriu! Până azi, când am citit câteva păreri mai degrabă negative, aş spune, şi mi s-a părut că într-un fel trebuie să fac ceva să sar în apărarea oraşului meu de suflet. Aşa a luat naştere această compunere care încearcă să aducă în atenţia eventualilor cititori farmecul de care Parisul este capabil.

Nici nu ştiu cu ce să încep. Prima oară am vizitat Parisul în 2007 cu o cursă low cost ieşită între timp de pe piaţa românească, My Air, îi zice. Apoi m-am întors în 2011 cu avionul mov, apoi în 2012 cu cel bleu. Anul ăsta am să trec doar pe lângă el şi deja am o strângere de inimă şi caut motive să petrec măcar o noapte acolo, dar va fi imposibil. Timpul e scurt şi avem altele în plan.

N-o să scriu ca până acum, punctual, cu obiective turistice clar localizate, cu preţuri şi alte detalii de acest gen. Va fi o descriere “de corason” pentru că aşa îmi întipăresc cel mai bine amintirile, scriindu-le. Aşa că... să începem...

În 2007 când am pus piciorul prima dată pe pământ străin îmi sunau încă în ureche urările căpitanului italian de pe zborul care ne dusese la Paris “Benvenuto a Parigi! ” iar mie îmi tremurau picioarele de emoţie când am atins ultima treaptă a scării avionului. De atunci de câte ori aterizăm în fiecare vacanţă îi spun soţului “Benvenuto a Parigi”, chiar dacă suntem în cu totul alt oraş.

Primul contact cu Parisul l-am avut pe la ora 21.00 când am ieşit din metrou aproape de cartierul Montmartre la staţia Simplon. Noapte afară, noapte pe lângă noi. A venit un negru şi ne-a cerut o ţigară. M-am speriat în prima clipă neştiind ce vrea de la noi. I-am dat, cred că tot de frică şi am reperat urgent hotelul unde am intrat cu ideea “unde am ajuns? ”. Ulterior, în zilele următoare, am văzut că negrii din zonă erau foarte paşnici şi n-am avut nicio problemă.

În 2011 am stat într-un hotel lângă Pantheon… selectă zonă, dar parcă nu atât de fermecătoare ca Montmartre.

În 2012 am stat în zona Nation, drăguţ şi atât.

De ce mă duc în Paris… iar şi iar…

Pentru că mă cheamă, ar fi răspunsul care îmi vine pentru prima dată în minte când mă întreabă cineva. Îmi dau seama însă că sună dubios şi mă rezum la a inventa fel de fel de pretexte: vreau să mai văd şi aia, n-am văzut ailaltă, etc.

Ce îmi place în Paris? Păi cum să vă spun... cam... TOTUL.

Îmi plac terasele la stradă unde oamenii stau şi câteva ore în faţa unei cafele să-şi citească ziarul. Îmi plac artiştii stradali, îmi plac luminile oraşului noaptea, buchiniştii de pe malul Senei, clădirile încărcate de istorie, podurile care traversează râul. Îmi place să recunosc locurile văzute în filme şi videoclipuri. Îmi place: ”Uite, aici erau în Before Sunset, uite pe aici se plimba în From Paris, with love. Uite, din clipul lui Savage Garden, uite... uite... ”. Îmi place că “uite” e la tot pasul.

Pantheonul – încep cu el pentru că ăsta e locul principal din Paris unde eu una mă încarc cu energie. Aş putea sta ore în şir pe jos pe marmură privind Pendulul lui Foucault. Mă uit la el şi parcă simt cum mă mişc în jurul lui odată cu pământul. Acolo mi se pare că timpul se opreşte în loc. Şi în jur e numai tăcere. Jos în criptă se odihnesc Voltaire, Victor Hugo, Emile Zola, Marie Curie şi mulţi alţii. E un sacrilegiu să vorbeşti tare şi să le deranjezi somnul. Bucură-te de privilegiul de a sta atât de aproape de ei, priveşte minunea care este Pendulul şi gândeşte-te cine eşti tu, ce cauţi cu adevărat acolo şi care este scopul tău pe acest pământ.

Dom des Invalides – îl asociez cu mormântul lui Napolen deşi este mult mai mult de atât. Figura impunătoare a micului mare conducător şi-a pus însă amprenta cel mai puternic asupra locului. Sicriul lui mare tronează în mijlocul domului şi poate fi văzut de jur împrejur. Cu ochii minţii străpungi sicriul şi reuşeşti să vezi înăuntrul lui. Rămăşiţele pământeşti ale lui Napoleon depun mărturie că nu a fost decât un om, un om mic, dar atât de mare! Pare incredibil! Ce ar fi fost istoria fără Napoleon? Cum ar fi fost ea? Ce ar fi fost şi ce n-ar fi fost astăzi? Întrebări la care nu vom afla niciodată răspunsul, pentru că Napoleon a existat iar trupul lui îşi doarme somnul de veci sub cupola aurită a Domului Invalizilor.

Notre Dame – cred că cea mai impunătoare figură a Parisului este imposibil de ratat. Mulţi mă vor contrazice şi vor spune că figura dominantă a Parisului este Tour Eiffel. Poate că aşa este pentru majoritatea. Notre Dame, este pentru mine. Am privit-o în toate momentele zilei şi din toate unghiurile şi încă nu m-am săturat. Când merg în Paris cel mai mult îmi place să stau pe malul de vizavi al Senei, în spatele catedralei la circa 500 de metri, să savurez o baghetă cu pui luată de la colţ şi să admir construcţia în toată splendorea sa. Cred că acela este unghiul perfect. Departe de hoardele de turişti care iau cu asalt catedrala în orice perioadă a anului. Parisul nu este o destinaţie de sezon. Acolo este sezon oricând.

Place du Tertre – lângă bazilica Sacre Coeur se află acest loc unde poţi admira în voie artiştii la treabă. Portrete sau caricaturi, mai mari sau mai mici, în creion, acuarelă sau creioane colorate, oricum ar fi se strâng pentru a completa farmecul acestui loc unde timpul parcă şi-a oprit curgerea. Doar mobilele şi aparatele foto de ultimă generaţie îţi aduc aminte că te afli în zilele noastre. Puţin mai încolo, în faţa bazilicii, pe treptele acesteia, poţi lua o pauză, poţi da de mâncare porumbeilor şi îţi poţi desfăta auzul şi sufletul cu acordurile harpiştilor care în fiecare zi încearcă să câştige un bănuţ cântând pentru cei care ajung în zonă.

Croaziera pe Sena – este imperios necesară ca o concluzie a Parisului. Nu este nevoie de ceva special, croazieră house, dance, pop, rock, cu masă, băutură, all inclusive sau ultra all inclusive. E suficientă o croazieră simplă de zi sau de seară. Ba chiar cred că o croazieră “pe nebăute” este mai indicată deoarece în acest fel, nefiind distras de nimic, te poţi bucura cu adevărat de frumuseţea acestui oraş fără egal, după părerea mea.

Montmartre – o plimbare prin acest cartier plin de peruci la propriu este întotdeauna un must al unei escapade în Paris. Urcând străduţele înguste văd stânga-dreapta magazine de peruci. La ce-or folosi atâtea, de ce sunt atât de multe, e o enigmă pentru mine. Dar uit repede de peruci. Mă aştept din moment în moment să o vad pe tânăra Edith Piaf la un colţ de stradă şi să-i aud vocea inconfundabilă. Merg înainte şi îmi dau seama că paşii mei calcă poate exacat în acelaşi loc în care au călcat ai ei cândva. Şi iar mă cutremur. Sunt prea impresionabilă, clar!

Cimitirul Montparnasse – sunt mulţi, sunt prea mulţi acolo. Am să mă opresc doar la Brâncuşi al nostru. Îşi doarme somnul de veci pe meleaguri străine, este apreciat şi onorat aşa cum în România nu va fi niciodată. Lucrările lui sunt mai cunoscute în Paris decât în propria ţară. Francezii se mândresc cu el de parcă ar fi al lor. Mă doare asta. Ai noştri nici măcar într-un ghid turistic nu l-au cuprins. Citeam deunăzi că se discută repatrierea osemintelor marelui sculptor şi am fost revoltată. De ce? Ale cui interese le-ar servi asta? Noi nu merităm aşa ceva. Până şi casa în care a trăit este în paragină. Să-l lăsăm aşadar francezilor. Îl merită mai mult decât noi.

Louvre – mai are nevoie de vreo prezentare? Am fost, am văzut punctual ce mă interesa, dar nu despre asta am să vorbesc. Vă aduc aminte că această compunere este un ne-ghid. Aşa că am să vă vorbesc despre piramida de sticlă, acea oribiliate, cum este considerată de majoritatea francezilor. Iată cum, mergând pe urmele lui Dan Brown, pe linia Rozei, am reuşit să-i văd frumuseţea şi să mă bucur de ea regăsindu-mi astfel sufletul înfometat de poveşti mai mult sau mai puţin fantastice. Vă spun doar că am ajuns în dreptul ei şi am vrut să cobor acolo unde piramida întoarsă îşi uneşte vârful cu piramida dreaptă şi iar am străpuns cu ochii minţii până jos în adâncuri unde romanul fantastic localizează artefactul în faţa căruia îngenunchează de secole cavalerii templieri. Nu săriţi pe mine, ştiu că e o poveste, dar şi eu sunt un copil acolo unde e loc... Mă întreb cum am să mă simt când voi ajunge la Roslyn Chapel... Asta sper că va fi o altă poveste.

Saint Sulpice – tot pe urmele lui poveştilor am ajuns şi acolo. Şi am găsit-o pustie aproape. Şi am urmărit linia, până în locul descris în carte. Şi acolo era obeliscul şi... un afiş mare, care explica adevărul istoric şi nega poveştile scornite de imaginaţia unora. Şi ce dacă? Am citit, am înregistrat informaţia şi apoi am comutat iar butonul din căpşorul meu pe poziţia “fantastic” ca să mă pot bucura de locul unde ajunsesem şi din acest punct de vedere.

Sainte Chapelle – eterica Saint Chapelle cu ale sale vitralii nemaivăzute. Păcat de poziţionare. Fiind practic în interiorul Palatului de Justiţie este imposibil s-o cuprinzi pe de-a-ntregul cu privirea. Doar frânturi – frânturi pe rând. Apoi, din bucăţele, poţi încerca să alcătuieşti o imagine de ansamblu. Şi când reuşeşti poţi fi sigur că ai în faţa ochilor capodopera artei gotice. Este pur şi simplu superbă. Am intrat şi am urcat la etaj. Cred că am petrecut mai bine de 20 de minute stând pe scaun şi privind vitraliile acelea ireale parcă.

Champs Elysee şi Arcul de Triumf – Nimic nu este mai romantic decât o plimbare pe Champs Elysee până la Arcul de Triumf, veţi auzi peste tot, în toate filmele şi în toate reclamele. Ei bine, nu-i aşa. Există chestii mult mai romantice în Paris decât o plimbare pe cel mai aglomerat bulevard din Paris. Dacă vorbim de „şoping”, atunci se schimbă datele problemei. Toate halurile de magazine le găseşti aici iar preţurile sunt pe măsura faimei locaţiei. Depăşim urgent momentul: P

Buchiniştii – întotdeauna mi-a plăcut să mă plimb pe la aceste tarabe aşezate pe malul celălalt al Senei faţă de Luvru. Discuri vechi de vinil, cărţi poştale, fotografii, cărţi şi afişe vechi îţi încântă privirea. Nu se supără nimeni dacă te uiţi şi nu cumperi. Buchiniştii par a fi acolo de când lumea. Vorbesc între ei, citesc, te lasă să le admiri în voie exponatele. Uneori te îmbie cu una cu alta fără a deveni însă agasanţi. Oricum, majoritatea preţurilor sunt negociable. Vorb’aia, mai bine o carte poştală de la buchinişti cu Parisul de altădată decât cinci brelocuri cu Tour Eiffel de la negrişori.

Eh, şi-am ajuns şi la Tour Eiffel... Mi-aduc aminte că în 2007 când l-am văzut prima oară avea o minge enormă de rugby legată la înălţime între fiarele sale. Era luminată verde noaptea, nu prea semăna cu iluminarea clasică din filme pe care o ştiam eu. În 2007 am stat la coadă ca să urcăm. Când am ajuns la casa de bilete, m-am hotărât brusc să luăm doar până la etajul 2 că mi-era prea frică să urc până în vârf. Patru ani am regretat că n-am avut tupeu. În 2011 ajungem iar acolo şi iar stăm la coadă. Când ajungem la casa de bilete acelaşi film s-a derulat: “Iau doar până la 2 că mi-e frică”. “S-o crezi tu! Iar să te smiorcăi patru ani??? De data asta mergem până sus! ”, mi-a spus-o domnul meu sec. Şi aşa am făcut. În 2012, iar am ajuns acolo, de data asta cu mândra noastră. Iar am stat la coadă, numai că la una mai mică de urcat pe scări. Şi am urcat… până la etajul 1. Aşa că trei vizite în Paris, trei urcări în Tour Eiffel, trei etaje diferite. Cred că la a patra vizită nu voi mai urca deloc…

Nu vă duceţi în Paris dacă...

... vreţi linişte – total neindicat persoanelor care nu suportă aglomeraţia. Nu cred că există vreo perioadă a anului când să nu fie furnicar la obiectivele turistice şi în parcuri.

…vreţi curăţenie – Parisul este un oraş murdar cu mucuri de ţigări de pe jos, cu duhoare şi jeg la metrou. Dacă nu puteţi privi dincolo de acestea, nu vă duceţi. Va fi o excursie ratată şi veţi considera că aţi dat banii de pomană.

…nu suportaţi naţionaliştii – francezii, aşa cum bine se ştie, sunt naţionalişti. Acelaşi francez care vă dă toate indicaţiile de care aveţi nevoie cu zâmbetul pe buze dacă este întrebat în limba lui Voltaire (chiar şi stâlcită), e în stare să vă lase cu ochii-n soare, sau în ploaie – după caz – dacă îndrăzniţi să vă adresaţi în limba lui Shakespeare.

…nu înghiţiţi cerşetorii noştri – aproape la fiecare obiectiv turistic veţi întâlni cerşetori, ai noştri, nu ai lor. Stând pe o bancă în Champ de Mars a venit la noi o cerşetoare. Avea în mână un bilet scris în engleză cum că e refugiată de nu ştiu unde şi are nu ştiu câţi copii şi are nevoie de ajutor. “E asta refugiată, cum suntem noi terorişti”, am comentat cu voce tare între noi. Instantaneu a bufnit-o râsul şi a plecat urgent. Pe alta am întâlnit-o în alt an la Notre Dame. Stătea exact la intrare. Ne-a auzit vorbind româneşte şi ne-a abordat imedit: “Dă şi mie, maică, un ban, trăi-ţi-ar copiii tăi, că-s româncă de-a ta şi noi, românii, ne ajutăm”. Inutil să vă spun că mi-a venit s-o iau la bătaie…

…vă place vremea sigură şi stabilă – am prins martie cu 24 de grade şi martie cu 8 grade. Am prins septembrie cu 9 grade şi am auzit de iulie cu ploaie şi 15 grade. Aşa că… Gândiţi-vă de două ori şi fiţi siguri că sunteţi pregătiţi pentru orice fel de surprize vă poate rezerva vremea.

Acestea fiind spuse, poate veţi încerca să acordaţi o şansă Parisului şi să-l priviţi aşa cum îl privesc eu. Dincolo de murdărie, de cerşetori, de aglomeraţie este un loc minunat care pentru mine va rămâne întotdeauna ceva special.

Vacanţe minunate tuturor!


[fb]
---
Trimis de ariciu in 07.07.13 21:31:41
Validat / Publicat: 07.07.13 22:31:31
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în FRANȚA.
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 3241 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

7 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ariciu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Vedere din Tour Eiffel
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 32600 PMA (din 34 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

7 ecouri scrise, până acum

webmaster
[07.07.13 21:41:30]
»

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

mireille
[07.07.13 22:53:43]
»

Am vrut sa inchid laptopul fiindca azi am obosit citind un user ce-mi dadea sfaturi unde sa merg prezentand o lista lunga de obiective culturale intr-un mod impersonal...

da iubesc Parisul si-mi place ca nu ne-ai bombardat cu date fixe istorice... Parisul e unic si are romantism... e fermecator si bogat, iti rupe picioarele si te provoaca de fiecare data sa-l descoperi... l-am vazut de trei ori in viata si as mai merge; si da iubesc atelierul lui Brancusi de la Paris, si nu voi uita niciodata ca acolo in fata pozei lui imense am plans de bucurie si mandrie... felicitari pt rewieul mai non -conventional

ariciuAUTOR REVIEW
[07.07.13 22:56:26]
»

Deşi de obicei nu am preferinţe muzicale pentru review-urile mele, rog respectuos webmaster-ul ca de data aceasta să-mi ataşeze. dacă se poate, următoarea melodie http://www.youtube.com/watch?v=JKPvx38D4GM

Mulţumesc anticipat!

===

[by webm]: Rezolvat!

ariciuAUTOR REVIEW
[07.07.13 23:03:38]
»

@mireille: Mulţumesc. Aveam nevoie să-l scriu: -)

Michi
[08.07.13 08:46:02]
»

@ariciu: Cunosc starea

traian.leuca †
[08.07.13 10:11:20]
»

Frumos şi bine structurat review-ul despre Paris.

De vreo două ori şi eu mi-am "nenorocit picioarele " încercând să vizitez tot ce oferă Parisul.

Cu voia dumneavoastră, am să mai adaug câteva obiective la cele descrise mai sus şi pe care le-am vizitat.

-Jardin du Luxemburg, o minunăţie de parc, cel mai popular din Paris.

-La Defense şi Arcul de la Defense cartieru nou al Parisului înfiinţat de Mitterand.

-Chateau de Vicennes, fosta reşedinţă regală.

-La Madeleine, templul grecesc aflat la nord de Place de Concorde.

-Place des Voges, cea mai mare piaţă din Paris şi una dintre cele mai frumoase din lume.

-Cimitirul Pere-Lachaise, cel mai mare cimitir din Paris şi locul de veci al Marthei Bibescu.

-Podurile Parisului din care aş aminti pe cel mai vechi, Pont Neuf (sic) şi Pont Alexandru al III-lea al Rusiei.

-Pigale.

-Catedrala Saint Denis, necropola regală franceză şi nu în ultimul rând Palatul Versailles care nu mai are nevoie de nici o prezentare.

Şi mai sunt atâtea. Am enumerat din memorie câteva mai importante.

ariciuAUTOR REVIEW
[08.07.13 12:20:19]
»

@traian. leuca: Vă mulţumesc pentru completări. Încă de la început am spus că nu este un review după care să se ghideze cineva pentru o vizită în Paris. Am omis multe obiective turistice, dar scopul a fost să descriu starea pe care ţi-o dă Parisul şi nu să înşir lista cu ceea ce este de vizitat. Consider că încărcându-l prea mult i-aş fi ştirbit din farmec.

Am fost în locurile de care aţi spus, mai puţin La Defense. Cred că nici data viitoare nu voi ajunge acolo: P

Ideea e că după ce am enumerat în review, plus ce aţi completat dumneavoastră, plus:

Jardin de Tuilleries,

Conciergierie - unde a fost întemniţată Maria Antoaneta

Place de la Bastille

Fontaine de Medicis care este superbă

cartierul Marais

Muzeul d'Orsay care adăposteşte atâtea opere de artă

... şi încă altele care nu mai îmi vin acum în memorie, aşa facem un adevărat ghid al Parisului.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
ariciu, Michi, mireille, traian.leuca
Alte impresii din această RUBRICĂParis - locuri 'musai de văzut':


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.20496106147766 sec
    ecranul dvs: 1 x 1