Parcul Romanescu – Emblema verde a Craiovei

TIPĂREȘTE

Daca vrei sa te orientezi cu waze-ul sa ajungi in Parcul Romanescu vei avea surpriza sa te ghideze catre o spartura existenta in latura sudica a parcului, intr-un loc care nu inspira incredere deloc, pe strada Fantana Popova, langa Spitalul de Psihiatrie. Nu recomand aceasta cale.

Intrarea principala este pe Bulevardul Nicolae Romanescu nr. 1A. Este parte a drumului E79 si DN 56, ce vine dinspre Calafat prin sudul municipiului doljean. Este intrarea de care stie toata lumea, cea care are ca reper Monumentul Hipic. 100 metri mai in oras, la un giratoriu de pe Calea Unirii este alta intrare importanta, intrarea de la Bustul lui Nicolae Romanescu cu o perspectiva superba catre Glorieta. Acestea sunt cele mai tranzitate cai de acee ale Parcului Nicolae Romanescu.

Se mai poate intra in parc, dinspre nord, din Strada Corneliu Coposu, alte doua intrari sunt dinspre est din Strada Potelu, una in dreptul unui pod si alta prin sud, prin Aleea 1 Potelu pe la Hipodrom, pe langa Stadionul Extensiv.

Parcare amenajata gratuita este la Monumentul Hipic, dar se gasesc locuri de parcare si la celelalte intrari in parc.

Parcul este deschis non stop si nu se percepe bilet de intrare.

Parcul Nicolae Romanescu este construit in stil romantic dupa planurile arhitectului francez Edouard Redont pe terenul cumparat de la Printul Gheorghe Bibescu. Inaugurarea s-a marcat la 29 Septembrie 1903. Proiectul parcului a fost premiat cu medalia de aur la Expozitia Internationala de la Paris din anul 1900. A fost realizat din fonduri publice, cat si din organizarea de manifestari cultural-artistice, donatii si subscriptie punblica la initiativa primarului de atunci al Craiovei, [b[Nicolae Romanescu.

Parcul se intinde pe o suprafata de 90 ha si dispune de o mare varietate de specii de arbori, arbusti si plate ornamentale. In incheierea inscrisului de pe placatul de marmura intalnit la una din intrarile din parca citim ca “adevarata podoaba a Craiovei, Parcul “Nicolae Romanescu” a fost clasificat intre cele mai representative parcuri naturale ale Europei, alaturi de Versailles (Franta), Pincio (Italia) sic el “englezesc” din Muenchen (Germania).

Daca cineva le-a vizitat pe cele mai sus enumerate, este rugat sa ne confirme veridicitatea acestui citat.

Intrucat eu nu mi-am plimbat pasii prin locurile de mai sus, dar mj-am dorit sa am o directia si orientare usoara in Parcul Romanescu nu pot omite faptul ca in parc lipsesc cu desavarsire indicatoarele care sa te ghideze si care sa marcheze reperele locului, de aceea voi incerca sa o fac eu in aceasta prezentare pentru ca am facut turul parcului si le-am identificat. Nu este greu sa le gasiti, unele se vad cu ochiul liber, altele le intuiti, dar este bine de stiut ca au si ele nume si mie imi place sa stiu pe unde am trecut.

Alegem sa intram in Parcul Romanescu pe la Momunmentul Hipic, langa care parcam. Admiram monumentul din toate partile. De altfel o parte informatia de mai sus despre parc, am citit-o pe pediestalul acestuia. Pe partea frontala este numele si chipul lui Nicolae Romanescu, iar pe cea dorsala niste nume de edili conducatori craioveni.

Parcul este marginit in aceasta zona de un gard din fier forjat. Acesta are o poarta dubla, auto, inchisa si una mica pentru intrarea pietonala. Parcul este iluminat si felinare ne insotesc inca de la intrare catre aleile acestuia. In dreapta intrarii este o casuta. Dupa cativa pasi intalnim primul reper important al parcului numit Aleea Principala. Este o alee care permite o plimbare in circuit. Este bucla mica – i-as spune eu – este bucla pe care se plimba cei mai multi vizitatori ai parcului. Aici nu ai cum sa te ratacesti, tii directia Aleei Principale care te invarte in jurul Paraul Fetii, a Lacului Lebedelor, a Lacului Mare, a Insulei Berzelor si Lebedelor, a Lacului Izvorului.

Si astfel am marcat inca un reper important al Parcului Romanescu – oaza de albastru si racoare dintre alei. Parcul este strabatut de un paraias care izvoiraste la intrarea opusa celei principale – Paraul Fetii. Pe firul acestuia sunt amenajate mai multe lacuri, mai miic si mai mari. Chiar daca au denumiri de lebede si berze, eu am intanit pe luciul lor dar si al paraiasului doar rate. Unele lacuri sunt acoprite complet altele partial de o patura de nuferi galbeni. Sunt mai multe locuri unde se poate traversa firul paraului pe pietre amenajate la distante nimic astfel incat sa poti face tup tup de pe un mal pe altul. Exista si cateva poduri. Aleea Principala face turul salbei de lacuri.

Sa urmam Aleea Principala catre stanga cu am intrat. Dupa putini pasi trecem Paraul Fetii la capatul acestuia dinspre Bd. Romanescu (este impropriu numit parau caci nu continua, nu este o apa curgatoare) si aici se unesc aleile de pe cele doua maluri. Nu vom continua pe aleea de pe malul drept care ne-ar intoarce aproape 180 de grade si inaintam catre un indicator care nu informeaza ce distante kilometrice sunt catre diferite capitale ale lumii si in ce directie sa porniti daca vreti sa participati la depopularea tarii noastre, proces in derulare care ar trebui incheiat cu “ultimul stinge lumina”.

Suntem in dreptul altei intrare a parcului, cea din Calea Unirii, la care se afla Bustul lui Nicolae Romanescu.

In fata noastra se intinde un superb covor floral, amplasat pe o suprafata in panta care urc apana la Glorieta. Glorieta este un monument construit din piatra amplasat in varful spatiului deschis si inierbat amaenajat cu combinatii florale.

De aici pornim pe bucla mare pe aleea cea mai din stanga. Aleile sunt asfaltate si numeroase banci cu fundul din lemn ridicate pe o structura din fier forjat asteapta sa se aseze fundurile celor ce doresc sa le incerce. Multi, foarte multi oameni, nu numai tineri, alearga sau fac miscare pe aleile parcului, cu sau fara diferite device-uri atarnate sau fixate care sa le masoare pulsul, distanta parcursa si alti indicatori de acest fel.

Pe aceasta latura a parcului este cev ain plus pentru cei mici. Sunt cateva locuri de joaca cu nisip si leganae si catartori. Locurile sunt foarte curate, trebuie spus.

Mai exista si niste banci mai aparte, mai haioase, acoperite cu un acoperis des din stuf. Bucuria celor mici nu se opreste aici.

Urmeaza Gradina Zoologica. Gradina Zoo este integrata 100% in peisajul si arealul parcului, astfel ca poti vizita acest colt fara sa platesti. Struti, maimute, mistreti, fazani, cocosi si gaini, berze si alte cateva animale vietuiesc aici si arata bine ingrijite in custile lor curate. In extremitatea de sus a cestei zone este Casa Gradinarului.

Intre aleea pe care am urcat si cea principal se gasesc Casa Bibescu si Chioscul Fanfarei si Teatrul de Vara.

Si daca ne lasam in jos catre Aleea Principala ajungem la alt reper bine cunoscut al parcului: Debarcaderul. Suntem pe malul Lacului Mare unde este amenajata o terasa cu umbrele mari pe o platforma betonata care se intinde cativa metri deasupra apei.

Va invit sa continuam plimbarea pe o poteca aflata chiar pe malul lacului, in amonte, ca sa simtim racoarea apei. Poteca urmeaza o directie paralelea cu Aleea Principala si puteti oricand reveni pe asfaltul acesteia. Pe malul lacului admiram primii nuferi galbeni si primele stufarisuri si papurisuri.

Castelul Fermecat. Exista si asa ceva in parc. Eu insa l-am ocolit in plimbarea mea.

La capatul din amonmte al Lacului Mare revenim in Aleea Principala si admiram un grupa statuar, cred ca se numeste Adam si Eva, dar nu sunt sigur si nu am gasit pe nicaieri o informatie certa. Suntem aici sub Podul Suspendat. O alta atractie a parcului, dar sa stiti ca este numai una vizuala, caci nu se poate travers ape podul inaltat la cativa zeci de metri, probabil din motive de siguranta. Ar fi pozitiv sa se gaseasca o solutie in acest sens de cei responsabili, caci arata provocator. Ca sa fiu sigur ca accesul pe Podul Suspendat nu este posibil am traversat paraul (povestea continua pe partea cealalta a Paraului Fetii), am urcat cateva zeci de scari de piatra pe care un grup de oameni dinamici le urcau si coborau reptat in alergare.

Si dupa ce mi-am tras sufletul dupa urcus, am recunoscut ca accesul pe Podul Suspendat este interzis. Daca am urcat insa scarile, putem continua plimbarea noastra pe aleile de pe acest mal inalt. Acestea sunt aleile preferate de biciclisti, roller, trotinetisti, dar si jogger. Este o zona si mai linistita a unui parc linistit. Suntem pe Aleea Ocolul Ciobanasului. Aleea asta da roata la Hipodrom.

Eu nu am facut toata bucla, ci am ales sa cobor prin padure pe o alta alee inapoi in Aleea Principala unde am admirat podul din lemn (cred de nuc) de la capatul superior al salbei de lacuri. In apropiere se vede iesirea dinspre Strada Potelu.

Suntem in celalalt capat al parcului. Daca vrem sa ne intoarcem la masina, suntem la jumatatea drumului!

Am ales sa ma intorc pe partea cealalata a malului o bucata, apoi am traversat pe pietre firul alei cum faceam in copilarie cu tataia in Parcul Herastrau din Bucuresti, mai jos de Expo Flora. Pana la urma am facut un popas pe insula de pe Lacul Mare legata de mal prin doua poduri, cred tot cu balustrade din lemn de nuc. Aici am luat o banca sub fund si am stat sa simt adierea placuta a vanticelului menit sa ma racoreasca dupa plimbarea de cativa kilometric pe care am marcat-o.

Eu am vizitat Parcul Romanescu in mai multe randuri chiar daca am scris abia acum despre acesta. Este emblema verde a orasului Craiova. Orice craiovean, doljean, oltean va fi mandru sa va ghideze catre parcul lor. Este al lor, este al nostru si imi doresc sa fie pastrat verde, colorat si curat, cum l-am gasit eu ultima data. Nu ezitati sa vizitati Parcul Romanescu, sa ii cunoasteti linistea, secretele sau sa adaugati secretele voastre in cutia bine inchisa ascunsa in copaci.

Numai de bine!

@webmaster: Rog inserare Gheorghe Zamfir – Sunetul linistii

https://www.youtube.com/watch?v=zVcQ15X3Lq0

Multumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 2754 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI