Parcul Romanescu - Parcul copilariei mele

super initiativa, cristian, felicitari. M-as bucura - si cred ca nu doar eu - sa citesc cat mai multe astfel de impresii.

da, Romania nu are doar castelul Bran, Pelesul, manastirile din Bucovina si bisericile de lemn din Maramures, Brasov sau Sibiu, adica obiective ultra cunoscute, mai sunt multe altele langa care locuim fiecare dintre noi, de curand prin natura meseriei am stat de vorba cu o pereche de francezi care mi-au aratat poze cu Biertan, Castelul din Lazarea, Muzeul Aurului Brad si multe altele, de muzeul Aurului stiam dar de celelalte nu, este cumva ciudat sa aflu despre acestea de la niste straini, cred si eu ca ar trebui sa scriem mai mult despre acestea!

Superbe fotografii. Personal am colindat parcul inainte de revelionul din199x (?), o iarna fara zapada la acel moment si recunosc ca nu am ramas cu amintiri de neuitat...

Dar dupa ce vad asa fotografii imi dau seama ca trebuie revazut parcul.

Trebuie sa recunosc, sub mandatul ultimului primar al Craiovei parcul este foarte ingrijit; daca doriti sa-l vizitati din nou va recomand aprilie-octombrie sau cand ninge, alegeti o zi din timpul saptamanii si evitati aleile principale...

Cristian ne invita sa (re)colindam pe aleile Parcului Romanescu pe un fond sonor deosebit.

Multumim Cristian!

mutat la "CRAIOVA - AZI SI IERI" - unde o sa incercam sa grupam toate review-urile referitoare la acest oras, review-uri care nu puncteaza impresii despre o unitate ce cazare

Chiar merita a fi vizitat!

Imi poti da amanunte despre castelul ruinat?

Cristian, parcul Romanescu este cel de care se leaga copilaria si amintirile multor olteni. Desenat ca un parc englezesc, chiar si pe vremea lui Ceausescu avea un farmec aparte, prin intinderea lui, prin aleile pietruite pe vremea aceea dar mai ales lacul cu barci unde orice adolescent trebuia sa-si declare macar o data iubirea. Casa scriitorilor si putin mai jos de ea, Teatrul in aer liber sunt polul de cultura al parcului, nu stiu daca acum mai sunt spectacole in gradina, dar la casa scriitorilor se adunau ceva oameni de condei, Marin Sorescu e primul nume ce-mi vine in minte. Hipodromul chiar era hipodrom in urma cu 25 de ani, iar o data pe an acolo se organiza un cros la care odata am ocupat un loc de frunte... Cel mai mult imi placea iarba mare, necosita si plina de ochiul-boului, mirosul de faneata si taraitul de greier in aerul incremenit al amiezii. Acolo, netulburata de nimeni, citeam si iar citeam. Sau doar priveam cerul albastru spalacit si ascultam fosnetul indepartat al pinilor de pe malul lacului. Parcul Romanescu a fost un timp si locul pe care-l traversam dimineata catre terenul de aplicatii militare, fiind eu din generatia de fete care au facut armata. Drumul la dus dar mai ales la intors, cand strabateam pe toata lungimea lui parcul mi se pare si acum singura bucurie a acelor zile... Ce sa mai spun de gradina zoologica, cu ursi, cu caprioare, mistreti si vulpi, lei si leoaice, struti si fazani, voliere mici pentru largile aripi ale vulturilor, lupi parcurgand obsesiv si mecanic cei 5 metri de cusca... iepurasi draguti si caprite saltarete... Castelul ruinat, care a avut si lungi perioade cand a fost inchis nu este altceva decat un restaurant-bar care periodic traverseaza momente de glorie sau decadere. Interesant... Dar cel mai interesant este podul suspendat, la o inaltime considerabila, cu capetele ancorate in impresionante stanci de... butaforie, si de pe care de-a dreapta si de-a stanga ai privelistea de sus a parcului, lacului, si restaurantului Debarcader. Minunate apusuri de soare am vazut de pe pod, si uneori, cand ne apuca dimineata, minunate rasarituri... Imediat dupa revolutie a fost o perioada cand parcul se paraginise si devenise un loc de nefrecventat, insa edilii au stiut in cele din urma sa-i redea stralucirea, astfel incat acum mi se pare mai frumos (si mai ingrijit) ca oricand. S-a intamplat de cateva ori sa plecam spre Craiova numai ca sa petrecem ziua in parc. Unde mai pui, ca vine iarna, si lacul, de adancime mica (cca 1 m) ingheata si devine un patinoar perfect. Iar vara, plin de nuferi galbeni si cu un cor puternic de broscarie ca fundal muzical, e imaginea tipica a lacului si parcului urban.

Ai surprins in fotografii frumusetea de padure si farmecul de gradina, statuile cu patina vremii si aleile umbroase. Cei care treceti doar prin Craiova, macar o data mergeti in Parcul Romanescu si n-o sa va para rau...

Am uitat sa spun ca pe mine Craiova m-a adoptat, insa tot trebuie sa dau cezarului ce-i al cezarului...

Mutat, la reorganizare, în rubrica «Parcurile Craiovei» (nou-creată, între timp, pe sait)