EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEZiua Copilului a fost marcată de un soare timid, dar asta nu i-a ținut pe oameni în case, ci au ieșit, cu mic, cu mare, la plimbare prin ceea ce azi este parcul Titan. Parcul are trei zone importante: Parcul Titan I, Parcul Titan II și Parcul Al. I. Cuza. Iar aceste zone se întrepătrund astfel încât rezultă un tot unitar. Istoria parcului începe din timpul lui Caragea. Documentele vechi din jurului anului 1800 atestă existența unui sat sărac ce aparținea comunei Dudești-Cioplea. Oamenii de aici locuiau în căsuțe de paiantă și chirpici și erau țărani împroprietăriți în urma unei reforme agrare. O hartă din acea vreme arată că aici au fost grădini de zarzavat, dar mai arată și o potecă ce trecea prin sat și se termina la balta unde, în vremea ciumei din 1813, se aruncau cadavrele ciumaților și se acopereau cu var nestins. Ploile activau varul, iar aici se formau imense bălți de culoare albă. Mai târziu, din cauza solului lutos, aici se dezvoltă fabrici de cărămidă. Iar prin anii ’50-‘60 începe să se dezvolte primele nuclee ale viitorului cartier. De asemenea, fabricile de cărămidă dispar și rămâne lacul, sălbatic și nesistematizat.
Locuitorii cartierului încă își amintesc parcul așa cum era la început. De exemplu, pe locul unde acum este Parcului Titan II (partea de sud) odinioară era un imens teren viran, înconjurat de rămășitele vechiului sat și unde, vara, ciobanii veneau cu turmele de oi. Malurile lacului erau mlăștinoase, cu stuf și papură. Însă vremea și vremurile nu stau pe loc, astfel că, aproape o dată cu ridicarea cartierului începe și amenajarea parcului. În 1955, fabrica de cărămidă care funcționa aici, a fost dezafectată, iar parcul începe să fie amenajat după modelul unui parc parizian, pe locul fostei fabrici. O dată mutată cărămidăria principală, au început și lucrările de sistematizare, astfel că, în urma săpăturilor, s-a dat de izvoare care alimentau lacul, dar care au dat naștere încă unui lac.
Revenind în ”zilele noastre”, parcul suferă schimbări și înnoiri continue, dar poartă și diferite nume, după cum dictau vremurile. Astfel, încă de când eram adolescentă m-am tot întrebat ce a fost înainte aici, de ce sunt atâtea insule, de ce se numea așa etc. Evident că am aflat aproape totul în timp, stând de vorbă cu bunici care încă își aminteau vremuri apuse pentru generația mea.
Pentru bucureștenii care nu știu, dar și pentru nebucureșteni, trebuie să se știe că lacul Titan este singurul lac natural din capitală. Inițial, parcul se numea Balta Albă, se subînțelege de ce. Apoi, cu primele nuclee ale viitorului cartier Titan, parcul capătă denumirea de Titan-Balta Albă. Zona dinspre bd. Nicolae Grigorescu (fost Șulea) și str. Matei Ambrozie, se numea Flax din cauza unei fabrici cu acest nume aflată în zona. La Flax veneau oamenii la plajă și la picnic.
Prima parte amenajată a parcului a fost zona de nord, unde era cândva cinematograful Gloria, primind numele IOR, după numele Întreprinderii de Optică Română, ce-și avea sediul în imediata vecinătate a cinematografului, în timp ce partea de sud a rămas în continuare sălbatică. Însă Titanul de azi s-a conturat mai târziu, după ce s-au ridicat blocurile de jurul lacului. Astfel că zona a rămas parc sălbatic bogat în arbuști, pomi fructiferi și copaci, cu doar câteva alei înguste pavate rudimentar cu dale hexagonale de beton colorat. Prin anii ’70, pe lacul IOR se puteau face plimbări cu barca, cu vaporașul sau cu hidrobicicletele. Lacul parcului este despărțit de podul Liviu Rebreanu, astfel încât zona de nord este fostul parc IOR, actualul Titan I, iar zona de sud este zona Flax, actualul Titan II. Pe lângă cei abilitați cu sistematizarea locului, la amenajarea parcului au luat parte și voluntarii din cartier, și muncitori aduși de la fabricile din zonă, dar și pionieri de la școlile apropiate, toți aceștia ajutând la plantarea florilor și pomilor. Unii dintre copaci rezistă și astăzi.
Transformarea parcului în ceea ce este astăzi a început târziu, după 1990. Totul a devenit verde, cu locuri de joacă la tot pasul, cu terenuri de baschet, volei, fotbal, tenis, cu bănci unde bunicii se pot odihni, pot socializa sau își pot supraveghea nepoții. Au apărut locuri noi, printre care amintesc celebra volieră unde se pot admira păuni și fazani, terase unde se poate servi atât mâncare, cât și băuturi răcoritoare sau, de ce nu, câte o bere…Nu lipsesc nici statuile, nici amfiteatrele, nici scena unde, vara, se fac concerte. Trecerea dinspre Titan I spre Titan II se face pe sub podul Liviu Rebreanu, care desparte, imaginar, cele două lacuri. Intrarea în Titan II dinspre Casa Dante se face coborând într-o zonă liberă, ocupată doar de bănci, zonă în care bicicliștii își arată abilitățile acrobatice. Mergând mai departe, drumul trece pe lângă locuri de joacă și terenuri de tenis. Bineînțeles, atracția puștimii este tiroliana, aflată atât în Titan I, cât și în Titan II. În urmă cu puțini ani, pe aici trecea un trenuleț de agrement, cu stații având nume sugestive: stația Copenhaga, stația Londra, stația București etc. Traseul nu era foarte lung, însă din ”goana”trenulețului se puteau admira toate noutățile din zonă.
Parcul, în ansamblul lui, are cinci insule, dintre care doar patru se pot vizita. Pe lacul de nord este Insula Pensionarilor, amenajată cu alei și bănci, aflată în apropiere de volieră. După cum spune și numele, pensionarii vin să socializeze, să citească sau, pur și simplu, să încingă celebrul joc de table. Vârstnicii încă îl numesc ”Parcul IOR”. Tot în partea de nord este și Insula Rațelor, declarată ca rezervație. Acolo, accesul este interzis, iar insula a rămas sălbatică, sanctuar pentru rațe sălbatice, lebede, lișițe și broscuțe țestoase. Pe zona de sud (Titan II) se găsesc trei insule, ale căror nume au suferit și ele schimbări de-a lungul timpului. Astfel, actuala Insulă a Câinilor s-a numit, succesiv, Insula Înecaților, apoi Insula Sălciilor, pentru ca acum să devină un loc unde posesorii de câini pot veni cu animalul de companie pentru a-l lăsa liber să alerge. Este cea mai mare insulă a zonei de sud. Au rămas vechile sălcii și pomi ce împodobeau cu mândrie insula. A doua ca mărime, Insula Artiștilor n-a avut un nume înainte. Este o insulă liniștită, cu multă verdeață și flori, cu bănci pitite printre arbuști sau lăsate la marginea aleilor. Vara, pe insulă se proiectau filme artistice sau documentare. Cea mai mică dintre cele trei insule ale zonei sud este actuala Insulă a Pescarilor. Cândva, se numea Insula Trandafirilor, din cauza multitudinii de trandafiri plantați aici. Tot aici, era locul preferat al puștimii și al familiilor cu copii, ce veneau în timpul vacanțelor la plajă și la scăldat. Deși acea zonă are o mulțime de izvoare subterane, iar cei care-și pierduseră viața înecați n-au fost puțini, pentru cei care știau să înoate asta nu era decât o provocare în plus, întrecerile de înot până la Insula Înecaților fiind la ordinea zilei. Astăzi, insula este doar pentru pescari, de unde și numele. Trecerea spre fiecare dintre insule se face peste poduri ce fac legătura între uscat și insule.
Lăsând în urmă și Titan I și Titan II, pașii ne poartă pe neanunțate spre parcul Al. I. Cuza. Înainte de 1990, această zonă se numea Parcul Trandafirilor, din cauza pădurii de trandafiri ce ocupa centrul parcul. Este cea mai mică zonă, dar vă asigur că este spectaculos amenajată. Intrarea principală în parc este străjuită de statuia lui Al. I. Cuza și se face din str. Câmpia Libertății. Spre deosebire de Titan I sau Titan II, parcul Cuza nu are locuri de joacă. În schimb, aici se află un teatru de vară și un foișor, unde, vara, au loc spectacole sau concerte cu fanfară. La intrarea în parc ne întâmpină un covor de trandafiri roșii ca focul, iar în fundal ochiul prinde o imensă fântână arteziană. Pe locul unde, înainte erau tufe de trandafiri, acum sunt plantați tot trandafiri, însă sunt tăiați în așa fel încât, plimbându-te printre ei, ai impresia că ai aterizat în gradina împărătesei din Alice în țara minunilor. Aleea ce înconjoară fântâna arteziană este punctată din loc în loc de statui. Într-un târziu, ne dăm seama că aleea ne duce ușurel spre ieșirea dinspre str. Liviu Rebreanu, străjuită de imensul platan, simbol al Parcului Al. I. Cuza. Vizavi de ieșirea din micul parc, se află o altă intrare în parcul Titan II, unde ne întâmpină o statuie dinamică a globului pământesc. Însă bijuteria și mândria parcului, în ansamblul lui, o reprezintă biserica din lemn, construită în stil maramureșean și având hramul Pogorârea Sfântului Duh. Turla înaltă de 45 m este vizibilă atât din parcul Titan I, cât și din o parte din Parcul Al. I. Cuza, rămânând emblematică pentru parc. Așadar, întregul parc este format din Titan I, Titan II și Al. I. Cuza, într-un tot armonios.
Al treilea din București ca mărime și suprafață amenajată, cu cele 80-85 ha ale sale, Parcul Titan este cuprins între străzile Liviu Rebreanu, Camil Ressu, Baba Novac, Câmpia Libertății și bulevardele Constantin Brâncuși și Nicolae Grigorescu
Parcul încă se dezvoltă, însă vă garantez că o plimbare pe aleile lui va impresiona, indiferent de anotimpul în care îl veți vizita.
Trimis de Daisy Petal in 03.06.20 10:57:16
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Daisy Petal); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Foarte frumoasă prezentare a parcului Titan în care - din păcate
Nu știam nici „istoria” lui, pentru care îți mulțumesc că ai prezentat-o aici!
Pe vremea de din 'nainte de '89 auzeam mereu refrenul copiilor, pionieri sau nu, despre care ai și pomenit în articol, care se mândreau că ei sunt „Titanii din Titan”! Bănuiesc că erau voluntarii care au contribuit la amenajarea parcului, în acea vreme.
Acum arată foarte bine parcul, cu aleile lui îngrijite și cu florile răspândite mai peste tot.
Uitându-mă pe harta Bucureștiului și comparând (din ochi) suprafețele parcului „Tineretului” și ale „Titanului”, diferența nu mi se pare mare. În „Tineretului” cunosc fiecare palmă de pământ, acolo am învățat să merg pe bicicletă la 63 de ani și, apoi, i-am străbătut aleile - toate - vreo trei ani la rând, inclusiv pe cele ale parcului „Lumea copiilor”
După ce-am văzut pozele tale, cred că arată mai bine decât „Tineretului”!
M-ai făcut curioasă cu expunerea ta! Îmi promit să ajung și pe acolo, dar cine știe când se va întâmpla?! 
Nu știu cum se face că nici acum, la pensie fiind de vreo opt ani, nu-mi ajunge timpul! (sau - mai degrabă - nu mai am energia necesară și suficientă ca să fac lucrurile pe care mi le propun!)
Felicitări pentru tot! 
Rog așteptați...
@Daisy Petal: Si mie imi place acest parc deoarece mi se pare foarte luminos si aerisit, mi se pare ca te poti relaxa in acest oras tumultos care este Bucurestiul, si mi se pare ca cei ce stau in zona se pot considera norocosi. Si ce imi place este faptul ca cei ce il au in administrare chiar au grija ca acest parc sa fie un loc de relaxare pentru toata lumea.
Ai surprins parcul in niste poze minunate, felicitari, votat cu mare drag.
@doinafil: Și eu sunt bucureșteancă get-beget, dar și eu, la fel ca tine, nu am apucat să vad încă tot ce mi-am propus. Parcul IOR este parcul copilăriei mele, parcul meu de suflet și am participat și eu, demult, ca pionier, la plantarea pomilor. Istoria parcului am aflat-o tot demult de la bunica unei prietene dragi.
”… care se mândreau că ei sunt ”Titanii din Titan”…
Acum, Titanii din Titan s-au mutat în parcul de lângă policlinica Titan, fiind împărțit și el în două zone: Titanii din Titan (partea de la intrare) și Titănel (partea din spate).
”Uitându-mă pe harta Bucureștiului și comparând (din ochi) suprafețele parcului ”Tineretului” și ale ”Titanului”, diferența nu mi se pare mare. În ”Tineretului” cunosc fiecare palmă de pământ, acolo am învățat să merg pe bicicletă…
Credeam că parcul este al doilea ca mărime, însă am comparat suprafețele (declarate oficial) și a rezultat că, de fapt, este al treilea ca mărime, după Herăstrău și Tineretului. Apropo de Parcul Tineretului, m-am plimbat și pe acolo (nu atât de mult) și, așa cum îi este numele, mi se pare mai potrivit pentru cei tineri, grație zonei amenajate cu terenuri, piste, aparate pentru sport etc. (vorbesc despre partea mai nou amenajată – cea de lângă Palatul Copiilor). Oricum, și Tineretului mi s-a părut frumos, interesant și merită explorat.
Și… felicitări pentru mersul pe bicicletă.
Mulțumesc frumos pentru aprieciere și ecou.
@mishu: Într-adevăr, parcul este aerisit și bine întreținut. Dimineața, devreme, parcul ”zumzăie” de lucrătorii care au grijă de spațiile verzi, de curățenie sau de mici reparații. Nu numai locuitorii din cartier vin la plimbare în parc, ci și din alte zone ale Bucureștiului. Cele mai bune momente pentru plimbarea în parc sunt cele din timpul săpătămânii, pentru că în week-end toate zonele parcului sunt în plin clocot de oameni dornici să iasă la plimbare.
Mulțumesc mult pentru ecou și apreciere. 
@Daisy Petal: Reviewul tău este o surpriză plăcută pentru mine. Recunosc că e primul pe care ţi-l citesc deşi ai scris 17 până acum. Ar trebui ca noi, cei mai vechi să citim mai mult din ce scriu noii veniţi, mai ales în perioada în care s-a postat mai puţin. Revenind la review, este complet, interesant şi atrăgător şi ai făcut ca un parc banal să fie admirat
@Michi: Mulțumesc foarte mult pentru cuvintele și gândurile frumoase exprimate în ecou. E adevărat că parcul pare banal, dar explorat pas cu pas el capătă culori cu totul neașteptate. De asemenea, multumesc și pentru apreciere.
@Daisy Petal: Un spațiu verde binevenit într-un oraș atât de sufocat de construcții de tot felul. Am fost de vreo 2 ori în parcul Titan - pentru plimbare în zona verde numită „Parcul Al. I. Cuza”, precum și la unul din desele târguri desfășurate în arealul terenurilor de sport dinspre biserica de lemn „Pogorârea Sfântului Duh”.
Am urmărit pe Youtube două scurte „documentare” despre istoria parcului cu imagini din anii '60-'70; le regăsiți aici: youtube și aici: youtube.
Mulțumim pentru frumoasa prezentare.
@tata123: Mulțumesc pentru documentarele prezentate pe youtube. Cu ocazia asta, în unele imagini din ambele filmulețe am revazut blocul în care am locuit aproape 30 de ani. În primul filmuleț se mai vede încă vechea cărămidărie și casele din chirpici. Casele acelea mi-au rămas pe retină încă din copilărie, când autobuzul de grădiniță trecea prin zonă (zona bd. Theodor Pallady și Nicolae Grigorescu încă era plină de astfel de case). În cel de-al doilea filmuleț, am revăzut cartierul așa cum era atunci. Țin minte cât de fericiți au fost locuitorii când s-a dat în folosință tramvaiul 30 ce făcea legătura între Poarta 4 Faur și centrul orașului, la vechile hale ale Unirii. În unele imagini se văd, pe fundal, blocurile construite între fostul cinematograf Gloria și complexul+blocul Potcoava. Desigur, acum parcul arată cu totul și cu totul schimbat, și încă este în continuă schimbare, iar eu păstrez în suflet atât imaginile vechi ale cartierului și parcului, cât și schimbările care au avut loc de-a lungul timpului. Mulțumesc mult pentru lectură, filmulețe și aprecieri.
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@Daisy Petal:
Felicitări pentru prezentarea extrem de reuşită a acestui parc!
Şi pe mine mă leagă enorm de multe amintiri de acest parc drag sufletului meu, din fiecare etapă a vieţii mele.
Cunoşteam bine zic eu istoria parcului, dar doar de la cărămidărie până în zilele noastre.
Am înotat în acest lac în urmă cu peste 40 de ani (acum nu aş mai avea curaj), am patinat iarna pe lacul îngheţat, m-am dat pe derdeluş, dar şi cu bicicleta de pe acelaşi deal în restul anotimpurilor, m-am bucurat de acest parc când chiuleam de la liceul aflat în apropiere, am petrecut seri minunate cu gaşca de prieteni pe insule cu chitări, bere şi multă voie bună, am făcut plajă pe Flax prin liceu, în zilele în care ştrandul de alături era prea aglomerat şi zgomotos, nu am ratat niciuna din multele terase care apăreau şi dispăreau în funcţie de "interesele"financiare ale diverşilor primari de sector, am alergat şi m-am jucat cu căţelul meu bucuros de compania altor câini şi de libertate şi, mai recent, mă mulţumesc doar cu plimbările şi cu turele de lac.
Am remarcat toate transformările prin care a trecut acesta de-a lungul anilor, chiar dacă opinia mea nu coincidea întotdeauna cu a autorităţilor. 
Un superbonus mi se pare prea puţin pentru bucuria pe care mi-ai făcut-o scriind acest articol. Mulţumesc!
@nicole33: Și eu am înotat în lac, exact pe ruta pe care am descris-o în material. În gașca mea eram, aproape toți, înotători, iar vacanțele de vară ni le petreceam pe insula cu trandafiri (actuala insula a pescarilor). Iar ”baie” în lac făceam până toamna, târziu, chiar dacă apa era aproape de punctul de înghet. Culmea, cu toată apa rece ca gheața, țin minte că nimeni din grupul nostru nu răcea în timpul iernilor fără căldură în case. Desigur, tot cu aceeași gașcă eram seara pe lac, așezați în cerc și cântând la chitare. Însă pe câinele de atunci n-am apucat să-l plimb prin parc.
Amintirile despre chiulul de la liceu, despre plajă și despre dealul cel ascuțit mi-au trezit nostalgii...
Mulțumesc pentru ecoul trimis.
@Daisy Petal: Aș vrea să-ți scriu un ecou adevărat, dar nu pot!
Am cunoscut parcul ăsta acum 17 ani! Ne-am plimbat ani la rând pe aleile lui, de când ”dădea colțul ierbii” până cădea primul fulg!
Ca și Tiza (@nicole33), am testat toate terasele care ba se deschideau, ba se închideau! Îmi plăcea, îl iubeam... Acum mă doare!
Îți mulțumesc! Mult și din suflet!
@Zoazore:
”Aș vrea să-ți scriu un ecou adevărat, dar nu pot!
Te asigur că eu consider și ecoul tău ca adevărat. Acum 17 ani, 20 de ani, 30 de ani, parcul avea un aer retro. Schimbările care au avut loc din 1990 încoace au dat naștere unor numeroase idei pro și contra. Îți respect opinia și nu încerc în nici un fel să te conving de contrariu. În opinia mea însă, chiar dacă am fi vrut, parcul nu ar fi putut rămâne așa, deoarece se află în plin proces de schimbare, așa cum și tot ce ne încojoară suferă transformări și schimbări continue.
Mulțumesc pentru ecou, lectură și apreciere.
@Daisy Petal: Tu nu mă cunoști! Nu schimbările parcului mă dor! Mă dor amintirile de pe aleile lui, de pe Insula Pensionarilor...
Nu pot să scriu mai mult! Iubesc IOR-ul cu totul!
Las-așa! Ne-om întâlni vreodată și-om povesti! Acum plâng! Mi-e dor și doare!
@Zoazore: Îmi cer iertare. Am gândit prea departe, crezând că aspectul de acum este cel care... Îmi cer iertare.
@Daisy Petal: Nu-i nimic! Mi-ar plăcea să te cunosc! Articolul e scris foarte frumos și bine structurat, dar e complicat pentru mine!
Mulțumesc mult!
@Zoazore: De ce nu? Poate voi avea cândva vreun drum prin Brăila sau poate la vreo întâlnire AFA?
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2024 Cu barca pe lacul din Cișmigiu — scris în 19.07.24 de BristenaBrad din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2024 0 promisiune, într-un final, îndeplinită – „Parcul Liniei, Faza a II-a” . — scris în 19.06.24 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- May.2024 O altă arie naturală urbană – Pajiștea Petricani — scris în 14.05.24 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Apr.2024 Parcul 'Tudor Arghezi' - un nou parc în București — scris în 11.04.24 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Național — scris în 05.11.23 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 Parcul Kiseleff - la 'vânătoare' de monumente — scris în 17.08.23 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2023 Cel mai nou parc din București - „Parcul Liniei” . — scris în 10.06.23 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată