2 in 1 - Doua locuri de relaxare, o singura zona - Gradina Icoanei si Parcul Ion Voicu

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Parcuri bucureştene, BUCUREȘTI" (deja existentă pe sait)

@mishu:

Frumos traseu.

Despre parcul Ioanid pot spune ca am avut mare ciuda cand i-au schimbat numele desi imi place Ion Voicu, totusi un loc cu o istorie de peste 130 de ani nu merita acest fapt. Sunt atatea parcuri mici care puteau sa primeasca acest nume.

Dar cand un urmas se crede prea aristocrat, si crede-ma ca dintr-un anumit unghi, nu politic, imi place fiul acelui muzician celelbru.

Frumoasa povestire, foarte frumoasa zona asta Belle Époque; de cand am fost prima data in parcul Ioanid, mie asa imi place sa-i zic din cauza romanului lui G. Calinescu pe care il iubesc, mi-am zis ca cine a locuit in acele case cu vedere la parc a fost foarte fericit. Inchipuiti-va sa te trezesti intr-o zi de vara, sau de primavara sau de iarna si sa te uiti pe geamul salonului afara, ce imagini frumoase ai fi vazut

Cam asta povesteam și eu acum câțiva ani.

@elviramvio - nu stiu ce denumire as prefer, insa mi-ar placea sa vad aceste doua locuri ceva mai ingrijite

@crisv - zona aceasta pe langa care trec aproape zilnic in functie de ce troleibuz vine primul (70 sau 79) o admir de nu se poate si-mi doresc ca aceste case sa se infrumuseteze doar nu sa fie transformate

@dragos - normal ca am zburat si eu imediat la articolul tau si am constatat cu tristete ca nu e vorba de o delasare doar acum ci ea vine de undeva din anii trecuti. Chiar daca eu mergeam la liceu in Floreasca aici am petrecut niste ore venind spre casa, altfel mergeam in parc in zona liceului.

@all- multumesc de vizita si vot

Felicitări pentru articol! Votat cu plăcerea atribuirii super- bonusului.

@Dana2008: Multumeeesc .

@mishu: Un colț de București pitoresc!

Grădina Ioanid – loc de agrement pentru oamenii vremii, poartă numele lui George Ioanid, comerciant de cărți – librar în Bucureștiul sfârșitului de secol al XIX-lea. În 1872 negustorul Ioanid vinde pentru prima dată legume cultivate în grădina ce o cumpărase pe strada Polonă.

Constantin Bacalbașa scrie în „Bucureștii de altădată” despre acest spațiu verde, grădină în adevăratul sens al cuvântului: Era o grădină de margine de oraș unde se făceau petrecerile, unde merge lumea să chefuiască; unde se întâlneau amorezații și cântau prin tufișuri lăutarii. Astăzi a dispărut grădina Ioanid, cu serele sale calde și cu pomii săi roditori din speciile cele mai renumite; astăzi, grădina parcelată și clădită, a devenit „Parcul Ioanid”.

Multumesc pentru articolul frumos☺. L-am citit si votat cu placere.

@tata123: Multumesc frumos pentru vizita si vot si mai ales pentru completari

@printesa82: Multumesc fumos pentru aprecieri

@mishu: Ha! Și eu AmFostAcolo. Prin 1995. Singură. Nu știm cum se numea parcul (că am crezut că-i doar unul!) Iar zona Dacia, casa Nottara o cunosc de vreo... 40 de ani. Da-da, 40 de ani! În zona aia a locuit o familie tare dragă mie. Acum s-a mutat în Berzei.

@Zoazore: Multumesc frumos de vizita si vot si stai linistita si eu credeam ca e vorba de un singur parc ????.

Hmm! Grădina Icoanei, acum 75 de ani mergeam acolo cu prima bicicletă şi mă uitam după un băiat Gioni (nu exista Johnny) care se uita la o fată Oltea şi care la rândul ei se uita după Georges. Locuiam pe str. Gogu Cantacuzino devenită Alex. Sahia, acum Jean Louis Calderon. În blocul acela la subsol ne ascundeam de bombardamentele americanilor. Mai târziu ne-au dat afară din casă am ajuns să locuim într-o mansardă pe la posta Vitan dar asta e o altă poveste.Am trecut pe acolo şi blocul avea bulină roşie.

@Michi: Acesta este motivul pentru care iubesc ecourile, aduc o multime de completari, uneori sunt informatii tehnice, geografice sau de alta natura insa de multe ori sunt particele din persoana care scrie acel ecou, particele din viata unui om care isi pune viata in fata noastra. De asta va iubesc mama Michi, si m-as dori sa scriu mai multe despre Bucuresti ca in felul acesta sa mai aflam ceva povesti.

Multumesc frumos pentru vizita si mai ales pentru impresiile impartasite noua.

Și mie mi se pare cel puțin neinspirată (ca să fiu politicos) schimbarea numelui Parcului Ioanid. Sînt de părere că parcul ăsta ar trebui să aibă statut de monument istoric și de arhitectură, statut care să presupună păstrarea numelui original și o amenajare ceva mai atentă (nu pavaj cu dale prefabricate de exemplu).

Pe Dionisie Lupu, cum intri dinspre Lahovari, în primul bloc pe dreapta a fost locuința lui Mircea Nedelciu, iar a doua casă pe stînga a fost a lui Adrian Păunescu (presupun că acum e a copiilor).

Vila maiestuoasă de pe Pitar Moș, în care a stat Sadoveanu, este și „personaj” în „La Medeleni” - acolo locuiește Dănuț cînd se mută la liceu în București. Teodoreanu știa casa de cînd a făcut el însuși („Dănuț” de-adevăratelea) liceul în zonă, și a folosit-o în roman. Pe urmă, după ce a fost probabil confiscată de regimul „democrației populare”, i-a fost repartizată lui Sadoveanu. Iată o casă care a fost implicată în literatură în mai multe sensuri.

@abancor: Multumesc frumos pentru vizita dar mai ales pentru completari, acestea sunt intotdeauna binevenite deoarece aduc informatii care vin ca plus valoare.

@mishu: Multumesc pentru articol, care imi trezeste frumoase aduceri aminte.

Parcul Ioanid este parcul copilariei mele, acolo ma ducea bunica mea la joaca cu alti copii. In anii aceia locuiam pe Bd Dacia si era practic parcul cel mai apropiat de casa.

De multe ori in drumul spre parc il auzeam cantand pe maestrul Ion Voicu, vioara lui strabatea peste linistea strazii.

Chiar si asa, pentru mine numele va ramane mereu parcul Ioanid. Iar fiica mea, de-acum generatia urmatoare, asa il cunoaste.

@Review: Multmesc si eu pentru cuvintele frumoase scrise in acest ecou si asta este motivul pentru care imi plac ecourile, uneori amintirile noastre devin parte a articolului si il completeaza cu particele din amintirile fiecaruia.

Iar daca fiica ta il cunoaste acum sub un alt nume, el ramane insa acelasi parc si sa speram ca va apartine si altor generatii.