Cel mai nou parc din București - „Parcul Liniei” .

TIPĂREȘTE

Am aflat de această inițiativă a Primăriei Sectorului 6 în urmă cu circa 2 ani, când, o rudă, arhitectă ce urmărește asiduu toate noutățile în domeniu, mi-a trimis un link ce promova inițiativa primăriei. Era vorba de realizarea unui Parc, loc de recreere și promenadă, în lungul căii ferate, abandonată de mulți ani, existentă între cartierele Militari și Drumul Taberei. Nu i-am dat mare atenție, considerând inițiativa un gen de promisiune electorală.

Dar, anul trecut au început ceva mișcări. Pentru început, am crezut că atelierul de mobilă și magazinul de furnituri aferent, din strada Lujerului imediat după benzinăria MOL, se extinde. Însă nu a fost așa, hala respectivă era, pur și simplu, demolată. Mi-a părut rău, pentru că magazinul respectiv mi-a fost de folos în câteva situații. Apoi, spre toamnă, pe lângă strada ce lega Plaza Romania de sensul giratoriu de la accesul în parcarea supermarketului „Cora” , au apărut ceva lucrări de terasamente și s-a conturat ceva ce părea a fi niște alei. Iarna, deși nu foarte aspră, a întrerupt lucrările.

În primăvară, acestea au reînceput cu un avânt sporit. La un moment dat am primit și un filmuleț, făcut cu o dronă, care ilustra amploarea șantierului. Într-una din zile am rămas surprins găsind strada menționată anterior, închisă, chiar și circulației pietonale, circulația autoturismelor spre Militari fiind deviată prin strada Lujerului și, în final în data de 01 iunie 2023, sărbătorind „Ziua Copilului” , prima etapă a lucrărilor este finalizată și parcul este dat în funcțiune.

Această Faza 1-a a „Parcului Liniei” se întinde în lungul vechii căi ferate începând din strada Lujerului, pe o lungime de circa 700 m, până în dreptul „anticei” Gări Cotroceni. În incinta parcului a fost inclus și locul de joacă al copiilor existent anterior deasupra Pasajului Lujerului, precum și o porțiune de teren din vecinătatea accesului în parcarea „Cora” . Vechea stradă dintre parcarea „Plaza Romania” și sensul giratoriu a fost transformată în loc de promenadă. Tot loc de promenadă este și spațiul ocupat anterior de atelierul de mobilă. Latura nordică a parcului este demarcată de sensul giratoriu, magazinul „Cora” , și ansamblul de blocuri, nou construit în zonă. Spre sud, parcul este mărginit de parcarea „Plaza Romania” și ansamblul de blocuri, nou construit în zonă. Omogenitatea suprafeței parcului este „afectată” de accesul în subteran a căii ferate ce lega Gara Cotroceni de Întreprinderea Semănătoarea.

Primăria promite ca, anul acesta, lucrările să continue cu Faza a 2-a, până în Bulevardul Doina Cornea, între fosta fabrică de confecții „APACA” și „AFI Cotroceni” , iar în anul viitor să inițieze investiția pentru Faza a 3-a de prelungire a parcului spre vest, până în strada Valea Cascadelor. Va rezulta un parc de 4,2 km lungime, cel mai lung parc liniar din România, conform aprecierii primarului. Să sperăm ca va reuși.

Tot primăria se laudă că această fază a parcului are o suprafață de 45.000 mp, din care 22.000 mp sunt cu gazon. S-au realizat 1,1 km de piste de biciclete, s-au plantat 1807 arbori și arbuști și peste 3000 de flori. Sunt montate 104 bănci, 53 de coșuri de gunoi, cinci cișmele cu apă potabilă și 4 toalete ecologice moderne. Posibil, nu le-am numărat și nu mi-au ieșit în cale decât cele 4 toalete. Mai sunt câteva zone cu destinații specifice de divertisment, despre care voi vorbi ulterior.

Vizita mea în parc s-a derulat la câteva zile de la inaugurare, într-o după amiază destul de călduroasă. Ce m-a impresionat de la început a fost numărul mare, poate chiar foarte mare de copii prezenți în parc. Vârsta acestora era de la cea a căruciorului până la cea a adolescenților din clasele finale de liceu. Și nu era nici unul cu telefonul în mână, cu toții fiind antrenați în activități distractive specifice vârstei. Este posibil să aibă o contribuție la această prezență și greva profesorilor și noutatea locului. Să vedem care va fi situația după câteva luni.

Încă de la primii pași prin parc îmi atrage atenția dorința edililor de a evita uniformitatea. Un teren care, inițial, era perfect plat „ca-n palmă” , acum este prezentat cu destule zone de „relief accidentat” , cu movile de pământ, de la câteva zeci de centimetrii, până pe la 1,50 m înălțime.

După câțiva pași ajung la un prim obiectiv interesant. Sunt două terenuri de baschet, loc acaparat de băieții ceva mai mari. Se joacă ceva de genul „3 contra 3” la fiecare din cele 4 panouri ale terenurilor. Probabil că, dacă armai fi fost un teren, era și acela ocupat. Terenurile îmi par a fi de dimensiuni regulamentare, cu suprafața betonată. Deocamdată, marcajele sunt clare, perfect vizibile. Jucătorii sunt foarte concentrați pe jocul lor, nu îmi acordă nici o atenție când fac câteva fotografii.

Îmi continui drumul în lungul parcului pe o alee ce diferă în mod evident de celelalte. Dacă „celelalte” sunt, probabil, pistele de biciclete - au cam 1,20 m lățime și par a fi acoperite cu un covor asfaltic - aceasta este mult mai lată și acoperită cu o podină. Situl primăriei îmi spune că sunt scânduri de lemn și acoperă fosta cale ferată. Am un oarecare dubiu. Nu am dat mare atenție, dar scândurile mi s-au părut a fi din plastic, iar traseul căii ferate cred că era câțiva metri mai la sud. La vizita următoare voi acorda mai multă atenție ambelor aspecte. Și, pentru că veni vorba, am rămas foarte surprins de faptul că, în noul parc, calea ferată a dispărut din peisaj. În toamnă, o porțiune din calea ferată fusese reabilitată, ușor în formă de „S” , pe un terasament nou. Atunci, îmi trecuse pe la ureche un zvon privind organizarea, pe tronsonul reabilitat, a unei expoziții de vagoane vechi. Nu știu dacă era adevărat, dar dacă „da” , îmi pare rău că nu s-a realizat. :(

La un moment dat ajung la un model special de fântână arteziană. Mai văzusem așa ceva în urmă cu vreo 7 ani, cu ocazia unei vizite prin „Queen Elizabeth Olympic Park din Londra” (vezi impresii). Practic, dintr-un număr de duze aflate la nivelul terenului țâșnește, intermitent, un jet destul de puternic de apă, de vreo 2 – 3 m înălțime. Înțeleg că obiectivul se numește „fântâna Drydeck” , are dimensiunea de 8,0 × 8,0 m și este pardosit cu plăci din granit. Locul a fost acaparat imediat de mai mulți copii ca loc de răcorire directă. Spre deosebire de Londra, aici, vârsta copiilor acoperă un interval mult mai mare. Mă întreb și aici dacă amatorii de bălăceală au haine de schimb. Mai mult ca sigur, nu!

Continuând plimbarea pe aleea cea lată, ajung în dreptul unui nou loc de joacă pentru copii. Este mult mai mare decât cel vechi, existent deasupra Pasajului Lujerul. Acesta are aproape 2000 mp și, conform sitului primăriei, are 32 de echipamente, repartizate pe 3 grupe de vârstă, între 1 și 14 ani. Informația am obținut-o după vizită, așa că, în teren, nu am acordat prea multă atenție obiectivului. Voi încerca mai mult data viitoare.

Puțin după capătul locului de joacă, ajung și la capătul parcului de „fază 1-a” . Trecerea este blocată, pe toată lățimea amenajată, de o serie de prelate ce fac reclamă „fazei a 2-a” . În spatele acestora se ridică o construcție cu alură provizorie. Google Earth îmi spune că este „Iris Sport Arena” . Probabil că, în curând, va fi înlocuită de câteva terenuri de sport în aer liber. Spre stânga, deasupra prelatelor, se vede acoperișul roșu al vechii gări Cotroceni.

Pe drumul de întoarcere remarc și intru într-un „skatepark” . Nu l-am remarcat la ducere, acesta fiind mascat de gardul ce delimitează intrarea în subteran a căii ferate spre Întreprinderea Semănătoarea. În fapt, acest început de tunel face, din terenul respectiv, o zonă oarecum separată de restul parcului, cu care comunică numai prin zona intrării. Nefiind amator al unui asemenea sport, și fără cunoștințe prea mari în domeniu, remarc faptul că este cel mai mare teren de acest tip pe care l-am întâlnit. Suprafața este complet betonată. Și tot ca un neștiutor, îmi exprim părerea că numărul de, să le zic „aparate” , pare cam mic raportat la suprafața disponibilă. Și acest loc este luat în stăpânire de 5 tineri de vârstă mai mare, dar numărul lor este nesemnificativ, și nici activitatea lor nu este prea evidentă. În schimb, 2 copii, de vârstă medie, parcurg o parte din obstacole pe bicicletă. Poate că zona ar mai trebui nițel gândită și modificată, eventual de un arhitect cu cunoștințe temeinice în domeniu.

Părăsesc parcul prin strada Lujerului, dar lungesc drumul spre casă din dorința da a face o fotografie căii ferate într-o zonă în care aceasta încă există, însă, probabil, în viitor va fi parc...

Ca o concluzie, locul merită vizitat, deși - deocamdată - este dedicat copiilor în proporție de 90%, sunt câteva locuri unde și adulții se pot odihni, recrea, plimba. Poate n-ar strica în fazele următoare să găsim în parc și o cofetărie, sau o terasă (cu bere >:)), ceva spații expoziționale și, de ce nu, :-?? o grădină cinematograf. Visez, nu-i așa?! Nu cred că mă aude cineva.

---

VIZUALIZĂRI: 1045 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI