Un taram... nepamantean!

TIPĂREȘTE

Mai oameni buni, de cand imi impartasesc impresiile in minunata comunitate AFA-ista, niciodata, credeti-ma, chiar niciodata nu mi-a fost teama sa scriu despre vreun loc anume!

Mi-am facut curaj cu o intensitate exuberanta, deoarece stiu ca n-am talentul nativ al colegilor mei anteriori, ce au descris acest fenomen natural si nu sunt al naibii de destept sa va introduc intr-o atmosfera de poveste! Recunosc, zau! Si va rog sa aveti ingaduita necesara...

Taramul in care o sa-ncerc sa va introduc este de sine statator de mai bine de milenii, devenind una dintre cele mai populare atractii turistice ale Croatiei.

Pare un miraj, cu imagini distorsionate ce se reflecta in apa ireal de azurie, pe care le puteti percepe ca de smarald, de turquoaz, sau cum iti trece prin acea extremitatea superioara a corpului omenesc sa le caracterizati, ajungand la acelasi numitor comun : uimitor.

Exonerat de entuziasmul nostru, cel mic cu ochii carpiti de somn n-a comentat si am purces spre aceasta destinatie.

Asadar am pornit din Slunj (vezi impresii), loc ales dupa evaluarile booking, trecand relativ plictisitor prin Rakovica, Grabovac si Seliste Dreznicko.

Intre cele doua minunatii pure, timp de 30 de kilometri, se asterne o tacere nefireasca sau o incantare de a-ti auzi gandurile. Nu stiu! O masluire a distantei efemere desfacuta nod cu nod, kilometru cu kilometru. Chiar si acum cand astern aceste randuri, cuvintele imi strajuiesc in suflet si locul ma indeamna sa revin, sa fiu acolo, unde drumurile au doar un singur sens, doar dus! Ei bine, ma tem de rascruci!... :)

Am parcat intr-un spatiu relativ amenajat, destul de costisitor avand in vedere ca pe zi costa, cat alocatia copilului meu pe o luna! Adica, 70 de kuna/zi (7 kuna = 1 euro) sau ai varianta celor 7 kuna / ora.

De asemenea, preturile biletelor pentru intrare iti scoate din portofel 180 de kuna/adult, 110 kuna/student, 90 kuna pentru un copil intre... 7 si 18 kg! (modelul este copiat din Asia!).

N-am inteles de ce traseul spre intarea in ,,paradis'' urca spre o colina, apoi cobori spre drum, iar peste el te asteapta o alta escalada. Ce-i drept, acest inconvenient cred ca a fost rezolvat intre timp, administratorii incepand sa construiasca o pasarela din lemn, intre cele doua delusoare, peste sosea. (vezi foto)

Am trecut printre cele trei hoteluri ale parcului, in aceasta ordine :hotel Bellevue 2* (construit in anul 1963), hotel Plitvice 2* (situat chiar la intrare in parc, construit in 1958, avand cea mai lunga traditie turistica zonala), si la numai 300 de metri de cel mai mare lac, Kozjak - hotelul Jezero catalogat cu 3*.

Parcul Plitvicka Jezera -coordonate GPS 44°52′50″N 15°36′58″E

Fara indoiala, perla acestor tinuturi croate magice este Parcul National Plitvice.

Lacurile s-au format printr-un proces de transformare a travertinului, din care a rezultat blocarea partiala a raurilor Bijela (in traducere, alb) si Crna (negru), formand cascade impresionante cu ape cristaline de smarald. Cursul acestora a fost deviate in mod natural si parcurg mai multe grote si pesteri, formand cascade spectaculoase supra-etajate, apele lor involburate rostogolindu-se zgomotos. Procesul de sedimentare a rocii calcaroase e inca in desfasurare, intrucat peisajul este intr-o continua transformare.

Parcul este imens iar habitatul vietuitoarelor a captat atentia naturalistilor in urma cu multe secole. Imaginati-va un cadru mirific, o lume a apelor cum n-ati vazut niciodata, cu peisaje rupte din supranatural, un loc in care nivelul serotoninei creste, receptorii fericirii se dubleaza, iar psihicul atinge cote maxime.

Fara indoiala, Creatorul a zamislit acest paradis, inconjurat de munti si vai cu paduri virgine, binecuvantarea fiind data de Mama Natura, brazdand aceste meleaguri cu perdele de cascade siroind in apele ireale de turquoaz.

Pe cand erau deja ocrotite ca parc national, lacurile Plitvice si-au castigat un binemeritat loc pe lista Patrimoniului Universal al UNESCO in anul 1979, lucru care nu au impiedicat fortele armate sarbesti sa-l atace, sa-l distruga si sa pradeze hotelurile din imprejurimile acestuia, rezervatia fiind recucerita de catre armata croata in luna august a anului 1995, in urma unei operatiuni militare, care a dus la incheierea razboiului etnic sangeros dintre cele doua tari.

Nici macar imaginatia nu releva ca, acum mai putin de douazeci de ani, in acest loc se declansase iadul, rezervatia fiind scena atator conflicte armate soldate cu multe victime, inclusiv copii, datorita ,,capcanelor'' de pe terenurile minate (deminarea terminandu-se abia in anul 1998!).

In fine, cand libertatea iti curge prin vene, cand indrazneala tasneste din ochi si totul este dominat de natura, ,,marul discordiei'' a fost absorbit.

In zilele noastre, parcul si-a recapatat linistea si te copleseste odata ce pasesti aici, constituie un refugiu excelent in care va puteti petrece o zi sau doua de relaxare, dar si mai bine, o saptamana! :)

Sistemul carstic este supraetajat, formand 16 lacuri principale ce se varsa unul in altul, acestea impartindu-se in doua grupe fundamentale, cunoscute ca fiind Lacurile de Sus (Jezera Gornja) si Lacurile de Jos (Donja Jezera).

Datorita inundatiilor istorice ale raului Sava, nu am reusit sa parcurg toate intinderele de apa, in mod deosebit in partea Lacurilor de Sus (Jezera Gornja), multe din trasee si podeste fiind inundate si impracticabile. Atat cat m-am documentat, cat am vazut si am ascultat, va impartasesc din experienta feerica!

Lacurile de Jos :

Un tur al parcului poate fi realizabil dupa ce platesti taxa de intrare, care include o harta cu trasee turistice practicabile, plimbare si traversare cu vaporasul si trenulete ce fac legatura dintre lacurile fundamentale.

Toate aceste informatii le puteti gasi la cele doua intrari ale rezervatiei, cea dinspre lacul Kozjak (localitatea Rastovaka) sau urmand intrarea ce duce spre poteca de pe malul lacului Gradinsko (localitatea Hladovina).

Traseele sunt variate, impartite pe durata de timp si dificultate, intre 2-4 ore pana la 6-8 ore (traseul ,,K'') deosebit de bine marcate, astfel incat si cel mai dezorientat turist colinda nestingherit in armonie cu... animalele care impart parcul cu oamenii!

Pentru a evita aglomeratia am ales o ora matinala si intrarea din partea sudica (Polazak Start), considerata intrarea principala numarul doi, acolo unde se distinge lacul Kozjak (Lacul caprei), care este cel mai intins, avand 82 de hectare.

Situat la o altitudine de 535 de metri este navigabil datorita adancimii sale de 47 de metri. Inconjurat de turisti americani de origine asiatica am strabatut prima parte a traseului cu ferry-boatul, care consta doar la o trecere pe malul opus. Am fost intampinati de un altul, de aceeasi capacitate, chiar daca unii turisti si-au inceput traseul per pedes, din acest punct.

Cu prova indreptata spre punctul numarul trei al hartii, spre Kozjacka, punctul de plecare spre Lacurile de Jos, am ajuns sa pot pasi pe pamantul... nepamantean.

Neatinsa frumusete, inconjurata de Muntii Pljesevica, Medvedak, Mala Kapela, au acelasi numitor comun, Alpii Dinarici. Aici se gasesc locuri de luat masa (un picnic!) sau la bistroul Kozjačka, puncte de prim ajutor, birouri de informare si evident, magazine destinate suvenirurilor.

Dupa achizitionarea unor magnetuti pentru frigider (pret: 4-8 euro), am ales o drumetie la altitudine (traseul Vidikovak) spre cea mai mare cascada din parc, Veliki Slap.

De la inaltimea acestui loc unic, am observat in locurile special amenajate, dantelaria cascadelor spectaculoase de smarald, o priveliste mult prea frumoasa pentru ochii nostri si un prilej de a imortaliza imagini demne de cartile postale.

Impresionant este cum simti racoarea atunci cand privesti in jos si poteca al carui fir serpuieste plina de turisti liliputani, pe care avea sa ma gasesc si eu...

Fara indoiala, punctul culminant il constituie Veliki Slap, o cascada ce a luat nastere datorita raului Plitvice, parte integranta a rezervatiei pe o lungime de 4 kilometri.

Cascada se rostogoleste de la o inaltime de 78 de metri si racoreste privitorii cu o perdea fina de stropi, un produs unic mezozoic, in care declansatoarele aparatelor foto nu contenesc in jurul bulboanelor sale.

Itinerariul nostru a continuat pe alei pietonale din barne, un fel de podele din lemn, a caror simplitate se integreaza perfect in peisajul virgin, o inventie a organizatorilor fara a afecta natura in cursul sau.

Cu apa de o claritate cristalina siroind la picioarele noastre, alaturi de bancurile de pesti si zgomotul facut de seria cascadelor involburate a Lacului Novakovica (altitudine 503 si o adancime evaluata la 5 metri), spiritul aventurii ne-a adus la gura unei grote.

Pestera Supljara

Urcusul se face pe niste trepte din piatra, peisajul vertical fiind conectat prin mai multe canale in forma de ,,bulb'' si doua sali ornamentate simplu. Temperatura este constanta, cele 10 grade oferind un habitat propice unor vietuitoare unice, precum cele din familia Neobisium (un paianjen spelaeum), o specie de crustacee (titanethes albus), melci din familia Zospeum isselianum, o triglofauna si pseudoscorpioni - toate monitorizate inca din anul 1895 de catre Muzeul de Istorie Naturala din Viena, unul dintre cele mai mari si mai vechi muzee de istorie naturala din lume.

Denumita ,,pestera fara podea sau tavan '', aceasta s-a format de-a lungul timpului prin adanciturile crapaturilor formate de apa prin roca calcaroasa (travertin), transformandu-se alene in canale si apoi in doline.

Dolinele sunt depresiuni rotunde in forma de palnie, create printr-o actiune chimica sau mecanica a apelor de suprafata sau subterane.

In acest caz formeaza podeaua pesterii formata pe un strat de carbonat fragmentat in urma miscarii masei de roca. Ele apar de multe ori in numar mare langa pesteri, relieful carstic in forma de canion cu stanci ce se ridica la peste 40-50 de metri, facand conexiunea cu Lacul Kaluderovac, situat la o altitudine de 505 metri, pe o suprafata de doua hectare, avand o adancime de 13 metri.

Drumetia a continuat spre Lacul Gavanovac situat la o altitudine de 504 metri, dispus pe aproape un hectar cu o adancime de 10 metri si ne aminteste de o legenda in care elementul fantastic explica culoarea apei, pierderea unei comori.

Nu te poti abate de la aceasta ruta, deoarece poteca din lemn te duce spre un drum sapat in stanca pentru a facilita trecerea turistului, chiar daca o parte din ea este inundata.

Supravegheati de Milka Ternina, o soprana croata cu o inalta reputatie, al carei placa memoriala se afla in reflectoarele apelor, am ajuns la o cascada ce-i poarta numele, cu o inaltime de peste 6 metri.

Dupa o sedinta foto plina de dinamism si unicitate am poposit in Jezero Milanovac, la fel de pitoresc in felul sau, localizat la inaltimea de 524, pe 3 hectare si cu o adancime de 18 metri.

Introducerea spre un alt loc de basm, a fost pricinuita de o placa comemorativa a academicianului Gustav Janecek, unul dintre fondatorii Miscarii Catolice Croate si al Asociatiei de Amenajare a Teritoriului de Infrumusetare Plitvičkih Jezera - infiintat in anul 1893.

Amintirea acestui invatat ecologist, se gaseste in apropierea cascadei Milanovacki, care coboara de la o inaltime de 10 metri. Sunt acele caderi naturale mirifice pe care le priveam de sus si atunci ma facea sa ma simt mic, priviiiiind... la ele.

Pe o liniste nefireasca, alaturi de alti vilegiaturisti, ne-am indreptat spre pontonul ,,Kozjačka draga", avand o capacitate de sustinere calculata pentru o suta de persoane.

Lacurile de Sus :

Distanta strabatuta am facut-o cu ajutorul unui bus-driver (orar 8:30- 18:00), avand ancorate trei remorci (vezi foto), insa iubitorii de efort fizic o pot face si pe poteci semnalizate.

Sistemul hidrografic este conceput din 12 lacuri, printre care amintesc doar pe cele mai importante : Prošćansko, Ciginovac, Okrugljak, Batinovac, Vir, Galovac, Gradinsko si Burget.

Considerat primul lac din aceasta categorie fundamentala si al doilea ca suprafata este Lacul Prošćansko, inconjurat de copaci, arata mai degraba ca un loc conceput de calculator.

Se afla pe altitudinea cea mai inalta, 637 de metri (cu aproape 100 de metri mai mult decat omologul, Kozjak), ocupand 68 de hectare, avand o adancime de 38 de metri, insa trebuie mentionat si o portiune de adancime mai mica, pe care trece puntea din lemn, chiar in mijlocul lacului. Echilibristica se face printre stuf si desisuri ornamentale, peisajul neofilit si fraged fiind senzational.

Din pacate, nu exista nici o poteca pe marginea lacului, dar va puteti multumi cu vizionarea lui de pe sosea, langa un dig de lemn dezafectat, unde va puteti relaxa si va puteti bucura de priveliste. De asemenea, putini vizitatori aleg o varianta de 7 kilometri catre o destinatie nemarcata pe hartile principale, pe o carare subreda din lemn, dar... si adrenalina este stimulatoare in aceste locuri, nu?

Lacul Ciginovac (altitudine 626 metri, suprafata 7 hectare, adancime 11 metri) si Lacul Okrugljak (altitudine fata de nivelul marii 613 metri, suprafata 4 hectare, 15 metri adancime) - se pare ca Mama Natura a jucat rolul sau aici, in modul cel mai fabulos si frumos act.

Esti asediat de verdeata, de arbori sub al caror radacini se avanta apa azurie, iar zgomotul de fond este dat de cascade miniaturale. Barierele de travertin au sapat roca formand numeroase caverne si cavitati, in special in partea nordica a Okrugljak-ului. In mod evident, se evidentiaza cascada Labudovačkog, poarta de intrare principala spre pestera Janečekovu.

De-a lungul traseului de nord, mai bine de 50-60 de cascade incadreaza Lacul Batinovac (altitudine 610 metri, 2 hectare, 7 metri adancime) si Lacul Veliko (altitudine 606, ocupa 2 hectare din suprafata si are 7 metri adancime).

Contrastul dintre apa lacurilor si verdele proaspat pare nereal! Le privesti justificat cu ochii, cu mintea si inima! Da, da, cu toata fiinta!

Printre rate, vulpi si veverite, pasim osteniti peste patura de humus, o creatie decorativa ce ne-nconjoara la tot pasul, pana-n coada Lacului Galovac (583 de metri altitudine, 12 hectare si 24 de metri adancime). Poteca din lemn are aici mai multe trasee adiacente, toate urmand zgomotul facut de o cascada impresionanta care te lasa fara respiratie, Galovački buk.

Denumita si cascada Gavanovac, ofera o cadere de 25 de metri, provocata de o ruptura de panta in profilul longitudinal al vaii, ce duce spre Lacul Gradinsko (altitudine 553 metri, 8 hectare, 10 metri adancime), cascadele sale situate cu 10 metri altitudine mai jos, facand conexiunea cu lacul Kozjak, din zona Lacurilor de Jos.

Fara doar si poate, mai puteam continua, dar din pacate inundatiile din ultimele doua saptamani ne-au facut sa ne intoarcem pe un traseu mai scurt.

Istoviti nu doar de efort, ci si din dorinta nestavilita de a devora nu doar parti din natura, ne-am ostoit foamea la bufetul Labudovac, al caror preturi vi le pot furniza printr-o fotografie inserata articolului.

In consecinta pledoariei :

Marimea parcului national este de 300 de kilometri patrati, cu 230 acoperiti de paduri si 220 de hectare acoperite cu apa, restul fiind compus din stanci dolomite.

Ecosistemul si microclimatul este propice pentru cresterea fagilor, pinilor, brazilor si molizilor, dezvoltarea unor categorii sistematice de artar, smochin, stejar alb si mesteacan - o flora ce se adapteaza pe tot cuprinsul anului.

Si mai impresionanta este fauna parcului, cu cele mai blande specimene de ursi bruni, haitele de lupi salbatici, suparatori doar pentru autoritatile care-i monitorizeaza, suspiciunile acestora datorandu-se celor ce ignora regulamentul parcului.

Amintesc de mamiferele marine, precum jderii, vidra si alte vietati carnivore arboricole, iepuri si vulpi - al caror sansa am avut privilegiul sa le vad in maretia habitatului!

Ce sa mai consimtesc de apele cristaline, ce adapostesc populatii numeroase de pastravi, al carui spate cenusiu-albstrui, intra perfect in decorul azuriu sau de... diversitatea crustaceelor!

Dragi, cititori! Tentatia este imensa! Un produs unic al naturii va asteapta acolo unde locuiesc sentimentele de fericire, de bogatie spirituala si de... iubire! Tu, doar trebuie sa urmezi... poteca!

Vacante frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 8226 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI