Cheile Corcoaia - scurte dar spectaculoase

TIPĂREȘTE

Cheile Corcoaia se afla pe valea Cernei, la aproximativ 18 km de la izvoarele acesteia, fiind o zona extrem de spectaculoasa.

In drumul ei spre Dunare, Cerna si-a croit drum printre stancile de calcar care i-au stat in cale. Au aparut astfel niste pereti abrupti, cu forme ciudate si un adevarat tunel, lung de 50-60 metri, sapat de apa la baza stancilor. Am citit pe undeva ca exista o legenda despre aceste chei. Se zice ca prin acele locuri traia un balaur cu sapte capete, pe care l-a biruit in lupra un anume Iovan Iorgovan. Balaurul s-a ascuns printre stanci iar Iovan i-a retezat pe rand toate cele sapte capete. In agonie, balaurul si-a zvarcolit coada si a trasat cheile despre care vorbim.

Daca v-am trezit interesul, sa trecem la lucruri mai palpabile.

Accesul la acest obiectiv turistic se face de pe drumul Baile Herculane – Baia de Arama. Cam la 40 km de Herculane, se face la stanga, spre Cerna- Sat. Exista un indicator, deci nu se poate rata intrarea. Drumul este unul pietruit si reprezinta ultima parte a asa-numitului „drum al lui Basescu”. Este vorba de DN 66A, dintre Campu lui Neag si drumul Baia de Arama –Herculane. Acest drum exista de 100 de ani, ca drum forestier. Pe vremea cand Basescu era ministrul transporturilor, s-a inceput amenajarea acestui drum... Nu s-au reabilitat decat vreo 20 km, intre Uricani si Campusel. Lucrarile au fost oprite deoarece mai multe organizatii de ecologisti au reclamat faptul ca drumul ar distruge padurea virgina din acea zona. (eu ma intreb care virginitate, daca acolo au existat exploatari forestiere acum 100 de ani iar padurea care se vede de pe drum este una tanara?).

Sa revin. Dupa intrarea pe acest drum se ajunge la un moment dat la o intersectie. La stanga se face un alt drum forestier, noi facem dreapta. Avem de mers cam 11 km in total. Drumul este bun, noi eram pregatiti pentru unul foarte prost, Am mers cu 50 km/ora si se putea si mai mult. Doar praful era un mare impediment. Noroc (sau Nu) ca am intalnit putine masini. Cred ca de curand s-a mai lucrat cate ceva, pentru ca am vazut intr-un loc mai multe utilaje, trase pe dreapta (era duminica dupa-amiaza), Sunt si cateva zone cu gropi mai mari, dar se pot ocoli. Drumul are portiuni foarte frumoase, este strajuit de stanci masive si din loc in loc, printre copaci, se vede si valea Cernei.

Dupa vreo 9 km, cu aproximatie, am vazut un indicator decolorat care ne anunta ca am intrat in Cerna Sat. E vorba de cateva casute, dar chiar cateva! Ma gandesc la ce viata au acei oameni care traiesc acolo, departe de un oras, de un spital, de o scoala...

In sfarsit, pe partea dreapta a drumului vedem un bloc de beton- l-am fotografiat, pentru o recunoastere mai usoara.

Acolo parcam, pentru ca am ajuns. Vom vedea o poiana mare, unde este loc de camping. Erau doua sau trei corturi, dar nu am observat sa fie si vreo facilitate, macar o toaleta...

Traseul prin chei este scurt, cred ca vreo 300 metri, dar specaculos. Nu trebuie decat incaltamine antiderapanta.

Trecem pe un podet de lemn si imediat incep cheile. Poteca este ingusta, dar in stanca sunt fixate balustrada de sustinere si protectie.

In punctul de inaltime maxima, apa se afla foarte jos, nu pot aprecia la ce distanta. Cert este ca acest canion este foarte spectaculos, Apa a taiat stancile dandu-le forme rotunjite, arcuite. Peretii sunt atat de inalti (cred ca au 200 m) si de apropiati, incat razele soarelui nu reuseau sa isi faca loc, cel putin nu la ora la care am ajuns noi.

Din pacate aceste minunatii se termina repe. Le admiram din alt unghi si la intoarcere si... gata, avem ce povesti.

Dupa ce Cerna iese din canion se formeaza un mic lac, in care cativa copii se balaceau. Dupa grimasele lor cred ca era destul de rece.

In concluzie, drumul nu mai este asa de prost ca acum cativa ani, asa ca daca va aflati in apropiere de herculane sau Baia de Arama, nu ocoliti aceasta dovada de putere a apei de a depasi orice obstacol.

---

VIZUALIZĂRI: 4907 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI