Cheile Corcoaia – bijuteria creată de natură în Valea Cernei

TIPĂREȘTE

În acest review încerc să vă aduc în atenție un obiectiv foarte puțin cunoscut, dar de o frumusețe aparte. Trebuie să recunosc că până în vara anului trecut nu știam despre existența acestor chei. Căutarea unei zone răcoroase care să ne scape de canicula insuportabilă din oraș m-a ajutat să le descopăr. Ideea vizitării acestor chei i-a aparținut fiului meu care auzise de frumusețea acestora și văzuse imagini cu ele. Mi-a sugerat ideea și nu i-a trebuit mult timp să mă convingă, după ce mi-a arătat imaginile pe net hotărârea era ca și luată.

Am plecat din Târgu-Jiu pe DN 67 D, parcurgând o distanță de aproximativ 75 de km în condiții foarte bune, după care am virat la dreapta (este indicator) și ne-am continuat drumul pe DN 66 A spre Cerna Sat. Deși pe hartă apare ca DN, de aici drumul nu mai este asfaltat și pe multe porțiuni sunt gropi, unele pot fi numite chiar cratere. Îmi amintesc și acum coșmarul celor 18 km până la intrarea în chei. Dacă la început drumul părea acceptabil, în sensul că erau puține gropi și puteam să fac ”slalom” printre ele, au apărut și porțiunile unde efectiv nu aveai ce să ocolești, astfel că am fost nevoit să reduc viteza simțitor încât aveam senzația că nu mai ajungem odată :((. Nu vreau să sperii pe nimeni, intenționez doar să recomand posesorilor de mașini care au garda la sol joasă să nu se hazardeze pe acest drum. Dacă aveți o mașină cu garda normală și mergeți încet nu e nicio problemă. Însă dacă aveți la dispoziție bicicletă, motocicletă sau ATV este și mai bine.

Am trecut prin Cerna Sat, o localitate izolată, micuță, cu case puține, unde civilizația are alte dimensiuni. Pe partea dreaptă în sensul de mers spre chei poate fi zărit un complex turistic cu căsuțe pe marginea unui mic lac. De aici mai este destul de puțin de mers.

Din Băile Herculane până în chei sunt 44 km, din care 26 km care se parcurg tot pe DN 67 D, până la indicatorul spre Cerna Sat, după care se parcurge porțiunea de drum neasfaltat cu multe gropi de care vorbeam mai înainte.

Cheile Corcoaia sau Cheile Corcoaei sunt niște chei adânci și sălbatice formate în bazinul râului Cerna, fiind declarate rezervație naturală.

Există mai multe povești care ne spun că denumirea cheilor provine de la Corcoaia, un personaj feminin din mitologia locală. O primă versiune a legendei spune că aceasta este o femeie bătrână care îl îndrumă pe Hercule. În antiteză, o alta ne indică faptul că ar fi un balaur cu care se luptă Hercule și astfel au luat naștere formațiunile geologice.

Deși au o lungime de doar 300 m, Cheile Corcoaia sunt extrem de spectaculoase și au o frumusețe aparte. De fapt, Cheile Corcoaia sunt cele mai frumoase chei dintre cele care pot fi întâlnite pe Valea Cernei.

În sfârșit am ajuns la zidul de beton pe care scrie ”Loc de campare”, dar mai sunt și alte însemnări (mâzgălituri) cu graffiti. În spatele acestui zid este o poieniță unde se poate campa fără a se percepe vreo taxă. La 150 m depărtare de zid încep cheile.

După ce am parcat mașina (foarte aproape de zid este un loc larg unde se poate parca) am traversat puntea metalică peste râul Cerna și am mers cca. 100 m pe o potecă pe lângă peretele de stâncă spre chei. Acestea se vizitează pe partea stângă, iar pentru a facilita accesul turiștilor este montată o balustradă de protecție. Chiar la intrarea în chei este montată o punte metalică care permite traversarea de pe un versant pe altul, dar în același timp, oferă și posibilitatea realizării unor fotografii deosebite.

În momentul vizitei noastre nu erau mulți turiști în chei, unul pleca când am ajuns noi, iar alți doi au venit la puțin timp după sosirea noastră, astfel că am putut admira și fotografia în voie această minunată creație a naturii. Oriunde întorceam privirea era imposibil să nu fim încântați de ceea ce ni se înfățișa în fața ochilor.

Ne-au impresionat pereții verticali ai cheilor, în care apele care s-au scurs pe ei de-a lungul timpului au săpat un tunel, pe peretele stâng eroziunea fiind mai accentuată. Chiar dacă era o zi caniculară, am văzut două firicele de apă care se prelingeau pe peretele de stâncă în scobitura tunelului (se pot vedea în una din fotografiile atașate). Contemplând frumusețea cheilor mă întrebam de cât timp a fost necesar pentru a șlefui astfel stânca.

Impresionant este și fundul cheilor, acesta fiind săpat în marmite (DEX - scobitură formată prin eroziune în albia unui râu), înșiruite de o parte și de alta a bazei pereților stâncoși, formând adevărate salbe.

Cred că cei care doresc să continue aventura pe firul apei în sus o pot face, cu condiția să dețină echipament de alpinism pentru a coborî peretele de stâncă înalt de 8 m. Nu știu dacă acest efort le va fi răsplătit de către natură și nici nu este un îndemn, doar am menționat această posibilitate. Pe mine curiozitatea mă îndemna la acest demers, dar nu eram pregătit pentru așa ceva.

Spre bucuria mea, atât la locurile de campare, parcare, cât și în chei, nu am văzut ”semne” ale trecerii oamenilor (necivilizați) pe acolo. Nu este o zonă intens vizitată, însă dacă ținem cont de existența locului de campare cred că este de apreciat faptul că nu am văzut hârtii, sticle din plastic, etc.

După vizitarea cheilor puteți să vă continuați deplasarea pe același drum forestier (la fel de prost) spre Lacul lui Iovan. Deși nu mai sunt decât 9-10 km de parcurs, mi-am adus aminte că nu sunt proprietar de service auto și am renunțat :). Am făcut cale-ntoarsă pe același drum chinuitor, dar măcar acum știam ce mă așteaptă :).

Dacă iubiți natura nu ezitați să vizitați aceste chei. Nu vă speriați de starea deplorabilă a drumului, frumusețea Cheilor Corcoaia vă va induce o stare de bine și vă va face să uitați de micile neplăceri provocate de parcurgerea acestuia.

Să aveți drumuri bune și călătorii frumoase!

Webmaster vă rog atașați: www.youtube.com/watch?v=vDNTZ8RrDhU

---

VIZUALIZĂRI: 3807 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI