Deceptie din nou

@Cornel-Florin:

Aventură înseamnă (cf. MDA / 2010): 1 Acțiune îndrăzneață și riscantă. 2 Acțiune hazardată, bazată pe noroc. 3 Întreprindere în cursul căreia apar întâmplări imprevizibile, surprinzătoare. 4 Întreprindere dubioasă, necinstită. 5 Legătură amoroasă întâmplătoare și trecătoare. 6 Intrigă amoroasă.

Putem presupune că în parcurile de acest gen se aplică doar definiția cu nr. 1. Problema este că deținătorii și operatorii acestor parcuri sunt direct răspunzători pentru siguranța și integritatea fizică a clienților lor. De aceea fiecare au întocmit un set de reguli, au angajat personal de specialitate, au achiziționat echipament de siguranță și au efectuat periodic teste ale acestuia precum și ale traseelor.

Că la unele parcuri există angajați care NU își fac treaba și încalcă aceste reguli și fișa postului NU este un lucru de laudă ci dimpotrivă; poate ar fi bine să ni le spuneți și nouă, ca să le evităm...

Și vă spun asta nu doar în calitate de „aventurier” prin copaci (cred că eu am fost primul care a scris despre Edenland pe AFA, și nu doar despre acesta), ci și de om care e atestat să lucreze la înălțime (și o fac de câte ori e nevoie de intervenții și / sau lucrări la echipamentele pe care le am în grijă).

Aventură NU înseamnă neglijarea unui risc, ci dimpotrivă asumarea acestuia și luarea de măsuri pentru a elimina orice pericol potențial, sau dacă nu e posibil, cel puțin să fie minimizate „daunele”. Și aici intervine acel regulament (împreună cu echipamentul de protecție, ședința de instruire obligatorie - chiar dacă ați mai fost în acel parc! și personalul de supraveghere).

Chestia cu zborul e oarecum irelevantă - orice inventator își asumă riscul ca mașinăria pe care o face să nu funcționeze așa cum a gândit-o el. Dar asta nu înseamnă că nu își iau măcar niște măsuri de siguranță elementare! E drept, în domenii „de limită” mai sunt și accidente; dar să fim realiști și să constatăm că atunci când au existat acele măsuri minime de siguranță, de multe ori lucrurile nu s-au terminat tragic.

Așadar, tu cam ce ai vrea? Pentru că ai un copil mai dotat din punct de vedere fizic și al îndemânării și eventual al forței, acesta să creadă că asta îl „scutește” de supunerea față de un regulament?

Ai remarcat oare în ultimul timp cam câți părinți regretă că și-au dotat odraslele abia ieșite peste pragul maturității cu bolizi puternici (gen BMW)? mă tem că bieții copii așa au crescut, crezând că dacă ai forță și îndemânare (?!?) regulile și legile nu mai contează... Din păcate, practica a demonstrat exact contrariul.

Mă tem că evoluția noastră ca nație stă de fapt în mâinile unor politicieni corupți, care nu au nici ei vreun respect pentru reguli și caută să le schimbe astfel încât să le servească mai bine scopurilor lor, decât protejării alegătorilor și mai ales, a celor ce nu i-au ales. Dar asta e altă poveste și nu face obiectul acestui sait.

Iar „cutezătorii” despre care vorbești că pleacă spre alte zări ca să se împlinească, odată ajunși acolo constată că pentru a fi „valorizați” mai bine primul pas pe care trebuie să-l facă este exact acesta: să respecte regulile, să nu mai sară pârleazuri, să nu mai treacă pe sub bariere etc. doar pentru că pot! Altfel, nici acele societăți nu ar fi reușit să ajungă să ocupe locul pe care îl au acum în lume.

A bon entendeur...