Un parc mai altfel decat celelalte...

TIPĂREȘTE

Cand am zarit-o, la prima vedere mi-a dat impresia unei uriase casute din turta dulce... ornata cu sirop in culori multicolore care se inchegase de-a lungul timpului in contact cu aerul mediteraneean... un aer bland, cald, de vara, pe cerul de un albastru fara sfarsit... Apoi, treptat ne-am dat seama ca ajunsesem intr-un punct interesant si minunat al excursiei noastre de la Barcelona. – Parcul Guell. Este poate, cel mai frumos, daca te gandesti ca aici, la Barcelona, toate parcurile sunt splendide.

Pentru mine, acest oras, Barcelona, orasul meu de suflet, este legat in primul rand de numele marelui arhitect catalan Antoni Gaudi, care a imprimat un stil aparte acestui loc prin cladirile, bisericile sau parcurile care ii poarta semnatura. Stilul sau apartine curentului Art Nouveau si se caracterizeaza prin trasaturi unice, originale si printr-o coloristica vie, care da vitalitate si unicitate spatiului.

Parcul Guell este o gradina urbana in care spatiile verzi sunt decorate cu elemente arhitecturale si constructii de mare efect, cu totul neobisnuit fata de ceea ce stim ca arata un parc. Este, dupa umila mea parere de necunoscatoare, hai sa spun, un parc iesit din “tiparul” normalitatii, datorita stilului unic si de neconfundat al lui Gaudi. Tocmai de aceea, noua ne-a placut foarte mult.

Parcul se intinde pe o suprafata imensa, fiind situat in partea de sus a unei coline numita El Carmel. Pentru a ajunge acolo, noi am luat un bus turistic din P-ta Catalunia, (nodul principal de transport sau buricul pamantului din Barcelona), cu abonament pentru toata ziua, cu posibilitatea de a cobora unde doream pentru vizitarea obiectivelor turistice din zona. Dupa care ne urcam din nou in bus, mergand in alte parti ale Barcelonei. Deci am coborat cand am fost anuntati pentru Parcul Guell si am continuat pe jos, urmarind indicatoarele. (atentie, ca urcusul poate fi destul de greu si obositor). Sa ne fi vazut pe noi ce mars fortat pe plan inclinat am facut pentru a ajunge cat mai repede pana sus. Caci, deh, mai aveam inca multe “tinte” turistice de atins si timpul zbura...

Acest parc este un obiectiv turistic perfect, intrucat este deschis aproape toata ziua, de dimineata de la 10 si pana seara in jurul orei 7 iar intrarea este libera. Pentru a-l “cuceri” pe deplin si in acelasi timp pentru a va cuceri si el, parcul este bine de vizitat cel putin o jumatate de zi. Aceasta oaza de verdeata care se contopeste perfect cu constructiile diferite si unice, a fost construit la inceputul secolului al XX-lea, si este declarat patrimoniu UNESCO, alaturi de celelalte opere purtand amprenta lui Antoni Gaudi. Parcul contine o serie de constuctii din piatra, sculpturi, cu cladiri remarcabile ca design si forma care impreuna cu spatiile verzi dau o senzatie de liniste si calm.

De la intrare ne-au intampinat doua casute deosebite, parca facute din turta dulce, una dintre ele fiind muzeu... De acolo pornesc in sus pe laterale poteci, unele cu umbrar des iar altele care strapung constructiile stil Gaudi. Structura de carari a parcului este foarte originala, Gaudi folosind piatra locala pentru a o integra cat mai bine in peisajul de vegetatie deosebit.

Piesa de rezistenta a parcului, situata la intrarea propriu-zisa, cand se incepe urcusul pe scari, o constituie remarcabila fantana cu dragonul, care este si simbolul parcului, unde Gaudi a folosit piese de mozaic in culori vii si diversificate, pentru a creea o atmosfera magica, de basm...

Punctul central al parcului il reprezinta terasa principala, situata in varful sau si este inconjurata de banci ornate tot cu pietre de mozaic in diferite culori, ce iau forma neobisnuita a unui sarpe. Din acest punct ni s-a asternut in fata ochilor o priveliste minunata nu numai asupra gradinii, ci si asupra intregului oras. Intr-o zi senina, se poate vedea marea atat de clar si de aproape... La fel se pot vedea iesind din orizont, printre cladirile mai scunde, varfurile ascutite si deosebite ale catedralei Sagrada Famillia, care poarta semnatura tot a lui Gaudi.

Parcul Guell, dupa opinia mea, este ceva superb, deosebit si unic, amintind de castelele colorate, cu dragoni sau soparle, cu fantani fermecate din povestile copilariei, amestecate printre vegetatia mediteraneeana, care, toate la un loc, incanta vizitatorul.

Dupa poze, multe, multe poze, am parasit acest univers de basm, rupt parca de realitate si am coborat in cotidian, pornind mai departe, pe alte carari de vis ale Barcelonei...

---

VIZUALIZĂRI: 3568 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI