Parcurs regal prin Palacio Real (Palatul Regal) din Madrid

TIPĂREȘTE

Unul dintre cele mai frumoase și mai grandioase edificii care se găsesc în Madrid este Palacio Real (Palatul Regal), reședința oficială a monarhilor spanioli. Totodată este un reper monumental care, după părerea mea, nu trebuie să lipsească din panoplia de obiective turistice ale oricui se află în vacanță în Madrid. Am spus „turistice” , pentru că face parte din categoria celor care pot fi vizitate de către doritori zilnic între anumite ore, mai puțin ocaziile în care este folosit pentru ceremoniile de stat. Bine, vizitele au loc pe un traseu prestabilit, nu prin tot palatul, și se pot face cu ghid sau nu. Monarhii actuali nu mai locuiesc în acest palat, ci într-unul ce se numește Zaezuela, situat în afara Madridului, undeva la nord-vest de oraș.

Palacio Real se află în centrul Madridului, înălțând-se în vârful pantei abrupte care coboară spre râul Manzanares delimitând brusc orașul spre vest. Are o poziție foarte bună, cu o priveliște frumoasă asupra grădinilor Campo del Moro și Parcului Casa del Campo vizibile din punctul de belvedere Mirador de la Cornisa și poate fi accesat dinspre stațiile de metrou Ópera și Plaza España. Între Opera/Teatro Real și palat se traversează Plaza de Oriente, o deschidere largă, rectangulară, garnisită bogat cu statui de regi și spații verzi, în mijlocul căreia tronează o fântână și statuia regelui Felipe al IV-lea. O altă oază de verdeață, situată lângă palat înspre Plaza España, este reprezentată de Grădinile Regale Sabatini despre care am citit că ar fi foarte frumoase, însă la momentul vacanței noastre neputându-se vizita deoarece toată zona Plaza España era sub lucrări de reconstrucție, fiind închisă publicului.

Adresă: Calle de Bailén, s/n, 28071, Madrid, Spania

Website: https://www.patrimonionacional. es/real-sitio/palacio-real-de-madrid

Tel. : (+34) 91 454 88 00

Ore de vizită: Iarna (nov. -mar.) Luni-Sâmbătă între 10,00-18,00; D 10,00-16,00

Vara (apr. sept.) Luni-Sâmbătă între 10,00-19,00; D 10,00-16,00

Preț: 12 €/persoană, redus la jumătate pentru pensionari, elevi, studenți https://www.patrimonionacional. es/real-sitio/palacio-real-de-madrid

Poate fi vizitat gratuit de cetățenii UE si cei din America Latină de luni-joi, între orele 17,00-19,00 (iarna între 16,00-18,00). Tot gratuit îl pot vizita și anumite categorii de persoane: profesori, ghizi, etc. cu acte care pot dovedi acea calitate.

Pe locul actualului Palacio Real, în vremuri medievale, ar fi existat o fortăreță a musumanilor care apărau locul de creștinii ce-și continuau înaintarea prin miezul Spaniei. După ce aceștia au reușit să-i alunge pe mauri, construcția a fost folosită de regii Castiliei până când, în cele din urmă, a devenit ceea ce va fi cunoscut sub numele de Antiguo Alcázar (vechea fortăreață) în secolul al XIV-lea.

În 1561, clădirea a devenit reședință permanentă pentru familia regală spaniolă pentru încă aproape două sute de ani. Însă, în anul 1734 s-a produs un incendiu devastator care a nimicit clădirea, acela fiind momentul în care regele Felipe al V-lea, aflat atunci la coroana Spaniei, a decis ridicarea unui nou edificiu.

Se pare că Palacio Real nu are o istorie foarte veche, acesta datează din secolul al XVIII-lea, fiind construit între 1738-1755 prin strădania iluștrilor arhitecți italieni Filippo Juvarra și discipolului acestuia, Giovanni Battista Sachetti, angajați unul după altul (primul s-a stins foarte repede) să realizeze un palat baroc după modelul celebrului Luvru și al planurilor nu mai puțin celebrului Bernini pentru acesta. Un alt arhitect care şi-a pus amprenta semnificativ, ceva mai târziu însă, fost Francesco Sabatini, responsabil pentru extinderea aripii de sud-est a palatului.

Mai târziu, la începutul secolului trecut, prin demolarea grajdurilor regale au fost create grădinile ce-i poartă numele în semn de preţuire.

Însă, primul rege care s-a bucurat de noua clădire, locuind efectiv în palat, a fost Carlos al III-lea, cunoscut drept „primarul Madridului” datorită numărului mare de reforme și inițiative pe care le-a întreprins. Urmașii săi, Carlos al IV-lea și Fernando al VII-lea au adăugat multe detalii decorative și mobilier, precum ceasuri, obiecte de mobilier și candelabre. Palatul, este construit în stil baroc neoclasic, sub formă pătrată, din piatră albă de Colmenar, granit și cărămidă pentru ca focul să nu îl mai distrugă. Are o curte interioară mare, dar și un enorm teren de paradă.

Decorul camerelor palatului și amenajarea acestora s-au schimbat treptat de-a lungul anilor, pe măsură ce clădirea a fost adaptată pentru a se potrivi nevoilor celor care au locuit în el. Acesta are o suprafață mai mult decât generoasă, cu 135.000 mp, cuprinzând peste 3000 de camere. Este cel mai mare palat regal funcțional și cel mai întins ca suprafață din Europa de Vest, nemaipunând la socoteală faptul că se numără printre puţinele sedii de şefi de stat ce sunt deschise publicului.

Țineam încă de acasă să vizităm palatul și, aflând de aici de pe site de posibilitatea de a o face gratuit, ne-am zis de ce nu, hai să încercăm. Așa că a doua zi, după ce am sosit la Madrid, era joi, deci unica șansă pentru noi să încercăm fără a plăti, luni plecând pe la prânz către aeroport. Cum toată ziua colindaserăm prin oraș, pe la orele 16,00-16,30 am început să dăm târcoale casei de bilete fiindcă citisem că se creează cozi semnificative, dar „merge” repede. Zis și făcut. Erau doar câteva persoane care așteptau, așa că ne-am așezat și noi cuminți, înarmați cu răbdare.

Intrarea s-a făcut pe la poarta dinspre catedrală, corespunzând aripii de sud, am trecut prin Plaza de la Armeria, curtea de paradă, apoi am intrat efectiv în palat înscriindu-ne pe traseul de vizitare. Ca observație generală, aș spune că fotografiatul este în mare parte interzis, doar în câteva săli și curtea de paradă, având voie să fotografiem. Bineînțeles că un lucru interzis incită și mai tare la a face invers, de aceea nu mică mi-a fost mirarea să văd cum mulți vizitatori se întreceau în a înșela vigilența supraveghetorilor. Pe urmă, am mai încercat chiar și noi să mai furăm câte o poză pe ici, pe colo...

Scara Monumentală

Pentru a ajunge la nivelul de bază, primul lucru care-ți apare în raza vizuală este maiestuoasa Scară Principală, proiectată pe două laturi ce pornesc din două părți pentru a se uni, se spune una a regelui, cealaltă a reginei. La primul nivel se află o statuie a lui Carlos al III-lea în togă romană, iar la etaj, o alta ce-l întruchipează pe Carlos al IV-lea. Fecare treaptă a fost sculptată dintr-o singură bucată de marmură de 5 m lungime.

Scara este împodobită cu statuile a doi lei, simbolizând puterea, în timp ce pe tavan se pot admira picturi și fresce precum cea a lui Corrado Giaquinto înfățișând triumful religiei în Spania, iar acelea din cele patru colțuri reprezentând elementele: apă, pământ, foc, aer.

Referitor la scară, se spune că în timpul vizitei lui Napoleon la Madrid, acesta s-a oprit admirativ pe palier și, întorcându-se către noul rege José, a exclamat: „Frate, vei avea o casă mult mai bună decât a mea. "

Holul Halebardierilor

Se mai numește și Camera de Gardă, tocmai pentru că halebardierii (cei ce mânuiau halebardele, adică armele) reprezentau gărzile regale. Sala a fost concepută inițial de către Sachetti ca sală pentru dansuri și petreceri, însă la auzul că va fi folosită ca și Cameră de Gardă de către Carlos al III-lea, Sabatini a gândit ceva decorat mai simplu. Totuși, sala se poate mândri cu un tavan excelent pictat de Giovanni Battista Tiepolo cu una dintre capodoperele sale.

Sala Coloanelor

Deține un splendid decor de de tapiserii flamande de secol XVII, iar sculpturile simbolizează planetele. Are o frescă de tavan, operă tot a lui Giaquinto, Triumful Soarelui, reprezentând soarele în fața căruia se trezesc și se bucură toate forțele naturii. Evident, regele apare ca un veritabil Apollo. Se mai află în această sală și o statuie a regelui Carlos al V-lea învingând furia, precum și candelabre din bronz pe care regina Isabela a II-a le-a comandat la Paris pentru banchetele sale. Chiar și în zilele noastre mai prilejuiește ceremonii, așa cum a fost cea de aderare a Spaniei în UE în 1985 sau cea din 1992 de semnare a acordului de pace din Orientul Mijlociu, dar și evenimente mai puțin vesele precum depunerea trupului neînsuflețit al Reginei Mercedes sau cel al dictatorului Franco în 1975.

Sala Tronului sau Camera Coroanei

Este excesiv de luxoasă, cu adevărat regală. A fost finalizată de pe vremea lui Carlos al III-lea, în 1772, și de atunci decorațiunile au rămas intacte până astăzi. Are pereții de catifea roșie, un decor somptuos ce culminează cu tronul dublu flancat de patru lei, sculpturile din bronz ale lui Apollo și Minerva, iar în tavan putându-se admira fresca lui Tiepolo, Apoteoza monarhiei spaniole. În mijloc tronează coroana și sceptrul așezate pe un stativ acoperit cu sticlă. Fiecare element decorativ este o alegorie care simbolizează monarhia spaniolă și istoria acesteia. De remarcat este faptul că, în Sala Tronului, regele Juan Carlos și-a susținut discursul de abdicare, dar și pe cel de proclamare a regelui Felipe al VI-lea.

Apartamentele regelui Carlos al III-lea includ mai multe săli:

După Sala Tronului urmează Anticamera (Saleta) lui Carlos al III-leacare este bogat ornamentată cu fresce, conținând o frescă din 1774, Apoteoza lui Traian de Anton Rafael Mengs, dar și una remarcabilă, de tavan, Apoteoza lui Hercule, semnată de același Mengs, pictorul preferat al curții. Trebuie spus că împăratul Traian era originar de pe aceste meleaguri și aici persoana sa era folosită ca un alter-ego al regelui Carlos al III-lea. În această sală, regele lua prânzul, conform uzanțelor, în prezența patriarhului și sub binecuvântarea sa;

La rând ar fi Sala de Conversație în care regele lua cina, de asemenea ornamentată minuțios cu obiecte scumpe de colecție;

Urmează Camera regelui Carlos al III-lea (sau budoarul, sau vestiarul) care este decorată în stil rococo de la podea până în tavan. Acest stil, foarte la modă în timpul regelui, reprezintă frumusețea naturii și a artei orientale. Pentru decorare a fost responsabil napoletanul Mattia Gasparini, de aceea această sală mai poartă numele de Sala Gasparini. Camera regelui Carlos al III-lea este una dintre cele mai frumoase camere din palat, cu decorațiuni foarte bogate, de la podeaua de marmură fină pe care sunt reprezentate plante, până la pereții încărcați și tavanul pe care regăsim aceleași motive. Combinația de aur, mătase, obiecte de argint, crea cadrul adecvat pentru ceremonia zilnică în care regele era îmbrăcat în fața curtenilor săi. Aici se găsește unul dintre cele mai importante ceasuri din palat.

Dormitorul regelui Carlos al III-lea, acum mobilat ca o cameră de zi cu mobilă albă şi aurie, conţine mai multe referiri la ordinele religioase şi onorifice întemeiate de acesta.

Camera de Porțelan sau Salonul de fumateste uimitoare prin faptul că are pereții acoperiți în porțelan fin cu diverse motive florale. Se remarcă un ceas sferic pe care-l poartă Atlas, așezat în mijlocul încăperii.

Camera Galbenă sau Saleta Amarillaornată cu tapiserii fine unde doamnele stăteau pe scaune cu încrustaţii alese şi mâncau ciocolată şi alte dulciuri, în timp ce domnii pufăiau în salonul de fmat de alături. Este denumită așa după culoarea tapetului cu care este îmbrăcată această cameră fină, deosebit de stilată. Aceasta precede intrarea în Camerele Reginei.

Apartamentele Reginei

Fostele Apartamente ale Reginei sub Carol al III-lea, cele trei camere au fost transformate într-o sală de banchet de către Alfonso al XII-lea în 1879 și finalizate în 1885. Sala de Bal sau Sala Banchetelor are pe tavan fresce minunate, dintre care se distinge o frescă grandioasă ce-l înfățișează pe Cristofor Columb oferind lumea regelui Fernando și reginei Isabela, supranumiți Reyes Catolicós. În prezent, este folosită pentru banchete, având 144 de locuri la o masă lungă pentru invitaţii care au onoarea să păşească aici. Pe pereţi sunt tapiserii flamande de secol XVI, sala fiind decorată şi cu vaze imense, chinezeşti şi franţuzeşti.

În ordine, urmează Camera de Argint sau Anticamera Reginei, o încăpere amenajată complicat cu decorațiuni scumpe și de mare efect.

Apartamentele Infantelui Luis

Aceste camere au fost ocupate de Infantele Luis, contele de Chinchón, înainte de exilul său. Fratele regelui Carlos al III-lea, Infantele Luis a locuit din 1764 în trei camere din palat, apoi una dintre ele a fost transformată în Sala de Muzică devenind una dintre cele mai îndrăgite de iubitorii de muzică din întreaga lume atât pentru decorațiunile sale, cât și pentru piesele expuse. Trebuie spus că sunt etalate piese Stradivarius: două viori, o violă și un violoncel. Aceste patru instrumente au fost achiziționate de curte în 1775, fiind folosite în mod regulat pentru concerte și sunt încă în atenție pentru evenimente exclusiviste în Palatul Regal din Madrid. Este uimitoare fresca din tavan care ilustrează virtuțile și facultățile omenești. Celelalte camere ale Infantelui nu sunt vizitabile.

La atât s-a rezumat vizita pe care publicul o putea face prin încăperile Palatului Regal în septembrie 2021. Întreg parcursul este estimat a se consuma în aproximativ 45 minute. Însă, traseul nu s-a încheiat aici fiindcă după ce am ieșit din palat, ne-am îndreptat traversând măreața curte de paradă spre Arsenalul Regal, situat pe latura vestică.

Arsenalul Regal sau Muzeul Armurilor Regale (Real Armeria)

Din Plaza de la Armeria, intrarea în Arsenalul Regal se face având sub priviri, pe stânga, Catedrala Almudena și punctul de belvedere Mirador de la Cornisa, iar, în față, Campo del Moro, parcul ce se întinde la poalele Palatului Regal. Arsenalul Regal reprezintă o clădire mai mică, un fel de anexă unde sunt expuse colecții de arme și armuri purtate de regii Spaniei și de alți membri ai familiei regale, încă de acum o mie de ani. De asemenea, există și o valoroasă galerie de pictură ce cuprinde un număr mare de comori artistice, inclusiv Fecioara cu Pruncul de Luis Morales, Portretul Isabelei, Catolicii de Juan de Flandes, Salomee cu capul lui Ioan Botezătorul de Caravaggio și lucrări ale unor artiști precum Velázquez, Goya, Federico Madrazo și Sorolla.

Nici în pavilionul Arsenalului Regal nu este permisă fotografierea, am reușit totuși să „furăm” vreo două-trei.

Palatul Regal din Madrid ne poartă într-o călătorie prin istoria Spaniei. Unul dintre cele mai armonioase şi rafinate palate ale Spaniei, Palatul Regal se distinge prin opulenţă şi splendoare. Plin de excese decorative ale secolelor XVIII şi XIX, palatul dezvăluie într-o anumită măsură caracterul monarhilor care l-au creat. Deși nu mai este casa familiei regale, continuă să fie reședința lor oficială. Palatul este un răsfăț pentru ochi și minte, nu-ţi vine să crezi ce norocos ai fost că ţi-ai desfătat privirile cu imagini greu de închipuit pentru un om obişnuit.

Fără îndoială, recomand celor ce ajung în Madrid să viziteze Palacio Real, cu siguranţă vor rămâne impresionaţi.

Surse de informare:

https://madrid-discovery.com/royal-palace-of-madrid/

https://www.patrimonionacional. es/en/visita/royal-palace-madrid

Vă rog, atașați următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=UeCxlH2bPpg

---

VIZUALIZĂRI: 3100 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI