Plimbări prin nordul insulei

TIPĂREȘTE

In vara trecuta mi-am dorit mai mult ca niciodata un concediu de odihna in adevaratul inteles al cuvintelor. Aveam nevoie de o pauza dupa cativa ani in care cutreierasem Peloponezul cu cortul ori rulota si sa ma bucur mai mult de zile fara alergatura, fara obiective de vizitat. Nu voiam decat sa lenevesc la soare si sa fac baie in mare pana la refuz, dar totusi…... Sapte zile pe aceeasi plaja, in acelas peisaj s-au dovedit a fi prea multe pentru niste "calatori" ca noi, obisnuiti sa descopere aproape zilnic alte si alte frumuseti.

In plus, aveam o datorie morala fata de prietenii nostri pe care ii adusesem pana aici povestindu-le cat de mult iubim noi acest loc.

Asa ca am incercat sa imbinam leneveala cu plimbarea si a iesit o vacanta excelenta.

Trei dintre cele sapte zile petrecute in Pefki le-am dedicat excursiilor la plajele din apropiere, Lichadonisia si Skiathos.

In dimineata primei zile de plimbare am plecat spre Elinika, una dintre plajele emblema ale insulei Evia, datorita bisericutei Ag. Nikolaos aflate pe insulita cu acelas nume si care da un farmec aparte locului. Plaja se afla la 18 km departare de Pefki, pe partea estica a insulei si stiam din anii trecuti ca e o plaja micuta, ingusta, dar cu nisip fin, fara pietre, cu apa limpede si intrare lina. Datorita conditiilor "prietenoase" este destul de aglomerata si frecventata mai ales cu oameni in varsta si de copii mici.

Am plecat din Pefki destul de devreme tocmai pentru a prinde un loc de parcare cat mai aproape de plaja si a ne bucura de liniste macar o ora, pana incepeau sa vina turistii. Drumul pana la plaja este unul pitoresc, prin munte, prin paduri de pin si cateva livezi de maslini ratacite in peisaj. Ajunsi in mica localitate Ellinika am facut stanga urmarind indicatorul "to beach" si dupa inca un 1 km am fost la malul marii. In apropiere sunt cateva unitati de cazare si un restaurant "agatat" deasupra plajei.

Eram pregatiti pentru cel putin o jumatae de zi de stat aici, dar am avut ghinion. Doua buldozere mari si galagioase, rascolind destoinic nisipul, erau singurii ''oaspeti" din zona. Se faceau ceva lucrari si evident ca nu era de stat acolo. Am facut cateva poze si ne-am intors spre Pefki, dar nu ne-am oprit in statiune. Ne-am continuat drumul spre Orei, un mic orasel care nu se trezise inca la acea ora. Ne-am plimbat putin printre terasele din centru, am vizitat micutul port, am fotografiat plaja si am plecat mai departe. Urmatoarea oprire am facut-o in Neos Pirgos, un alt orasel micut, insirat de-a lungul strazii principale. Din nou cateva poze si ne-am grabit catre Nisiotissa Beach, plaja cu palmieri.

Acum 10 ani cand am vazut prima data aceasta plaja, mi-am zis ca nu exista alta mai frumoasa decat ea. Intre timp am descoperit ca m-am inselat amarnic, dar Nisiotissa are o frumusete si un exotism aparte datorat palmierilor plantati aici. Am ramas surprinsa de cat de mult crescusera in cei 10 ani si cat de frumos "imbracau" acest peisaj. Si aici exista o insulita cu ruinele unui turn de pe vremea dominatiei otomane. La fel ca in Pefki, nisipul este amestecat cu pietricele, iar apa e limpede precum cristalul. Plaja este destul de intinsa si in marea ei majoritate neamenajata. Doar in centru ei sunt cateva umbrele si sezlonguri, dusuri si cabine de schimb. Undeva in spatele plajei exista si o mica terasa cu bauturi reci si cafea. A fost o zi perfecta pentru toti. "Baietii" au facut snorkeling la greu pe langa insulita, iar noi "fetele" am lenevit la umbra si la soare mangaiate de o briza usoara si placuta. Am inotat, am facut plaja, am adunat scoici si ne-am mai racorit din cand in cand cu ceva rece de la taverna. Trecuse de mult ora prinzului cand am plecat de aici… Am incheiat ziua la o terasa in Pefki asteptand spectacolul naturii oferit de apusul soarelui.

O alta excursie a fost cea de la Lichadonisia, un mic "arhipelag" format din sapte insulite aflat in extremitatea nord-vestica a golfului Evian, in dreptul cunoscutei localitati de pe continent, Kamena Vourla.

Am ales sa mergem pe cont propriu cu toate ca, din statiune se faceau excursii organizate, cu ghid.

Stiam ca drumul pana la Kavos este o incantare, stiam ca vom opri de multe ori pe drum pentru poze si am vrut sa ne bucuram de toate acestea in ritmul nostru.

De la Edipsos, soseaua serpuieste pe malul golfului, trecand prin sate micute si pitoresti. Din loc in loc cate o bucatica de plaja neamenajata, cate un ponton improvizat, cate o barcuta pe albastrul limpede al marii…... Mi-a placut mult drumul, dorindu-mi parca sa nu se mai termine.

La Ag. Georgios am facut o pauza mai mare. Ne-am plimbat putin pe faleza, am baut cate un frape si un suc la una din terasele insirate in micutul port, am cumparat placinte calde.

Ajunsi la Kavos, vreo trei taxiboat-uri isi asteptau clientii. Am intrebat care pleaca primul si in cinci minute am fost imbarcati. La insule se ajunge in maxim 10 minute, dar plimbarea dureaza mai mult, deoarece "capitanul" face un tur prin "arhipelag" ne povesteste putin despre aceste insule formate in urma unui mare cutremur, ne arata cateva ruine ale fostelor case (in prezent insulele nu sunt locuite), epava unui vas de razboi ce zace pe fundul marii si marea surpriza, doua foci mustacioase care si-au gasit de joaca chiar langa barca noastra.

Citisem aici pe AFA despre posibila aparitia a acestora, dar pentru ca nu am vrut sa dau sperante desarte companionilor mei, am tacut si nu am spus nimic, asa ca surpriza si bucuria au fost imense pentru ca am avut aceasta sansa. Aceasta specie de foci (Monachus Monachus) este pe cale de disparitie, dar se pare ca sunt cateva exemplare care si-au gasit locul in aceasta rezervatie ocrotita de lege.

Am fost debarcati pe o plaja amenajata, cu nisip fin, cu apa limpede-cristal, starjuita in partile laterale de roci negre, vulcanice, dar mult prea aglomerata la acea ora. De abia am reusit sa gasim doua sezlonguri libere pe care le-am asezat partial la umbra unei umbrele. Plaja are si o terasa si un beach-bar unde se pot servi bauturi si diverse feluri de mancare. Exista dusuri si o toaleta.

Soarele arzator, dar si aglomeratia destul de mare, ne-au facut sa stam aici doar pret de o ora, dar locul merita cu prisosinta vizitat.

Ne-am intors in Kavos cu aceeasi barcuta, iar pe la jumatatea distantei, pana sa ajungem la punctul de debarcare am avut din nou o surpriza. In barca fiind, am vazut cum in partea dreapta, spre Edipsos, luciul apei este ''deranjat" de valuri mici ce "curgeau" spre noi, in timp ce in partea stanga, apa era oglinda. Ni s-a explicat ca acesta era efectul fenomenului Evricos, misterioasele maree ce se produc in zona orasului Chalkida. Aici marea "curge" intr-un sens sau altul odata la 6 ore uneori chiar si cu viteza de 20 km/h, iar ceea ce vedeam noi din barca era o urma a acestui fenomen, nedeslusit pe deplin nici pana astazi.

Si pentru ca aceasta excursie sa se termine cat mai frumos, "baietii" nostri au fost lasati sa conduca barca pana aproape de mal dupa ce s-au laudat capitanului cu excapadele lor in Delata Dunarii.

Pentru doar 6 E/persoana dus-intors (atat a costat taxiboat-ul) am avut o zi incantatoare si plina de surprize.

Pe drumul de intoarcere spre Pefki ne-am oprit in Edipsos. Ne-am asezat la prima taverna care ne-a iesit in cale, iar dupa ce ne-am potolit foamea si setea ne-am plimbat putin pe faleza si pe la magazinele din zona. Am ajuns acasa cand soarele deja se ascundea dupa muntii Pelionului. Am incheiat ziua cu un dus cald si un pahar de vin rece baut pe balcon impreuna cu prietenii nostri.

Am lasat excursia in Skiathos pentru finalul sejurului, datorita faptului ca am vrut in mod special sa mergem cu unul din vasele companiei Elisabeth Cruises, iar acest vas vine in Pefki doar o data pe saptamana, in cazul nostru vinerea, ultima zi de vacanta.

Din Pefki pleaca in fiecare zi vaporase spre Skiathos, mai mici sau mai mari, dar eu am vrut sa le ofer prietenilor nostri nu numai o frumoasa excursie pe mare ci si cateva ore de distractie de care sa-si aduca aminte cu placere. Pentru familia mea aceasta a fost a cincea vizita in Skiathos din care trei facute cu vasele Capitanului Kostas asa ca puteam face diferenta.

Excursia am achizitionat-o de la reprezentanta agentiei romanesti si a costat 20 E/persoana, un pic mai scumpa decat la celelalte vaporase. Plecarea s-a facut din portul statiunii pe la ora 9:30 dimineata fiind insotiti si de o ghida romanca care ne-a asigurat ca vom merge chiar cu Capitanul Kostas. Surpriza a venit la imbarcare cand am fost intampinati pe punte de Cap. Kostas Jr. pe cere il stiam de cand era un pusti balai de vreo cinci-sase anisori incercand inca de pe atunci sa "fure" din meseria tatalui. Acum era barbat in toata firea, conducea propriul sau vapor si ducea mai departe traditia familiei. A fost o surpriza tare placuta…

Vasul este destul de mare si cred ca pot incapea pe el in jur de 200 persoane. Majoritatea aleg sa stea pe puntea de afara care este acoperita, dar sunt si persoane care nu suporta soarele sau curentul si pentru acestia exista un spatiu in interior. De la barul de pe punte se pot cumpara cafea si bauturi reci, iar preturile sunt normale.

Cele doua ore si jumatate cat a durat pana la prima oprire au zburat pe nesimtite in ritm de sirtaki, dans, voie buna si Metaxa. Spectacolul oferit de Kostas Jr. si echipa sa, in care au fost impluicati toti turistii aflati pe vas, a facut ca timpul sa zboare foarte repede si iata-ne debarcati pentru doua ore pe plaja Koukounaries, considerata ca fiind una din cele mai frumoase plaje din Grecia. Nisipul fin, apa limpede de culoarea smaraldului, padurea de pini din spatele plajei, fac din aceasta plaja un mic colt de paradis. Plaja este aproape in intregine amenajata, exista si beach baruri, si cabine de schimb, si dusuri, dar in general este aglomerata datorita vaporaselor de croaziera ce aduc aici turisti din mai multe parti ale Rivierei Olimpului si nu numai. Ne-am bucurat si noi de apa limpede si calda si de nisipul fin, iar dupa doua ore ne-am urcat din nou pe vapor cu destinatia Skiathos Town. Am mers pe langa tarmurile dantelate ale insulei cam o jumatate de ora, zarind din cand in cand cate o plaja mai mare sau mai mica, vile si hoteluri frumoase umbrite de padurile ce cresc pe aceasta insula. Ajunsi in port, am preferat sa ne rupem de grupul organizat si de ghid, cautand singuri o terasa unde sa mancam. Am ramas in zona portului si atentia ne-a fost atrasa de tricolorul fluturand la una dintre taverne. Am fost intampinati cu zambetul pe buze de patroana, o ardeleanca din Cluj stabilita de vreo 20 de ani in insula. Ne-a intrebat cam ce-am dori sa mancam si pentru ca nu prea eram hotarati, ne-am lasat pe mana ei si am fost rasfatati cu o masa regeasca, cu peste, fructe de mare, miel, salate si evident, bere rece.

Cu setea si foamea astamparate ne-am luat ramas bun de la compatrioata noastra si am pornit sa vizitam orasul. Ne-am pierdut pe strazile inguste si intortochiate, am cumparat suveniruri, ne-am mai racorit cu o inghetata si ne-am retras apoi spre port pregatiti de imbarcare.

Drumul de intoarcere a fost mai rapid, dar la fel de placut. Am debarcat in Pefki pe la ora sase seara, dupa o zi plina de amintiri frumoase. A fost ultima zi petrecuta in aceasta statiune si finalul unei vacante mai mult decat reusite.

Cand am hotarat destinatia acestui concediu mi-am pregatiti prietenii spunandu-le sa nu se astepte la ceva "wow", ca Evia nu e nici Peloponez, nici Parga, nici Kefalonia ori Lefkada. Evia are insa farmercul ei dar trebuie sa-l cauti si sa-l intelegi. Am avut emotii, dar totul a iesit nesperat de bine si frumos si toata lumea a fot superincantata de aceasta vacanta, convinsi cu totii ca ne vom intoarce sa exporam si partea sudica a insulei la care visez de mult timp.

---

VIZUALIZĂRI: 5873 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI