Excursii opționale în Evia - Atena, manastirea Sfantului Ioan Rusul si Lichadonisia

TIPĂREȘTE

Am ajuns in Evia vinerea.

Dupa ce ne-am cazat, am coborat la receptie sa ne intalnim cu ghidul nostru, pentru a vedea ce excursii optionale ne poate oferii.

Ghidul, Tanasis, ne-a spus din start ca fiind doar 12 persoane, nu poate forma grup numai cu noi, deci sa spunem ce am vrea sa vedem, ca el va incerca sa ne lipeasca de alte grupuri.

Noi am optat pentru Atena, manastirea Sfantului Ioan Rusul si Lichadonisia.

Vineri seara, am primit un telefon ca excursia la Atena se organizeaza a doua zi (sambata) si daca vrem sa coboram si sa platim 23 EUR/pers. Ne-am conformat si a doua zi la ora 7, am plecat spre Atena, 4 romani (romanian people) si 51 de sarbi. Pentru noi erau rezervate bineinteles utimele locuri, unde il aveam si pe Zoran, un sarb care era foarte suparat pe viata sau pe ce-o fi fost, ca statea langa noi ca langa niste ciumati. Cand oprea autocarul pur si simplu vroia sa treaca peste noi, de parca ar fi plecat locatia si el ramanea in autocar. Sa nu va mai spun ca pana la Atena a mancat 3 cutii de pateu cu painea aferenta si vreo doua ciocolate, ghemuit in rucsacul lui, nu cumva sa-I furam pateul.

Restul grupului cred ca servisera la micul dejun cate o lamaie pentru ca erau posomorati, necomunicativi intre ei, oricum o atmosfera ca mi-a pierit cheful sa mai vizitez Serbia in viitorul apropiat, asa cum ne propusesem. Ghida de treaba, sarboaica, care ar fi trebuit sa stie si engleza. De fapt stia un pic de engleza. Oricum, a incercat sa ne bage si pe noi in seama. Ne-a dat o harta cu zona si ne-a precizat ora de intalnire. Pentru ca oricum stateam degeaba cu ei, ne-am luat soarta in propriile maini si am plecat singuri.

Am reusit sa vedem stadionul olimpic, Acropolisul, Parlamentul cu schimbarea garzii, Universitatea si Biblioteca Nationala, Parcul central cu poarta lui Hadrian si …. ne-am retras la o bere in apropierea Parlamentului de unde aveam plecarea, pentru ca nu mai puteam… eram rupti.

Cu toate neajunsurile am fost foarte incantati de excursie. Ne-a placut foarte mult Atena si mai ales Acropolisul. Ni s-a parut ceva maret, ceva ce nu poti descrie, am simtit o energie pozitiva si o stare de bine acolo…. Sigur o sa revenim in Atena pentru mai mult timp pentru ca merita.

Duminica, Tanasis ne recomandase sa vizitam manastirea Sfantului Ioan Rusul, pentru ca era al doilea hram al bisericii, urmand sa fie o procesiune religioasa dosebita. De data asta eram 8 romani si restul greci. Ei, alta era atmosfera, eram intercalati printer ei ca locuri, lumea era bine dispusa, discuta si chiar incercau sa comunice si cu noi. Ghida nu stia decat greaca, asa ca eram iar liber cugetatori… asta este.

Manastirea este situate langa satul Prokopi intr-o zona muntoasa, deosebit de frumoasa iar drumul urmareste mult timp tarmul marii oferindu-ti peisaje superbe.

Ajunsi la manastire, am gasit o atmosfera de sarbatoare, in jurul bisericii erau o multime de taverne, unde gratarele asteptau startul sarbatorii, plin de autocare si masini, multa lume, ziceam noi in jur de 2000 de personae.

Era slujba cand am ajuns. Moastele sfantului erau scoase afara, intr-un chiosc, fara garduri, fara jandarmi, pur si simplu, lumea venea, trecea pe la moaste si pleca. Se putea lua mir gratis (erau niste sticlute de plastic mici in care- ti puneai, dupa care stergeai sticla cu prosoapele albe puse acolo) si aghiazma. Aghiasma se lua tot in sticle de plastic, care costau 0,5 EUR si avea cam 200 ml. N-am vazut pe nimeni luand in altfel de sticle, cu atat mai putin in vreunele de 1,5 l sau 5 ca pe la noi. Lumea era foarte relaxata, fara sa fie imbracata in negru si fara sa aiba capul acoperit, indiferent de varsta.

Pe la ora 11, a inceput procesiunea. Era deschisa de 3 fete, iar cea din mijloc purta steagul Greciei, apoi o cruce din lemn de maslin si multe steaguri bisericesti purtate de barbati tineri si batrani cu mare mandrie, famfara, steagul insulei si al manastirii, un grup de femei si barbati imbracati in costume traditionale foarte frumoase si sigur foare vechi, preotii manastirii si invitatii lor, apoi sicriul cu moastele Sfantului purtat de preoti dublati de politie si multimea de oameni.

Nu era nici un “organ” de ordine, nici un gard de metal, nimeni nu se inghesuia, nimeni nu vroia sa fie mai in fata, sa atinga vesmantul vreunui preot sau sa fie in alt loc fata de cel in care era.

Dupa ocolul facut, moastel si-au reluat locul in biserica, iar oamenii au trecut la viata normala. Isi faceau cumparaturi, serveau ceva pe la tavern, d iscutau…

Ne-am intors si noi la autocar si la intoarcere am avut parte de muzica greceasca si nu mica ne-a fost mirarea cand unele din tovarasele noastre de excursie (trecute bine de prima tinerete), ne-au si dansat, in aplauzele noastre bineanteles.

Frumoasa experienta.

Mai aveam o excursie, marti, in Lichadonisia.

Luni, am plecat la masa, ca dupa aceea sa lenevim in sfarsit pe plaja dupa drum si doua zile obositoare de excursii. Ei, dar suna telefonul si Tanasis al nostru, ne spune ca excursia in Lichadonisia este de fapt azi, fiind si ultima in sezonul asta. Sa ne grabim ca suntem asteptati in port.

Aruncam cateva lucruri grabiti in rucsac si fuga in port. Daca esti trimis in port ca sa pleci pe o insula… ce cauti? Un vapor, nu? Ei si tot cautam noi, dar nu vedem nici un vapor care sa ne astepte. In disperare de cauza, ma uit si undeva la intrarea in port vad un autocar. Scot “fitanta” si ii zic sotului sa se duca si sa o arate soferului. “Oi vrea sa mergi in insula cu autocarul, nu, imi zice”, dar totusi se duce. Vad ca imi face semn si da autocar trebuia sa cautam pentru ca vaporul il luam din portul Sfantul Gheorghe. In autocar jumate sarbi, jumate romani veniti cu o agentie din Timisoara. Nu apucam sa ne urcam bine ca o “doamna” de prin Banatul nostru drag ne si ia in primire “No, v-ati uitat adormiti ma, nu vedeti cata lume va asteapta? ” Proasta inspiratie, sotul meu era si asa nervos ca nu gasise vaporul si trebuia sa mearga pe insula cu autocarul, asa ca i-a dat doamnei un raspuns pe masura, de l-a ocolit tot restul excursiei. Ghida, pentru ca aveam si noi in sfarsit un ghid vorbitor de lb.romana, a explicat situatia si a spus ca noi nu aveam nici o vina fiind anuntati tarziu.

In sfarsit, din portul Sfantul Gheorghe, ne-am imbarcat pe doua vaporase si am pornit spre insule. Ele sunt nelocuite, mici ca intindere si inaltime, formate din roci vulcance, populate de multe pasari, cu multe golfuri linistite intre ele si unde exista si o populatie de foci (nu cred ca prea multe). In apropirea uneia, este si o epava din timpul celui de-al doilea razboi mondial, ce poate fi vazuta prin geamurile de pe fundul vaporasului. Am ancorat pe una din cele mai mari insulate, unde este amenajata o plaja cu sezlonguri si umbrele. Aici exista si un bar de la care se puteau servii bauturi si unde urma sa servim pranzul. La alegere giros sau fructe de mare + un pahar cu vin.

Ca mai peste tot in Grecia, era o afacere de familie. Vapoarele erau ale lor, plaja si restaorantul la fel, familia servea si se ocupa de tot. In afara noastra mai veneau turisti cu alte vaporase sau barcute mai mici.

A fost foarte frumos, plaja si intrarea in apa super, peisajele de vis, mancarea buna, mai putin grupul sanitar, care practic nu prea era. O singura “cabina” ca la tara, fara usa, la cam 200 de oameni, atat eram in ziua aceea acolo. Pentru ca era ultima excursie din sezon a fost si multa muzica, dans grecesc, sarbesc si romanesc. Relaxant si interesant. Chiar a meritat.

Cam atat despre plimbarile noastre pe insula. Ar fi trebuit sa mai spun ca in drumul spre Atena am oprit si in Chalkida, am vazut vechiul si noul pod ce leaga insula de continent precum si “zbaterea apelor” stranse de aceasta apropiere.

Frumoasa insula. Merita cu prisosinta vazuta si alocat un minim de vreo 10 zile ca sa o poti vizita cat de cat. Noi, daca o sa fim sanatosi, sigur o sa ne reantoarcem…

---

VIZUALIZĂRI: 5078 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI