Baptisteriul Sfintei Lidia și începuturile creștinismului în Europa

TIPĂREȘTE

În reviewul anterior vezi impresii aminteam de prima vizită ecleziastică a Sfântului Apostol Pavel în Europa în iarna anilor 49-50 și de faptul că în Filippi el a întemeiat prima comunitate creștină de pe continent și a botezat o femeie pe nume Lidia.

În cursul documentării pentru sejurul nostru în Kavala am accesat din nou articolul postat de colega și prietena @irinad vezi impresii și am redescoperit referințele la un baptisteriu situat foarte aproape (1-2 km) de situl arheologic de la Filippi. Numele Lidiei nu-mi spunea nimic, deși am citit Noul Testament, dar îmi ieșise din cap - deh, vârsta! Totuși, mi-am zis, personajul biblic e unul important - doar a fost prima persoană din Europa creștinată de Sfântul Pavel.

Așa că am deschis Biblia și la Capitolul 16 din Faptele Apostolilor, versetele 13-15, am găsit următoarele vorbe ale Sfântului Evanghelist Luca: „Și în ziua sâmbetei am ieșit în afara porții [din cetatea Filippi], lângă râu [Gangites/Angista, un afluent al fluviului Strymonas/Struma], unde credeam că este loc de rugăciune și, șezând, vorbeam femeilor care se adunaseră. Și o femeie, cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră, din cetatea Tiatirelor, temătoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de Pavel. Iar după ce s-a botezat și ea și casa ei, ne-a rugat, zicând: De m-ați socotit că sunt credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneți. Și ne-a făcut să rămânem.”

A fost de ajuns ca să-mi deștepte curiozitatea de a afla mai multe despre Lidia și a vizita baptisteriul construit pentru a o cinsti.

Născută în satul Thyatira din Asia Mică, Lidia se ocupau cu vânzarea de porfiră sau purpură - substanță foarte scumpă folosită la vopsirea stofelor purtate de împărați, oficiali de rang înalt și persoane avute -, motiv pentru care mai e cunoscută sub numele de Lidia Purpuraia. Se crede că s-a mutat cu familia în Filippi pentru că orașul, aflat pe ruta ce străbătea Macedonia de la vest la est, oferea mai multe oportunități comerciale.

Așadar, familia era probabil bogată iar Lidia - o femeie influentă. Casa ei era situată în afara zidurilor cetății Filippi, pe malul râului unde Pavel a întâlnit-o rugându-se într-o sâmbătă, după ritualul iudaic, alături de alte femei. După ce ea și ceilalți membri ai familiei au fost botezați, Lidia i-a adăpostit pe Pavel și însoțitorii lui în casa sa, devenită astfel prima biserică din Europa, iar după plecarea acestora se presupune că a ajutat la răspândirea învățăturilor lui Hristos. Mărturie în acest sens stă chiar Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel, fapt din care s-a dedus că mai mulți localnici i-au urmat exemplul. În sprijinul acestei idei vin și cele două vizite efectuate ulterior de Pavel la Filippi în anii 56 și 57.

Surprinzător, cu toate că Biserica Catolică i-a recunoscut meritele încă din 1586, când a fost inclusă în martirologia romană, Lidia nu a fost canonizată decât în anul 1972, în urma unui șir de evenimente. Iată-le:

În 1884, teologul și arheologul Georgios Lampakis (1854-1914) a fost numit director al Muzeului de Antichități Creștine din Atena. În această capacitate, el a fost însărcinat cu extinderea colecției muzeului și a efectuat vizite dese în diverse regiuni ale Greciei, dar și în altele aparținând încă de Imperiul Otoman, precum Macedonia și Tracia. În august 1902, a ajuns la Filippi iar la apus a poposit pe malul râului pe care, considerându-l la fel de sacru ca Iordanul, l-a descris drept „primul sfânt baptisteriu pentru primul creștin al primei comunități creștine din Europa” .

Lampakis a constatat cu disperare că locul nu era deloc marcat și că „numai spiritele primilor creștini pluteau pe deasupra vastelor ruine.” Nu s-a mulțumit să facă fotografii, ci a umplut o sticluță cu apă din râu și a expus-o în muzeu alături de o alta cu apă din Iordan. A încercat astfel să suplinească absența unei clădiri comemorative, transformând un episod biblic într-un artefact.

Decizia ridicării baptisteriului depindea însă de rațiuni ecleziastice, științifice și - nu în ultimul rând - politice. Dacă membrii Sfântului Sinod din Grecia care au vizitat muzeul în 1904 s-au declarat copleșiți la vederea sticluței cu apă, în schimb directorul nou creatului Muzeu Bizantin și Creștin din Atena, care preluase prin comasare colecția Muzeului de Antichități Creștine, a refuzat în 1923 să înfățișeze publicului exponatul, numindu-l pe Lampakis „cristianolog” lipsit de viziune și rigoare științifică.

În 1935, la Filippi a avut loc o ceremonie religioasă în onoarea Sfântului Pavel iar în 1951, la împlinirea a 1900 de ani de la vizita acestuia la Filippi, s-a organizat un simpozion teologic. Totuși până la luarea deciziei de canonizare a Lidiei aveau să mai treacă niște ani. Iar decizia avea să fie, în esență, una politică.

În 1967, o lovitură de stat a adus la putere junta coloneilor. În cei 7 ani de dictatură care au urmat s-a putut observa o tendință de creștere a numărului de locuri de cult religioase în Grecia, o măsură menită să împiedice răspândirea ideilor comuniste și ateiste. Astfel, Tinos a fost declarat în 1969 „insulă sfântă” , cu călugărița Penagia canonizată un an mai târziu, când a fost celebrat pentru întâia oară și Rafael, canonizat de Patriarhul Constantinopolului pe insula Lesbos.

Pe 23 mai 1972 Lidia a fost și ea canonizată ca sfântă „întocmai cu Apostolii” și, cum orice sfânt nou are nevoie de un lăcaș propriu de cult, în același an s-a demarat construcția baptisteriului, finalizată în 1974.

Sfânta Lidia e prăznuită de Biserica Greacă Ortodoxă pe 20 mai, când în acest loc se adună muțimi venite în pelerinaj, în timp ce Biserica Catolică din Grecia o cinstește pe 3 august. Lăcașul de cult e folosit numai pentru botez, nu pentru alte slujbe, și a devenit cu timpul un reper în turismul religios. Nu numai pentru că aici s-au creștinat oameni de alte religii (în majoritate albanezi musulmani), ci și fiindcă e vizitat și de creștini de alte rituri. Sunt agenții care organizează croaziere „pe urmele Sfântului Pavel” , cu debarcare în portul Kavalei și vizitarea sitului de la Filippi și a baptisteriului.

Baptisteriul este bine semnalizat și la el se ajunge foarte ușor urmând indicatoarele. O poartă monumentală marchează intrarea în complex și în fața sa, dincolo de spațiul de parcare, se află un Centru de Conferințe inaugurat în 2011.

Intrarea este liberă iar site-ul propriu (numai parțial disponibil în limba engelză, din păcate) este im-philippon.gr.

Merită să vă luați un răgaz pentru a admira priveliștea dealurilor înverzite înainte de a pătrunde pe sub arcada clădirii care adăpostește camerele preoțimii și oaspeților pe o pajiște minunată. Peluza bine îngrijită e presărată cu pomi încă tineri și alei din dale de piatră încadrate de tufe de trandafiri duc către baptisteriu. Câteva mese cu scaune, așezate sub umbrele mari, invită la o pauză de odihnă, în timp ce fragmente de coloane și capiteluri preluate din situl de la Filippi reamintesc vizitatorilor de scenele biblice descrise de Evanghelistul Luca în Faptele Apostolilor.

Ne îndreptăm către baptisteriu, o clădire monumentală în stil bizantin, de formă octogonală, după modelul primelor basilici creștine. Intrarea se face prin trei uși din lemn masiv deasupra cărora au fost montate mozaicuri.

Trebuie spus că atât planul (aprobat în urma unei competiții), cât și toate elementele decorative au fost realizate de arhitecți și artiști greci. Interiorul m-a impresionat: locul este spațios dar nu copleșitor de mare, și foarte luminos, iar materialele folosite au fost, în mod cert, de cea mai bună calitate și combinate cu evlavie dar și mult bun gust.

Urcăm câteva trepte și suntem întâmpinați de o explozie de alb. Aerul de grandoare e dat de predominanța marmurei, pe care o regăsim în pardoseală și în coloane, dar și în cristelnița pentru botezul copiilor, amplasată în centru, sub colonadă. În lateral sunt dispuse camerele pentru îmbrăcarea adulților în pregătirea ritualului.

Picturile murale, mozaicurile, vitraliile și icoanele sunt inspirate din tema biblică a botezului și din călătoriile Sfântului Apostol Pavel. Mozaicul de la intrare înfățișează o hartă a drumurilor străbătute de Sfântul Pavel în misiunile sale, în timp ce pe boltă nu e reprezentat Iisus Pantocrator, așa cum se obișnuiește în bisericile ortodoxe, ci scena botezului Său, înconjurată de un brâu decorativ albastru (apă) cu pești (simbol al primilor creștini). La baza bolții, frescele ilustrează cele opt botezuri descrise în Faptele Apostolilor.

Vitraliile excepționale, realizate de un artist atenian, îl înfățișează pe întemeietorul bisericii din Filippi, prima din Grecia și din Europa, și pe Sfânta Lidia alături de alți localnici convertiți la creștinism. Decorul e completat de candelabre simple, forjate manual.

Afară, pe malul râului, sub platani și fagi bătrâni înconjurați de verdeață, a fost amenajat în aer liber un baptisteriu în formă de cruce, unde sunt botezați adulții în ziua de 20 mai, când e comemorată Sfânta Lidia. Așezați pe treptele din piatră dispuse în formă de amfiteatru, ne-am recules și am ascultat clipocitul apei, lăsându-ne pătrunși de atmosfera de profundă spiritualitate și frumusețe a locului.

După părerea mea, prin amenajarea acestui lăcaș de cult Biserica Ortodoxă Greacă și-a îndeplinit misiunea asumată, aceea de a face din Sfântul Baptisteriu al Lidiei un loc de rugăciune pentru toți creștinii, menit să le reamintească de evenimentele miraculoase ale prezenței Sfântului Apostol Pavel la Filippi, care au deschis calea creștinismului în Grecia și în toată Europa, schimbând cursul istoriei lumii.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 674 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI