Lisabona prin oglinda apei (III): vedere în adâncuri, spre lumea oceanelor

TIPĂREȘTE

Am rezervat un review separat pentru Oceanario of Lisbon (taxa de intrare: 13 euro, în momentul vizitei mele) pentru că, deși s-a mai vorbit pe AFA despre acest fenomen (nu pot să îi spun “acvariu”) nu mi se pare că s-a subliniat suficient ce îl deosebește de altele asemănătoare.

Așadar, încep prin a spune că abordarea sub forma Oceanariu (și nu sub forma "acvariu") este necesară pentru orice vizitator orientat spre o lume evoluată, în care viețuitoarele “expuse” oriunde se află într-un mediu echivalent cu mediul lor natural.Pentru mine vizita la oceanariu a fost momentul cea mai important din această scurtă călătorie la Lisabona (mai important chiar decât scopul pentru care venisem, conferința :) ).

Spre deosebire de muzee, într-un oceanariu nu acumularea de cunoștințe este în prim plan și nici experiența estetică/istorică/științifică, ci transpunerea (elementul cheie pe care mizează multe concepte din lumea modernă). Un oceanariu trăit la intensitate normală imersează vizitatorul în lumea subacvatică – iar oceanariul din Lisabona reușește, prin concepție și construcție, să devină o “experiență totală” și totodată o terapie pentru vizitator.

De ce experiență totală? Pentru că, pentru două sau trei ore cât reușește să stea înăuntru (mai mult cred că senzațiile devin prea copleșitoare) vizitatorul se transpune în imperiul apelor, trăind simultan senzația întâlnirii cu o lume complet străină pentru condiția umană, dar și o întoarcere în lumea poveștilor copilăriei, care par să devină posibile.

De ce terapie? Pentru că apa în asemenea cantitate și multitudinea de specii surprinse în flash-uri succesive, în secvențe reale ale vieții oceanului, au un efect calmant și, în același timp, de reamintire și poziționare a lucrurilor importante în viață (dar bineînțeles, asta se întâmplă pentru cine alege să trăiască momentul ca pe o experiență, nu doar să treacă în goană prin fața vitrinelor).

Acum, ce este specific în conceptul Oceanario of Lisbon: el este construit ca un bazin paralelipipedic uriaș care are diverse perspective pe laturi, atât la etaj, cât și la parter. Construcția aceasta foarte simplă este completată cu patru sectoare specifice (dispuse în colțuri) în care se întreține temperatura și arealul unor oceane cu climă și populație diferită: astfel, există sectorul dedicat Oceanului Arctic (unde temperaturile sunt scăzute, și este populat cu vegetație și animale specifice climei reci) dar și sectorul rezervat Oceanului Indian (cel mai viu colorat și cel mai spectaculos, desigur (cu temperatura și vegetația aferentă). Aceste colțuri se îmbină cu bazinul mare (sharktank-ul), astfel încât par să facă parte din același edificiu masiv. Mai mult, toate sectoarele care prezintă câte un ocean pot fi văzute atât la parter (unde se văd bazinele cu viețuitoarele în apă) cât și la etaj, unde este și partea exterioară apei.

Modul în care este construit și asamblat oceanariul permite trecerea rapidă de la aspectul terestru la cel acvatic, și invers (ca plus față de cel din Palma de Mallorca – despre care voi povesti cu altă ocazie – în care aceste sectoare erau mai degrabă separate, ca la o grădină zoologică clasică, și nu se îmbinau ca experiență, într-un concept unitar).

În afară de asta, trebuie menționată diferența între “experiența etajului” și „experiența parterului”. La etaj, privitorul contemplă abisuri și poate întrevedea oblic, prin bancuri de pești și pești cu forme și dimensiuni mitice, lumina soarelui trecând prin suprafața tulbure a apei. La parter, lumina se obturează treptat, în schimb se descoperă cotloane misterioase și pasionante: abisul devine comprehensibil și descifrabil, caracterizabil prin detalii. Etajul și parterul se completează astfel în descoperirea lumii subacvatice.

Ca element de detaliu în organizare și promovare către beneficiari, mi-a plăcut foarte mult accentul care era pus în relația cu vizitatorii copii: erau afișate o serie de evenimente dedicate copiilor, dintre care am remarcat “sleeping with sharks” – o miniexcursie în care se dormea, probabil, în una din sălile de jos, din cele care ofereau un tablou panoramic asupra sharktank-ului.

Într-un final, a trebuit să ies și să mă îndrept către aeroport, însă aș fi preferat să îmi aliniez sacul de dormit cu cele ale copiilor sau să cânt “Happy birthday” la o petrecere lângă fereastra aceea imensă...

---

VIZUALIZĂRI: 4239 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI