În vizită la Mănăstirea Doamnei

TIPĂREȘTE

În această vară am ajuns pentru prima dată la Topliţa, micuţ municipiu de pe meleaguri harghitene. În componenţa municipiului Topliţa intră şi câteva localităţi învecinate, una dintre acestea fiind Moglăneşti. Pe o colină de la marginea acestei localităţi se află un obiectiv cu o istorie îndelungată – este vorba despre Mănăstirea Doamnei, vechi aşezământ monahal de pe Valea Superioară a Mureşului. Pentru că știam dinainte faptul că vom ajunge în respectiva zonă, ne-am propus să vizităm acest obiectiv.

Scurt istoric – Mănăstirea Doamnei a fost ctitorită în anul 1658 de către Doamna Safta, soţia voievodului Gheorghe Ştefan al Moldovei (de la această femeie s-a păstrat numele obiectivului). Se pare că pe locul ales pentru construirea mănăstirii ar fi existat nişte ruine ale unui lăcaş de cult mai vechi. La fel ca majoritatea ctitoriilor cu o istorie îndelungată, această mănăstire a depăşit perioade mai dificile şi a trecut prin câteva restaurări – o astfel de lucrare importantă a avut loc în anul 1958, prin grija stareţului de la Mănăstirea „Sfântul Ilie” din Topliţa.

Accesul către acest obiectiv este destul de simplu: din sensul giratoriu aflat în zona centrală a municipiului Topliţa (intersecţia DN 12 cu DN 15), am continuat pe DN 12 pentru aproximativ 3 kilometri (în direcţia oraşului Gheorgheni). Urmând această direcţie de mers, am observat pe marginea drumului un panou informativ care ne-a indicat intrarea pe un drum secundar (spre stânga) către Mănăstirea Doamnei. Din acel punct, am mers cam un kilometru pe un drum de ţară şi am ajuns în parcarea obiectivului. Acest drum secundar iese repede din sat şi avansează printre fâneţe; ne-au plăcut mult zonele din jurul mănăstirii şi faptul că de pe colina unde am ajuns se deschidea o frumoasă perspectivă asupra unei părţi importante a depresiunii. Ne-am salutat şi cu câţiva cosaşi care tăiau brazde adânci prin fâneţele de pe marginea drumului.

O poartă din lemn sculptat ne-a facilitat intrarea în curtea mănăstirii, acolo unde câţiva muncitori trebăluiau de zor pe lângă biserica mare (aflată în construcţie). În stânga am văzut o frumoasă livadă de meri, iar în continuare se află chiliile şi alte anexe mănăstireşti, construcţii modeste care găzduiesc o obşte mică de măicuţe.

Continuând plimbarea noastră prin curte, am ajuns în dreptul unui foişor din lemn. Am remarcat faptul că acolo este amenajat un mic altar de vară. Este un loc frumos pentru a asista la o slujbă - pe iarbă, printre copăceii din jur şi florile din curtea mănăstirii. Deşi nu se vedea prea bine, cred că în turla acestui foişor se află clopotniţa.

La câţiva metri depărtare de altarul de vară se află poate cel mai interesant loc al mănăstirii – este vorba despre biserica veche de la Mănăstirea Doamnei. Această bisericuţă din lemn a fost declarată „monument istoric”, iar lemnul înnegrit de vreme vorbeşte despre vechimea ei. Bisericuţa este destul de scundă şi are un pridvor acoperit, pe unde se face accesul către pronaos, naos şi apoi altar. Privind-o din exterior, am observat că biserica este acoperită cu şindrilă, iar singura turlă (nu prea înaltă) pare a fi poziţionată deasupra pronaosului.

Profitând de faptul că am ajuns până acolo şi că uşa micuţei biserici era deschisă, am intrat şi am admirat pentru câteva minute picturile interioare. Aceste fresce au fost complet repictate în anul 1984 şi înfăţişează mai multe scene biblice, dintre care aş putea aminti: „Naşterea Domnului”, „Botezul Domnului”, „Coborârea la Iad” sau „Adormirea Maicii Domnului”. Catapeteasma şi stranele au fost şi ele înlocuite atunci când interiorul a fost restaurat, însă acestea se încadrează armonios în imaginea de ansamblu a obiectivului.

După câteva minute am ieşit din biserica de lemn şi ne-am îndreptat către biserica mare a mănăstirii, ctitorie având hramul „Naşterea Maicii Domnului”. Piatra de temelie a acesteia a fost aşezată în octombrie 2013, iar lucrările nu au fost încă finalizate. După modelul multora dintre bisericile construite în ultima perioadă şi aici a fost realizat un paraclis la demisol unde se oficiază în prezent slujbele, până când biserica va fi terminată. Într-un colţ lângă intrarea în paraclis erau expuse mai multe suveniruri de natură religioasă; noi am ales două brăţări pentru care am plătit 10 lei, apoi am ieşit înapoi în curte. Am aruncat o privire şi în partea superioară a bisericii mari, acolo existând mai multe schele şi materiale de construcţii.

Ne-am mai plimbat agale timp de câteva minute prin curtea mănăstirii, am mai făcut nişte fotografii şi apoi am ieşit în parcare. Petrecusem aproximativ jumătate de oră în vizită la Mănăstirea Doamnei şi sosise momentul să plecăm de acolo. Ceea ce am şi făcut, nu înainte de a mai admira pentru câteva clipe împrejurimile.

Ajuns la final de articol, recomand vizitarea Mănăstirii Doamnei tuturor celor care ajung pe acele frumoase meleaguri! Alte informaţii despre obiectiv puteţi lectura aici sau aici. Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 2912 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI