Din capitală într-o fostă capitală

TIPĂREȘTE

Despre Targoviste se pot spune foarte multe si inainte de a ajunge acolo imi scosesem o multime de obiective de vazut. Nu am vazut nici macar jumatate, asta inseamna ca trebuie sa mai ajung pe acolo avand in vedere ca distanta Bucuresti-Targoviste este mai mult decat convenabila. Pleci de dimineata si te intorci seara. In fine, noi asa cum stiti deja am stat o noapte in Targoviste.

Am nimerit in plina sarbatoare a orasului astfel incat acesta era plin de viata, lumea imbracata frumos era iesita la plimbare, prin locurile mai circulate (in zona Mitropoliei si a centrului vechi) erau amenajate diferite targuri cu produse de tot felul expuse spre vanzare incepand cu turta dulce, porumb fiert, colac secuiesc sau obiecte vechi de colectie si blanuri.

Comedianti se plimbau si din baloane faceau diferite figurine pe care le dadeau apoi copiilor.

In aceeasi zona era amplasata si o scena pe care cand am trecut noi era un spectacol de muzica populara sustinut de copii si admirati de toata familia. M-am uitat cu mare drag si ma gandeam la toti parintii care isi admira copiii cand acestia au un spectacol sau concurs de sustinut (adica ma gandeam si la mine normal).

Sambata am mai apucat doar sa vedem ]b]Mitropolia Targoviste, un lacas de cult spectaculos. Binenteles ca am facut asta dupa ce ne-am potolit foamea aici (vezi impresii) ca altfel nu se putea. Am mers spre mitropolie prin parc pentru a prinde in obiectivul aparatului foto si ruinele care aminteac ca aici au fost constructii cu vechime mare (am inteles ca aici ar fi si ruinele vechii mitropolii). Acum privindu-le te gandeai daca in acele pivnite in care se pastrau alimente si vin, existau si tuneluri secrete? Nu pot sti asta insa dadeau un farmec aparte locului.

Pe una dintre laturile acestui parc este o alee umbroasa pe unde te poti racori in zilele calduroase, insa acum era amenajat targ, deci o aglomeratie mare pe care am evitat-o.

Mitropolia a fost construita in perioada 1515-1518 de catre domnitorul Neagoe Basarab insa reconstruita in secolul XIX urmand planurile arhitectului francez Amile Andre Lecomte de Nouy, si poarta hramul “Inaltarea Domnului”.

Aspectul este al unei biserici bizantine si este un lacas ce se vede de la distanta si prin prisma faptului ca in fata acestei biserci spatiul este lliber aici fiind arcul Mitropoliei.

Mitropolia Targoviste isi are povestea de inceput in secolul XVI cand Neagoe Basarab decide la sfatul Patriarhului Nifon sa mute mitropolia de la Curtea de Arges la Targoviste. Astfel incat la data de 17 mai 1520 are loc sfintirea Mitropoliei din Targoviste cu hramul “Inaltarea Domnului”.

La sfarsitul secolului XVI pentru o scurta bucata de vreme devine si moschee fiind ocupata de ostile lui Sinan Pasa.

A fost mitropolie a Tarii Romanesti pana in 1668 cand mitropolia s-a mutat la Bucuresti dupa moartea Mitropolitului Stefan.

Evolutia acestui lacas a avut mult de suferit de-a lungul vremii insa ceea ce vedem astazi este un loc in care istoria unor sute de ani respira aerul din jur.

Dupa ce am facut poze in exterior am patruns inauntru unde avea loc o cununie religioasa. Am trecut mai intai prin pridvor. Acesta este unul larg, deschis si strajuit de coloane (lucrate in modele diferite) care se unesc la partea superioara prin arcade. Aici vedem tot tavanul pictat cu diferite scene, vedem de asemenea lespedea de la mormantul lui Vasile Costin, primul arhiepiscol al Targovistei.

In biserica ne-am amestecat si noi printre invitatii imbracati elegant si am admirat cuplul care tocmai isi impleteau destinele, doi tineri frumosi si emotionati care ascultau slujba gandindu-se poate la viitorul lor.

Am admirat ce se putea in jur nevrand sa deranjam cununia religioasa care se afla intr-unul dintre momentele sale importante, predica paintelui si invataturile transmise tinerilor. Astfel incat usor printre ei am facut si noi cateva poze admirand tot ce se putea in interior. In afara pozelor postate mai multe informatii despre acest lacas puteti afla aici

promovarebisericisecxvita ... _targoviste.php

Cam atat am vazut sambata, iar duminica dimineata dupa ce am luat micul dejun am predat camera si am plecat spre Curtea Domneasca, cu un prim popas la Manastirea Stelea

Aceasta manastire poarta de fapt un nume mai complet de Ansamblu arhitectural al Manastirii Stelea deoarece cuprinde:

- o biserica din secolul XIV si una din secolul XV

- un turn clopotnita secolul XV

- manastirea ridicata de negustorul Stelea in secolul XVI si mai ales

- manastirea cu biserica ridicata de Vasile Lupu Domnul Moldovei si povestea noastra porneste de aici deoarece Manastirea Stelea a fost inaltata in anul 1645, de catre Vasile Lupu, domnitorul Moldovei ca o confirmare a impacarii cu Matei Basarab domnitorul Munteniei, fiind o replica bisericii Trei Ierarhi din Iasi.

De ce a fost aleasa tocmai biserica Stelea pentru a construi o noua biserica? Acest lucru sta in pisania aflata la intrarea in biserica. Mi-a atras atentia prezenta capului de bour si am fotografiat pisania. Ce scrie acolo normal ca nu am putut descifra insa am gasit pe net si va transmit si voua:

"Cu voia Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, iata eu, robul si inchinatorul Io Vasile Voevod din mila lui Dumnezeu Domn al Tarii Moldovei. Acest sfant hram al Invierii lui Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos l-a facut mai inainte Stelea negustorul, unde zace si trupul raposatului parintelui meu, Nicolae Vel Aga. Iar acum cand mi-a daruit Dumnezeu domnia Tarii Moldovei, am daramat acea dintai Sfanta Biserica pana in temelii si cu ajutorul lui Dumnezeu am inceput s-o zidesc din nou, in zilele fratelui nostru, Io Matei Basarab Voevod, din mila lui Dumnezeu Domnul Tarii Ungrovlahiei si s-a savarsit, cu voia lui Dumnezeu in luna lui septembrie 7 si anul 7154".

Si asa aflam ca aici este inmormantat tatal voievodului.

Mai tarziu biserica este arsa de ostile otomane si refacuta de Constantin Brancoveanu. Secularizarea din 1963 a insemnat inca o etapa a acestui lacas care se transforma in biserica de mir si transformata din nou in manastire dupa 1990.

Ce mai are deosebit biserica insa sunt bumbii din ceramic prezenti pe turle.

Cum insa era slujba nici aici nu am putut fotografia prea mult, ne-am multumit sa mai parcurgem si curtea din jurul bisericii si sa ne continuam drumul.

Drumul nu a mai continuat foarte mult deoarece peste drum de Manastirea Stelea se afla Biserica Sfantul Nicolae Geartoglu.

Aceasta este o biserica ridicata in secolul XVI peste o biserica de lemn veche din secolul XIV. Si aceasta este refacut in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu.

Se pare ca aici a fost inchis Tudor Vladimirescu inainte de a fi dus la Mitropolie si ucis. Insa anii si distrugerile au afectat aceasta biserica care in anii ’90 ajunge sa fie o ruina. Ea a fost insa restaurata cu fonduri europene astfel incat acum arata asa cum o sa vedeti in poze.

Din pacate insa poarta era inchisa si nu am putut face decat niste poze din exterior.

Hramurile bisericii sunt Sfantul Ierarh Nicolae si Sfantul Ierarh Spiridon.

Ne-am continuat drumul spre Cetatea Domneasca care nu trebuia sa lipseasca din periplul nostru insa tot am mai scapat putin si am mai fotografiat niste obiective pentru un traseu ulterior, respectiv:

Muzeul de Istorie Targoviste, aflat pe Calea Domneasca, muzeu deschis in septembrie 1986 si care functioneaza in cladirea fostului Palat de Justitie, constructie ridicata in 1902 initial si cu inca un etaj in 1918.

Muzeul de arta, situat si acesta pe Calea Domneasca, infiintat in 1991, si unde sunt expuse lucrari ale unor pictori ca de exemplu Grigorescu, Tonitza, Pallady, Camil Ressu.

A urmat vizitarea Curtii Domnesti despre care voi povesti separat si apoi ne-am indreptat pasii spre Parcul Chindia.

Am intrat in parc si uitandu-ne departe spre dealuri vezi sus in varf Manastirea Dealu. Parcul la acea ora era destul de populat, fiind si duminica si o zi superba. Aici am avut parte de o mare surpriza (cred ca puterea gandului ), mi-am reintalnit o fosta colega de serviciu cu care mai vorbesc din cand in cand dar pe care nu o mai vazusem de niste ani si uitasem sa-i spun ca vin la Targoviste. Normal ca revederea a fost placuta de ambele parti.

Tot aici in parc cum deja stiti de la ceilalti useri, sunt cele 2 restaurante: Millenium pe dreapta si Vlad Tepes pe stanga si noi la mijloc . Cum insa nu ne era foame le-am facut un semn discret ca de data asta nu (iar data viitoare sigur nu va fi Tepes decat daca vreau sa iau teapa cum s-a exprimat cineva).

Pa langa terasa Tepes se ajunge si la gradina zoologica insa cel mai mic copil al grupului era meu, asa incat pas.

Parculetul l-am vazut putin de-a lungul statuilor expuse si pana in lac si inapoi. Am stat putin si pe o banca sa admiram lumea din jurul nostru, am luat limonada (eu si sotul) si fresh de portocale (mama) si inainte sa plecam am luat colac secuiesc pentru baietii care ne asteptau acasa. Dupa ce am plecat de aici aveam sa ne deplasam spre ultimul obiectiv al circuitului nostru care avea sa ne ofere o experienta tragi-comica, sau cum am spune rasu’-plansu’.

Aceasta interesanta experienta a fost oferita de Conacul Vacarestilor. Mai intai sa va spun cum am descoperit acest loc, mai precis am citit pe un site (by wm) urmatoarele: Conacului Vacarestilor reprezinta un monument istoric de arhitectura laica situat in localitatea Vacaresti, la 10 km de Targoviste, in centrul unui frumos parc.

Conacul dateaza din jurul anului 1698 si a apartinut familiei Vacaresti, o familie marcanta in istoria culturala a tarii, ai carei membri au fost personalitati remarcabile (poeti, scriitori, demnitari) ce s-au implicat activ in miscarile culturale si politice ale vremii, precum Ienachita Vacarescu, Ianache Vacarescu, Iancu Vacarescu sau Elena Vacarescu, prima femeie membru al Academiei Romane.

Din conac face parte si o capela construita in anul 1868.

Asa incat cum deja eram dupa niste vizite facute unor conace si ignorand ultima parte a link-ului hai sa mergem si acolo. Astfel pe drumul spre Bucuresti exista un indicator care iti spune ca la 4 km in dreapta ai ajuns in Vacaresti. Asa am si facut, asa imi indica si Google maps si hai ca e bine. Parcurgem noi distanta, intram in Vacaresti si la o intersectie o luam stanga pentru ca asa ne indica Google maps. In momentul in care am ajuns fix pe bulina, am zis stai ca aici nu-i nimic. Deschidem geamul si intreb 2 domnisoare iesite la plimbare inainte de masa de pranz despre Conacul Vacaresti, s-au uitat la mine ca si cand le intrebasem incotro o iau spre New York si apoi am indraznit sa pronunt cuvantul “ruine”.

Atunci fatucele s-au luminat la fata si mi-au zis sa intorc si la intersectie sa o iau inainte (deci acolo trebuia sa fac dreapta) si mi-au zis ca imediat apare si parcul, adica de fapt o padurice.

Pentru confirmare am mai intrebat un nene la fel ca pe fatuce si numai dupa ce i-am spus de ruine reactia a fost ca si a fetelor.

Ajungem noi in dreptul “parcului” si sotul spune victorios ca a zarit “conacul”. A oprit la margine si am patruns doar eu, cu 2-3 biscuiti in mana pentru ca in zona era un catel, si strecurandu-ma cu teama printre scaieti am mers spre “conac”.

Cuvantul ruine il caracterizeaza perfect, mai sunt 2-3 ziduri si 4 stalpi care amintesc ca acolo a fost o casa boiereasca sip e resturile de zid o pisanie despre care am citit ulterior ca este din 1660. Vederea dinspre casa spre vale in vremurile de glorie ale acestei case cred ca erau minunate, si nu am gasit pe net o poza asa cum arata casa (dar mai incerc).

Asadar aici am facut cateva poze, dezamagita de nepasarea oamenilor asa ca daca mai vreti sa vedeti aceste ruine cat mai exista ele va mai asteapta cuminti. Va rog daca nu aveti suficienta rabdare sa vedeti toate pozele, incercati de curiozitate sa vedeti ultimele poze cu acest “conac” si “frumosul parc” din care face parte.

Acesta a fost ultimul obiectiv din cela vazute in acest minunat periplu prin zona Ploiesti-Targoviste. Putea fi facut fragmentat astfel incat sa nu fie nevoie de cazare, insa am gasit o cazare convenabila si atunci totul a fost perfect asa si mai putin obositor.

Incerc sa mai gasesc o idee de astfel de weekend si poate mai iese ceva anul acesta. Pana atunci va doresc calatorii cat mai placute si dese daca se poate.

---

VIZUALIZĂRI: 3705 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI