Speyer, oraşul de la poalele domului

TIPĂREȘTE

O istorie îndelungată şi o catedrală faimoasă caracterizează cochetul oraş Speyer. Poate unii au fost şi vor fi impresionați strict de peisajul autentic german, cu clădiri vechi din diferite perioade, cu terase prietenoase având florile răspândite prin diferite colțuri şi berea păstrată în butoaie. Nu sunt de neglijat nici magazinele cu marfa prezentată la vedere pe trotuar, oferind reduceri atrăgătoare. Toate acestea duc la declanşarea click-urilor camerelor foto sau la producerea a zeci de poze din vârful unui băț telescopic, poze ignorate peste o săptămână, însă prilej efemer de laudă în fața prietenilor de pe FB. Dar pentru călătorul pasionat, pentru cel care nu pleacă de acasă doar pentru că "cearşafurile nu-i mai zâmbesc", Speyer reprezintă ceva mai mult.

Povestea oraşului începe oficial acum mai bine de două milenii, odată cu venirea romanilor şi ridicarea unui fort, simbol al unei vizite ce se dorea îndelungată. La mijlocul sec. 2 dH sub numele Noviomagus el apare notat pe o hartă "a lumii" desenată de geograful Claudius Ptolemaios, căci aici erau deja temple, teatru, clădiri ale administrației, piețe, cartiere cu locuințe. Mărturii ale oraşului roman se găsesc la muzeul de istorie, dar localnicii autentici ştiu bine că oriunde se sapă în zona centrală se găsesc urme ale vechii urbe romane.

Au urmat secole tulburi, peste Speyer trecând popoare migratoare, regi şi împărați disputându-şi teritoriul. Dar momentul care a marcat esențial istoria oraşului a fost în 1030, când Conrad II, proaspăt ales rege al Germaniei, hotarăşte punerea pietrei de temelie pentru construcția unei biserici cu dimensiuni nemaiîntâlnite până atunci. Înălțată în mai puțin de un secol, fapt remarcabil pentru un edifiu atât de mare, biserica a reprezentat şi reprezintă simbolul acestui oraş. Cripta ei monumentală a fost aleasă ca loc de odihnă veşnică pentru opt regi şi împărați germani, pentru regine şi prinți. Ridicarea mărețului dom, rămas până astăzi cel mai mare lăcaş de cult creştin zidit în stilul romanic, a adus un prestigiu deosebit urbei.

Speyer se menține în memoria istoricilor, şi nu numai a lor, ca fiind în 1076 punctul de pornire a regelui Heinrich al IV-lea în umilitorul drum al căinței, drumul către Canossa. Dietele din prima jumătate a sec. al XVI-lea şi revolta protestanților din 1529 au adus iarăşi oraşul în atenția lumii, aici manifestându-se acțiuni pro şi contra ideilor răspândite de Martin Luther. Urmările inflexibilității în gândire se văd şi astăzi, când lumea creştină din Germania încă este divizată.

Orice oprire în Speyer cuprinde o vizită la celebra catedrală aflată la capătul străzii Maximilian, cea numită odinioară Via Triumphalis, în ampla piață a domului. Printre arborii parcului dinspre sud se vede un grup statuar numit „Muntele măslinilor”, un memento al celor întâmplate cu mai mult de două milenii în urmă în Ţara Sfântă. Sculptura originală a ars în 1689, împreună cu întregul oraş, la trecerea trupelor franceze ale lui Louis al IV-lea, dar a fost restaurată mai târziu. În spatele catedralei, spre est, se păstrează Heidentürmchen, o rămăşiță din zidul de apărare a oraşului, altădată situat pe malul Rinului, şi spre nord a fost ridicată Antikenhalle, pentru a găzdui vestigii romane.

În partea sudica a Pieței Domului se poate vizita Muzeul de istorie, deținătorul unei colecții impresionante de vase şi podoabe vechi de mii de ani. Atrage atenția aşa-numita “pălărie de aur din Schifferstadt”, o piesă decorativă din epoca bronzului servind probabil la serviciul religios, descoperită într-un orăşel de lângă Speyer. Tehnologia utilizată pentru făurirea ei, poate prea avansată pentru acele vremuri îndepărtate, este un alt subiect intreresant de discuție. Din perioada romană nu sunt doar arme şi unelte, ci şi o “terra sigillata", un vas realizat în Rheinzabern, având decorațiunile în relief făcute printr-o tehnică specială. Deschiderea din 1900 a mormintelor regilor din dinastia saliană aflate în cripta catedralei a îmbogățit muzeul cu multe podoabe şi obiecte de cult, cel mai valoros fiind potirul Lehrbach, un dar al contelui Damian Hugo Philipp de Lehrbach, un pahar din aur acoperit cu diamante, rubine, smaralde. Deosebit de important pentru istoria Germaniei este un tablou reprezentând o manifestație populară din 1832 îndreptându-se către castelul Hambach şi purtând steaguri galben-roşu-negre, culori devenite naționale şi care alcătuiesc drapelul german. Numeroase expoziții atrag turiştii aflați în trecere prin Speyer, eu profitând de una dedicată lui Richard Inima-de-leu, un personaj a cărui legendă i-a depăşit cu mult împlinirile.

De la celălalt capăt al străzii Maximilian, pornind din Piața Poştei pe strada Gilgen, pot fi găsite două biserici impozante. Chiar dacă de abia şi-au aniversat centenarul, spectaculoasa neogotică biserică protestantă şi biserica catolică Sf. Iosif, o încântătoare îmbinare de Jugendstil şi baroc, dovedesc că frumusețea trece dincolo de stilurile arhitectonice.

Dacă tot am amintit de Piața Poştei, aici veghează de sute de ani Turnul vechi, fosta poartă vestică a oraşului, zidită în prima jumătate a veacului al XIII-lea. Conform legendei, turnul a supraviețuit distrugerii din 1689 datorită rugăminților fierbinți ale călugărițelor de la mânăstirea din apropiere pe lângă mareşalul francez Jacques Henri de Durfort, duce de Duras. Acesta, aristocrat şi soldat, nu a putut rezista totuşi în fața unor femei, chiar şi îmbrăcate în straiele austere ale ordinului. Mit sau adevăr istoric, contează puțin.

Pentru o plimbare într-o zonă pitorească aş recomanda aria cuprinsă între strada Maximilian şi pârâul Speyer, cu case tradiționale, cu hanul de altădată, din păcate fără un poştalion în față, cu „biergarten”-uri, cu biserici baroce. Liniştea pare suverană, dar apropiindu-te de terasele ascunse prin curți regăseşti atmosfera de petrecere nemțească.

Cum de multă vreme germanul a reprezentat un etalon al mecanicului şi cum el a arătat un respect deosebit pentru istorie, nu departe de dom a fost amenajat Muzeul tehnicii. Nu vreau să insist asupra subiectului, dar nu pot să uit cum la urcat la bordul unui avion Boing 747, amplasat undeva sus, pe la vreo 40 de metri înălțime, cum am intrat într-un submarin, cum am admirat zeci de automobile şi locomotive. O vizită pentru mari şi mici, o călătorie în timp, o excursie care se va dovedi oricum prea scurtă.

Speyer este fără doar şi poate un oraş turistic, dovada fiind zecile de vase de pasageri care acostează aici, la pontoanele de pe malul Rinului. O oprire scurtă vă va lăsa sigur un sentiment de regret, aşa că nu ezitați să parcați maşina sau să coborâți din tren şi să vă afundați liniştit printre comorile pe care micul oraş vi le va dezvălui.

Să aveți un drum frumos în față.

---

VIZUALIZĂRI: 2289 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI