Pardubice - orășelul de turtă dulce

TIPĂREȘTE

Pardubice (se citește Pardubițe) e capitala Regiunii Pardubice și e situat pe Elba cam la 96 km est de Praga.

Am ajuns acolo pe la începutul verii - cum altfel? cu treburi la una dintre fabricile în care s-a „spart” fosta firmă TESLA, aia de făcea magnetofoanele pe melodiile cărora se dansa cam în 60% dintre petrecerile epocii de aur. Acum, unii fac sisteme pentru supravegherea traficului aerian, alții - calculatoare ș. a. m. d.

Orașul datează din evul mediu (sec. XIII) iar începuturile sale sunt strâns legate de familia nobilă de Pernstein, - care au deținut mai multe demnități importante în Moravia.

Nu e prea mult de văzut, din punct de vedere turistic, în acest mic orășel, dar se poate sta aici vreo două zile pentru a putea vizita unele din obiectivele ce le voi descrie pe scurt mai jos (urmând oarecum circuitul turistic sugerat de centrul de informare turistică):

- Poarta Verde (Zelená brána) - unul dintre simbolurile orașului, un turn înalt de 59 de metri, cu acoperiș de aramă, a cărui culoare verzuie i-a dat și numele. A fost construit prin secolul al XIV-lea și a făcut parte din sistemul de apărare a orașului în acele vremuri. Acum are rol strict monumental, ceasul montat pe el fiind mai ceva decât fostul nostru ceas de la Universitate. Măcar ăsta e frumos. Și merge! Se poate urca în turn (eu am zis pas de data asta), priveliștea oferită fiind (sunt sigur) deosebit de frumoasă. Pe parcursul urcării, la fiecare dintre cele 5 etaje, este „ilustrată” o scenă din istoria orașului.

- Piața Pernštýn (Pernštýnském náměstí), un ansamblu de vechi clădiri cu arhitectură ce încântă ochiul și acoperă cele trei epoci ale dezvoltării sale: gotic flamboaiant, renaissance și gotic târziu. Pe fața nordică a pieței, clădirea neo-renascentistă a primăriei atrage privirea prin fațada bogat colorată și florile din glastre, iar pe partea cealaltă se află o altă clădire cu un vechi renume: casa „Calul bălan” (Dům Bílého Koníčka), fost han de pe la începutul sec. XVI, acum având un restaurant chinezesc la parter (pe care l-am și vizitat - vezi impresii), iar pe altă latură, casa cea mai interesantă este Casa lui Ionas (Dům U Jonáše) cu un frumos basorelief al scenei biblice „Ionas și balena” pe toată fațada. Alte case interesante: Casa „Mielul de aur” (Dům U Zlatého beránka); Casa austriacă (Oesterreicherův dům); Casa Werner. Iar în centrul pieței se înalță maiestuoasă coloana ciumei - înaltă de vreo 6 m având în vârful coloanei corintiene statuia Fecioarei Maria, înconjurată la bază de mai mulți sfinți cehi, dedicată sfârșitului unei mari epidemii.

- Castelul Pardubice (Pardubický zámek) la el se ajunge în circa zece minute de mers pe jos direct din piața Pernštýn, pe o străduță cu alte case vechi superbe. De fapt, cam toată zona centrală e o adevărată expoziție de astfel de fațade care fură privirea călătorului. Înaintea intrării în curtea castelului, se trece peste un mic pod, pe aleă cărui laturi odihnesc două frumoase statui de marmură. În imediata vecinătate a sa se află câteva terenuri de tenis de câmp - ale unui club de profil, probabil. Odată intrat pe poarta castelului ne trezim în fața clădirii sale impunătoare în stil renaissance, dar și a câtorva clădiri auxiliare. În interior este organizat un muzeu (pe care nu am apucat să-l vizitez), Východočeského muzea (adică al Boemiei de est). Fortăreața inițială (sec. XIII) a fost reclădită prin sec. XIV devenind un castel gotic. Familia Pernštein l-a reconstruit ulterior transformându-l într-unul gotic-renascentist. A fost vândut în sec. XVI familiei regale, încetând de atunci să mai fie reședință aristocratică. Înconjurat de un ingenios sistem de apărare tip cetate stelată, cu fortificații de pământ înălțate în interiorul unui zid cu ambrazuri de flintă, constituie un amalgam de cetate-castel, unic în felul său. Azi, prin grădina sa și pe metereze se plimbă în voie câțiva păuni strălucitori și gălăgioși.

- Biserica Sf. Bartolomeu, (Kostel sv. Bartoloměj) se află și aceasta la mică distanță de Turnul Verde și de Castel. Istoria ei se pierde în negura vremii (fiind menționată documentar pentru prima oară într-o bulă papală din 1295. Ctitorită (de cine altul decât) de Wilhelm de Pernštejn la inceputul sec. XVI, biserica actuală e construită în stil gotic târziu, cu o fleșă foarte frumoasă și zveltă ce vrea parcă să străbată cerul până la Dumnezeu. A fost folosită ca loc de înmormântare al multora dintre membrii familiei Pernštejn.

- Biserica Buna Vestire (Kostel Zvěstování Panny Marie) și Biserica Maicii Domnului Îndurerată (Kostel Panny Marie Bolestné) sunt două biserici mai micuțe, aflate relativ aproape și ele de zona castelului. Au ambele o istorie destul de lungă și merită văzute, fie și doar pe dinafară (așa cum am făcut-o și eu, din păcate). Prima se află pe strada Klášterní, care leagă Piața Pernštýn de Piața Komenského. Biserica a fost inființată ca o parohie în jurul anului 1359 de către Arhiepiscopul Arnost din Pardubice și frații săi. Este cea mai veche biserică din oras. A fost distrusă în câteva rânduri de incendii sau de dușmani, dar refăcută mereu. până la varianta gotică actuală. Cea de-a doua a fost construită pe la 1700 și ceva și a fost renovată recent. În spate se află și câteva vestigii din monumentele cimitirului care o înconjura inițial.

- Winternitzovy automatické mlýny sau Morile automate ale fraților Winternitz - monument de arhitectură industrială datând din epoca modernă (deși locul a găzduit o moară încă din sec. XVI). Mă bucur că ei au mai multă minte și păstrează astfel de bijuterii arhitectonice, nu fac precum ai noștri moloz din ele… :(. Sunt situate pe malul drept al râului Chrudimka înainte de confluența acestuia cu Elba. O localizare perfectă pentru a putea transporta cu ușurință materia primă și produsele pe calea apei, dar și pe calea ferată - să nu uităm că Prdubice e un foarte important nod feroviar.

- Pasajul Machonova (Machoňova pasáž) e un pasaj ce pornește din strada Miru și iese (unde altundeva?) în srăduța Pasajului. E un pasaj comercial aflat la parterul unei vechi clădiri din centru, renovat recent. Ce mi-a plăcut când am trecut pe-acolo - o tânără pianistă ce mângăia clapele unei pianine chiar după intrare, în surdină, pentru a încânta vizitatorii. În prezent, acolo sunt câteva magazine și un restaurant.

Ce ar mai fi de văzut / vizitat (și eu nu am apucat):

- teatrul Boemiei de est (o frumoasă clădire stil Art nouveau);

- Muzeul tehnicii;

- muzeul de turtă dulce cu tot cu „povestea lui Hansel și Gretel”;

- un muzeu al căilor ferate (în stația de peste Elba, Ruzice);

- două aquaparcuri;

- castelul Kunětická hora, despre care am povestit în articolul despre călătoria cu vaporașul.

... și ce mai vreți voi.

Dacă nu e musai să mergeți la marele mall din centru pentru cumpărături, recomand călduros o vizită la fabrica de bere, atât la cârciumioara lor, cât și la magazinul din incintă.

Iar pasionații de steeplechase, pot veni aici pentru a urmări una dintre vestitele curse hipice.

Drum bun și vizită plăcută!

===========

Pentru informații suplimentare:

cs.wikipedia.org/wiki/Pardubice

en.wikipedia.org/wiki/Wil ... II_of_Pernstein

cs.wikipedia.org/wiki/Zel ... 3%A1_br%C3%A1na

zelenabrana.eu/en

cs.wikipedia.org/wiki/Kos ... %28Pardubice%29

cs.wikipedia.org/wiki/Par ... 28z%C3%A1mek%29

vcm.cz

cs.wikipedia.org/wiki/Win ... zovy_ml%C3%BDny

cs.wikipedia.org/wiki/Zel ... 3%A1_br%C3%A1na

cs.wikipedia.org/wiki/Kos ... %28Pardubice%29

cs.wikipedia.org/wiki/Kos ... %28Pardubice%29

visitpardubice.com

pardubice.eu/en

cs.wikipedia.org/wiki/Mac ... pas%C3%A1%C5%BE

---

VIZUALIZĂRI: 3587 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI