Basilica di Sant Antonio

TIPĂREȘTE

Un top al celor mai frumoase zece biserici din Italia arata cam asa;

locul 1 este ocupat de Basilica Sfantul Petru, care este ce-i drept in Vatican

locul 2 - Basilica Santa Maria del Fiore din Florenta,

locul 3 - Basilica San Marco din Venetia,

locul 4 - Basilica Di Sant'Antonio din Padova,

locul 5 - Catedrala Sfanta Agata sau Domul orasului Catania,

locul 6 - Basilica San Pietro in Vincoli (Sf. Petru in lanturi) din Roma,

locul 7 - Basilica San Francis de Assisi,

locul 8 - Duomo di Siena,

locul 9 - Abatia Monte Cassino

si pe locul 10 - Domul din Orvieto.

Stateam si ma gandem in drum spre Basilica San Antonio, cat de greu a fost sa se realizeze acest clasament, in conditiile in care din cele peste 800 de biserici din Roma au intrat in comperitie primele 20, la care s-au adaugat macar primele 3 din fiecare oras al Italiei.

Nu am inteles cum de o biserica atat de mare si de importanta pentru enoriasi cum este Basilica San Antonio, vizitata de pelerini si de turisti din intreaga Europa, in primul rand pentru ca in interiorul ei sunt pastrate moastele Sf. Anton, apoi pentru minunile pe care se spune ca le pate face sfantul, ... o biserica aflata in top. 10 biserici din Italia, nu este " domul " orasului. Domul orasului Padova este Bazilica Sf. Maria de |Padova.

Este clar ca cel mai frumos nu este intotdeauna si cel mai important.

Localnicii numesc basilica " Il Santo ". Constructia bisericii a inceput imediat dupa moartea Sfantului Anton in anul 1232 si a durat mai mult de 70 de ani. La inceput au existat doua biserici mai mici; una in care a dorit sa fie ingropat, existenta deja si care se numea Santa Maria Mater Domini (biserca ce fusese sfintita chiar de el) si alta care a dorit el sa fie ridicata, Capela Madona Negre. Dupa cativa ani, de renovari si modificari, cele doua au fost unite intr-un un singur lacas.

Am ajuns la ea, dupa ce am dat o tura prin Prato della Valle si dupa ce m-am pierdut minute bune pe stradutele medievale din centrul vechi al orasului Padova. Cand inca eram destul de departe de ea, am zarit-o printe alte cladiri. Am zis un “uite-o “ de departe, de parca ma bucuram de intalnirea cu o veche prietena pe care o cautasem prin oras.

Am ajuns in fata bisericii si pret de cateva minute am stat in fata ei admirand-o si facand fotografii. Nu stiu bine cum sa va explic ce simteam uitandu-ma la ea; era un fel de calm si multumirea asemanatoare starii pe care o traiesc alpinistii cand ajung in varful unui munte. Un fel de final fericit al unui drum frumos. Si asta se datoreaza cred eu, nu cladirii in sine, ci energiei pe care o emana, prin existanta credinteti si a mostelor Sf. Anton din interior. Totul in jur emana un calm absolut. Parca si zborul porumbeilor din fata bisericii era mai lin; parca nici ei nu se grabeau sa isi ia zborul, cand vreun copilas jucaus, ii fugarea.

Sfantul Anorn este considerat de catre catolici, un sfant universal, datorita virtutiilor sale, a vietii modeste pe care a dus-o si datorita minunilor pe care le-a facut. S-a nascut la Lisabona in sec. XII intr-o familie de nobili si de tanar a renuntat la viata imbelsugata si s-a dediat credintei. In tinerete a vrut sa plece ca misionar in Maroc, dar a fost nevoit sa renunte la acest plan pentruca s-a imbolnavit. S-a mutat in Sicilia unde a inceput sa predice si minunile sa ii fie recunoscute de inaltii preoti. A calotorit si a predicat in toata Italia, dar cel mai mult a ramas la Padova. A murit la varsta de doar 36 de ani, undeva langa Padova intr-o mica chilie a bisericii Arcella (care se spune ca exista si astazi). Se spune ca Sf. Anton ii ajuta pe cer care calatoresc pe ape, pe cei bolnavi de boli grave, pe cei condamnati, pe cei nevoiasi, aduce casatorii fericite si liniste in familie, ajuta la cresterea buna a copiilor, ajuta in gasirea unui serviciu si a mijloacelor de trai, aduce succes la examene, apărara avutul fiecaruia si aduce liniste sufletesca. Sf. Anoton este singul sfant care ajuta oamenii sa isi gasesca lucrurile pierdute.

Un lucru interesant pe care l-am aflat vizitand aceasta biserica, este acela ca Vaticanul mai are in jurisdictia sa inca patru mari biserici; Basilica San Antonio din Padova, Domul din Koln, si inca doua pe care nu mi le amintesc acum.

Biserica este imensa si datorita modificarilor, renovarilor si adaugirilor facute in lunga sa viata de 800 de ani, este un amestec de stiluri arhitectonice.

Primul lucru care mi-a sarit in ochi este porticul de de pe fatada – care pare un balcon ingust si lung cu 18 arcade si cu o balustrada cu mici si delicate coloane. Padova este plina de astfel de porticuri pe care le-am vazut la tot felul de constructii; palate, case, piete, parcuri si uite ca si la biserici. Exteriorul bisericii este din caramida ceea ce ii da un aspect romanic. Exista doua cupole mari, inalte specifice stilului bizantin si cateva turnulete dupa modelul minaretelor orientale. In dreapta bisericii este Oratoriul St. Giorgio.

In piata din fata bisericii este o statuie ecvestra din bronz, realizata de Donatello numita Gattamelata, realizata in onoarea celebrului la acea vreme condotier (mercenar) devenit apoi conducatorul orasului. Un alt lucru care mi-a placut; in fata bisericii, doar 3-4 tarabe cu suveniruri am intalnit, nu ca in alte partii, aglomeratie mare ce da un aspect de balci. Si ca mai peste tot, acolo unde este un obiectiv turistic, nelipsitul stol de porumbei.

In fiecare an la jumatatea lunii martie credinciosii vin in pelerinaj la aceasta biserica.

Am inceput vizitarea bisericii; prima capela din dreapta este Capela Gattamelata, adica a lui Condottiero Gattamelata si a fiul sau Giannantonio. Este o capela de familie, mare dreptunghiulara, ce are de o parte si de alta, mormintele celor doi. Este o capela realizata in stil gotic, la jumatatea sec. XV si poate fi usor recunoscuta pentruca pe ansamblu ea este decorata cu marmura ce formeaza un ansamblu cromatic cu dungi orizontale, crem, maro si fumurii.

In partea stanga este Altarul si capela Sf. Anton decorata cu statui si picturi deosebite. Alaturi este locul unde se spune ca a fost inmormantat prima oara sfantul, unde acum se afla capela Madonei Negre. Cele mai multe statui si picturi din biserica ii infatiseaza pe Sf. Anton si pe Fecioara Maria si sunt realizari ale mai multor artisti in diferite epoci.

Pe partea dreapta, fata in fata cu Capela Sfantului Anton este Capela Saint James.

Zona navei centrale, a naosului este incadrata de doua arce mari frumoase, care ii dau suplete interiorului. Deasupra fiecarui arc, este cate un balcon.

Undeva in spate, este o capela deosebit de frumoasa; cea a Tezaurului in care se afla moastele sfantului in potire din aur argint si cristal. Maxilarul si limba sa, caci aceste doua moste sunt expuse, au fost luate din mormantul sau, cand a fost exhumat dupa mai mult de 700 de ani de la moarte. Capela Tezaurului, este o superba opera artistica baroca, realizata de elevul lui Berninii (mare artist italian, ce a realizat multe opere artistice din aceasta bazilica). Nu o puteti ignora; este “aparata “de o balustrada din marmura pe care sunt sase statui tot din marmura. In spatele acestei balustrade sunt nisele ce adapostesc moastele sfantuluii si alte obiecte personale ale acestuia, toate prezentate in cutii aurite. Cea mai de pret relicva este limba sfanului, pastrata incredibil de bine de peste 750 de ani. Si alte parti din scheletul sau exista pastrate acolo, toate inchise in minunate opere de arta.

In Capela Mormantului Sf. Anton sau Arca cum o numesc italienii, de jur imprejur, peretii sunt acoperiti cu basoreliefuri superbe din marmura, ce infatiseaza minunile infaptuite de Sf. Anton, in scurta dar vrednica sa viata. Sunt noua astfel de basoreliefuri, fiecare avand o tema si un nume; Nou nascutul care vorbeste (este minunea prin care Sf. Anton a dovedit nevionavatia unei mame acuzata de sotul sau ca l-a inselat); Sticala care nu s-a spart (ca o dovada a existentei divine in fata unui necredincios); Sotul Gelos (care este vindecat de acest pacat), Tanarul inviat, etc. Odata in plus, am vazut cum roca dura si rece, devine calda, cu linii incredibil de fine, cu straluciri de cristal mat. Am vazut cum chipuri sculptate in marmura pot fii mai frumoase decat cele vii si cum matasea nu fosneste la fel de frumos cum poate sa o faca un drapaj din marmura. In centrul capelei este altarul cu mormantul, la care se ajunge urcand o scara din marmura alba.

O alta capela frumoasa este cea a Sf. Sacrement; cu coloane frumoase si o cruce aurita. Undeva in spate exista o capela unde enoriasii sunt binecuvantati.

Imense si lucrate cu multa migala mi s-au parut si candelabrele. Unul dintre ele are un diametru de peste patru metri, este din bronz pe un suport de marmura.

Altarul Principal a fost finalizat in sec. XIX si in el au fost adunate multe sculpuri ale lui Donatello. Sunt 14 mici statui cu ingeri dragalasi ce canta cu glasul sau la instrumente, statuia Sf. Prosdocimo, primul episcop al orasului Padova, statuile Sfintilor Francisc, Anton si a Fecioarei Maria si un crucifix.

Doar doua fotografii am reusit sa fac in interiorul bisericii, caci fotografiatul este interzis.

Cand am iesit din biserica am vizitat gradinile si respectiv locul de recree a preotilor (acum si a turistilor si credinciosilor) aflate undeva in dreapta bisericii. Doar in acea zona fotografiatul este permis (in biserica, nu).

Zona cuprinde patru curti interioare marginite asa cum ma asteptam de alte cladiri administrative si de casele calugarilor novici, ornate cu porticuri ce inconjoara zidurile. Curtile nu sunt mari, dar sunt frumos amenajate si micile oaze de verdeaza, intre zidurile de caramida si piatra, aduc natura in mijlocul bisericii. Una dintre ele se numeste Curtea Manastirii Magnoliei, nume ce vine de la un imens si batran magnoliu din centrul ei. Eu l-am gasit verde, dar incercam sa mi-l imaginez, primavara, inainte ca frunzele sa i se deschida, plin cu flori; un copac numai cu flori. Cu siguranta ca este superb, iar mirosul placut se simte pana in cele mai ascunse incaperi ale manastirii.

Pe zidurile ce inconjoara curtile, sunt paci comemorative, busturi ale artistilor importanti, sarcofage si alte insemne istorice si manastiresti.

Chiar daca nu sunteti catolici, chiar daca nu credeti in minuni, dar aveti drum prin Padova, va recomand sa intrati cateva minunte in acesta mare biserica. Priviti-o si admirati-o ca pe o mare expozitie de arta, unde veti vedea ce linii fine si ce luciu deosebit poate capata marmura in mainile unor mari maestri, sau veti vedea cum pictura este ridicata la rang de mare arta. Am vazut cum marmura sopteste, cum marmura ofteaza, cum zambeste sau cum moare odata cu personalejele pe care le infatiseaza. Si asta se intampla fara culoare, doar prin claritatea si finetea lucrarilor, doar prin maestria si indemanarea sculptorilor; sunt atat de veridice personajele, incat nu odata m-am intrebat, cum a putut face cineva, ceva atat de perfect?

Sa fii a patra mare frumusete bisericeasca din Italia... inseamna ceva.

---

VIZUALIZĂRI: 5981 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI