Casa memorială "Alexandru Sahia"

TIPĂREȘTE

Nu știu dacă manualele școlare din zilele noastre mai amintesc de Alexandru Sahia și nici dacă cei din generația mea își mai amintesc de faptul că literatura română studiată în școli, pe vremea noastră, dedica o pagină tânărului Alexandru Sahia, un scriitor apreciat de comuniști, dispărut - din păcate - înainte de vreme.

Alexandru Sahia nu a fost unul dintre scriitorii mei preferați, dar pentru că programa școlară ne impunea, am citit "Uzina Vie" și "URSS azi", două dintre cele mai reprezentative lucrări ale acestuia.

Muzeul comunal "Alexandru Sahia" din satul Mânăstirea

În satul Mânăstirea, la aprox. 30 km de Oltenița, muzeul este amenajat în casa părintească a scriitorului Alexandru Sahia (1908-1937). Casa a fost locuită până în 1963 când a fost vândută de fratele scriitorului muzeului din Oltenița, în scopul înfiinţării casei memoriale. Deși decizia înfiinţării muzeului comunal memorial a fost luată în 1965, au urmat îndelungi lucrări de renovare și amenajare, probabil cu multe întreruperi, astfel încât muzeul a fost deschis pentru public abia în 2002.

În urmă cu patru ani, atunci când am mai fost la Oltenița, pe panoul turistic din oraș, despre Casa Memorială "Alexandru Sahia" am citit că "în cele patru încăperi sunt reconstituite momente reprezentative din viaţa intelectualităţii din mediul rural din primele decenii ale sec. XX: mobilier, ştergare, ceramică populară, bucătăria din epoca respectivă şi cămara cu unelte gospodăreşti, valoarea etnografică fiind deosebită".

Nu am avut timp atunci să ajungem și în satul natal al scriitorului, la Mânăstirea. De astă dată, cu mai mult timp la dispoziție, am decis să nu mai ratăm ocazia. De reținut însă că pentru a vizita Muzeul comunal - Casa memorială "Alexandru Sahia" trebuie contactat mai întâi Muzeul Civilizației Gumelnița din Oltenița, muzeu care are în subordine și casa memorială de la Mânăstirea. Din cauza lipsei acute de personal, Casa memorială "Alexandru Sahia" nu este deschisă în permanență, prea puținii vizitatori care îi calcă pragul trebuind să-și anunțe intenția de a vizita obiectivul cu cel puțin 2 zile mai înainte, cu precizarea orei pentru care se dorește a se efectua vizita. Și asta doar în cazul grupurilor mari. Dacă ne-am fi putut lipi de un grup, poate că am fi reușit și noi să vizităm în interior Casa memorială "Alexandru Sahia" din Mânăstirea, dar cum acest grup nu exista… În plus, pentru că aflaserăm că o parte din angajați sunt în concediu, supravegherea și ghidarea Muzeului Civilizației Gumelnița făcându-se doar de două doamne care fac prin rotație serviciul la cele două locații din oraș, n-am mai îndrăznit să facem propunerea de a lua ghidul cu mașina noastră până la Mânăstirea, la muzeu, după care să-l readucem la Oltenița.

Am fost singuri la Mânăstirea, satul natal al scriitorului Alexandru Sahia și am vizitat doar ceea ce s-a putut. Un popas în centrul satului, aproape de primărie, ne-a ajutat ca - prin localnici - să aflăm unde este casa memorială. Lăsând primăria în stânga, după câteva sute de metri, am ajuns la destinație. Adresa exactă este: Str. Alexandru Sahia, nr. 339. Există și număr pe poartă. Casa memorială "Alexandru Sahia" se află la șosea, pe partea stângă și zace singură în mijlocul unei curți cu poarta ferecată cu un lacăt ruginit. Pe peretele dinspre drum, o plăcuță veche informează că am ajuns la obiectivul căutat. Trebuie să menționez că doar adresa exactă vă poate duce la obiectiv. Dacă încercați cu Google maps, cerând "Casa memorială Alexandru Sahia", veți fi dirijați din strada principală, pe Str. Transformatorului, până la malul lacului și nu veți găsi obiectivul căutat. Voi atașa două poze cu hărți, poate mai edificatoare din acest punct de vedere.

Casa nu este prea mare, dar pare încăpătoare. Citisem că în cele patru încăperi sunt reconstituite momente reprezentative pentru viaţa intelectualităţii din mediul rural în primele decenii ale sec. XX. Ne-am convins, o dată în plus, că Alexandru Sahia nu se trăgea dintr-o familie de țărani săraci așa cum îl prezentau biografii comuniști, ci dintr-o familie de țărani înstăriți. Mobilierul expus (pe care l-am văzut în fotografii, pe internet), presupunând că este cel original, atestă acest lucru. Dacă aveți norocul să vizitați casa memorială în interior, așteptați-vă să vedeți - pe lângă mobilierul frumos, de epocă - ştergare și ceramică populară, bucătăria cu dotările ei, precum şi cămara cu unelte gospodăreşti, valoarea etnografică fiind deosebită. Se înțelege că fiind casă memorială, nu puteau lipsi exemplare din ziarele şi revistele la care scriitorul a colaborat, obiecte personale, manuscrise, documente, scrisori şi fotografii ilustrând viaţa acestuia.

Casa memorială "Alexandru Sahia" din satul Mânăstirea, în prezent filială a Muzeului Civilizației Gumelnița din Olteniţa, merită vizitată nu doar pentru personalitatea tânărului scriitor Alexandru Sahia, ci și pentru valoroasele piese de patrimoniu etnografic specific Câmpiei Bărăganului, expuse acolo.

Dacă ajungeți la Casa memorială "Alexandru Sahia" din satul Mânăstirea, continuați câteva sute de metri pe aceeași stradă, până la parc! Dincolo de gard, aproape de șosea, veți vedea mormântul scriitorului, un monument istoric funerar, de importanță locală.

Cine a fost Alexandru Sahia?

Alexandru Stănescu - pe numele său adevărat, Alexandru Sahia - pe numele de mai târziu, cel de gazetar și scriitor, născut în satul Mânăstirea de lângă Oltenița (la 11 octombrie 1908), a fost - în opinia mea - un neadaptat al vremurilor pe care le-a trăit. Înscris în 1920 la Liceul Militar "Dimitrie Sturdza" din Craiova, neacomodându-se cu viața cazonă, mai târziu părăsește milităria și își încearcă norocul la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti. Nici aici nu rămâne. În anul 1929 intră în viaţa monahală, devenind călugăr în obștea Mănăstirii Cernica. Nici un an nu a rămas la mănăstire, un pelerinaj la locurile sfinte din Ierusalem lămurindu-l pe deplin că nu este făcut nici pentru viața de călugăr.

Debutul literar fusese deja făcut încă din vremea liceului când - în 1926, sub pseudonimul Al. Mânăstireanu (după numele satului său natal, Mânăstirea) - a publicat o schiță în revista "Şoimii".

Din 1931 și până în 1937 (anul decesului său), Alexandru Sahia a fost gazetar publicând în diferite ziare şi reviste de orientare democratică din acea vreme: Rampa, Facla, Dimineaţa, Azi, Cuvântul liber, Adevărul, Era nouă. A înființat și două publicații - Bluze albastre şi Veac nou - ambele având o viață scurtă.

Activitatea literară a lui Alexandru Sahia este modestă rezumându-se doar la câteva nuvele pe teme antirăzboinice (Întoarcerea tatii din război, Pe cîmpia de sînge a Mărăşeştilor), pe teme sociale (Ploaia de iunie - despre viaţa ţăranilor, Uzina vie, Revolta din port - printre primele scrieri din literatura română în care apar muncitori revoluţionari) sau pe teme rasiale (Şomaj fără rasă, Execuţia din primăvară).

După o călătorie în Uniunea Sovietică, în anul 1935, Alexandru Sahia scrie "URSS azi", una dintre puţinele lucrări scrise de autori români despre URSS. În stilul unui jurnal de călătorie, scriitorul prezintă într-o lumină favorabilă realizările sovietice - metroul din Moscova, industria și agricultura în URSS, educație, teatru, monumente de arhitectură, viaţa de familie a sovieticilor…

După preluarea puterii politice în România, PCR l-a transformat în erou al clasei muncitoare. Pentru că a murit de tânăr (la 29 de ani, din cauza unei tuberculoze netratate) s-a spus că s-a născut într-o familie de țărani săraci. În realitate a fost fiul unui ţăran înstărit, tatăl său - Gheorghe Stănescu - fiind multă vreme primarul liberal al comunei Mânăstirea.

În perioada școlară, atunci când am învățat eu, scrierile lui Alexandru Sahia constituiau lectură obligatorie alături de marii clasici ai literaturii române. Era tipul de scriitor şi jurnalist care a scris despre viața grea a celor mulţi proslăvind în același timp izbânzile comuniste. În anul 1948 Alexandru Sahia a fost ales membru post-mortem al Academiei Române, iar studioul de film, singurul producător de film documentar din România până în 1989, i-a purtat numele. De asemenea, în perioada 1948-1989, cel mai important liceu din Oltenița s-a numit "Alexandru Sahia".

Pentru mine, Alexandru Sahia reprezintă tipul tânărului neadaptat vremurilor în care trăiește, care bâjbâie pe drumul sinuos al vieții în căutarea celei mai bune căi de urmat, o figură emblematică de care comuniștii au știut să profite.

***

Dacă ajungeți în zona Oltenița, cred că o abatere de 30 km până în satul Mânăstirea merită din plin. În afară de Casa memorială și de mormântul scriitorului Alexandru Sahia, veți vedea un sat european cu drumuri bune și cu gospodării frumoase, înconjurat de situri arheologice în care încă se mai fac cercetări, un sat în care biserica (Biserica "Sfântul Dumitru și Sfântul Nestor", ctitorie a lui Matei Basarab, monument de arhitectură datând din 1648) se reface cu bani europeni, dar și un sat în care încă mai dăinuie ruina jalnică a unei ferme regale cu conac de vânătoare. Și ca să nu plecați din satul Mânăstirea cu imaginea deplorabilă a domeniului regal părăginit, faceți un popas pe malul Iezerului Mostiștea inclus într-o zonă protejată, un lac cu o faună bogată și cu împrejurimi de un pitoresc aparte!

---

VIZUALIZĂRI: 657 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI