Satul Mânăstirea - un sat european

TIPĂREȘTE

În județul Călărași, la aprox. 30 km de orașul Oltenița, în partea de sud-vest a Iezerului Mostiștea și la 15 km de malul Dunării, se află comuna Mânăstirea. Comuna este formată din trei sate - Mânăstirea (reședința), Coconi și Sultana.

În anul 2004, în urma participării la Concursul de acțiuni comunitare "Satul românesc - sat european", pentru spiritul de inițiativă, precum și pentru implicarea cetățenilor săi în cadrul Proiectului de Dezvoltare Rurală (pietruire de drumuri în satele Mânăstirea și Sultana și alimentare cu apa în satul Coconi), comuna Mânăstirea a fost una dintre cele 20 de localități câștigătoare, clasându-se între primele 5 din cele 220 de localități participante. Atunci a primit titulatura de "Sat european".

Nu ne propuseserăm să vizităm satul Mânăstirea doar pentru că este "Sat european". Am ajuns acolo pentru că voiam să vizităm Casa memorială Alexandru Sahia, muzeul comunal amenajat în casa părintească a scriitorului. Am ajuns acolo și chiar mi-am propus să scriu câteva rânduri despre acesta, dar satul Mânăstirea - deși nu este un obiectiv turistic de prim rang - are de arătat și altceva în afară de casa memorială a scriitorului dispărut prematur.

Cum este satul? Ca majoritatea satelor din Câmpia Dunării. Are străzi asfaltate, case îngrijite și pe alocuri flori. Lângă Primărie, o cruce mare, din piatră, cu decoruri în relief, amintește de eroii comunei Mânăstirea căzuți în Primul Război Mondial.

Discutând cu localnicii, din vorbă în vorbă, am aflat că în primăvara anului 2006 apele Dunării au venit învolburate provocând inundații devastatoare în zona de sud a satului. Prin eforturi susținute - atât din partea localnicilor, cât și a autorităților locale - satul a căpătat o nouă față, cea pe care o vedem în prezent.

Prin ce atrage astăzi satul european Mânăstirea?

Căutătorii de locuri turistice pot afla că în comuna Mânăstirea se află două situri arheologice de interes național, ambele situate lângă satul Sultana și o necropolă neolitică aparținând culturii Boian, în apropierea satului Curătești. Tot de importanță națională este și Biserica "Sfântul Dumitru și Sfântul Nestor" din satul Mânăstirea, un monument de arhitectură datând din 1648.

În lista monumentelor istorice de interes local se înscriu și cele trei situri arheologice de lângă Iezerul Mostiștea, Casa Tudor Șt. Ioan din Coconi, construită în 1938, un monument de arhitectură, precum și mormântul scriitorului Alexandru Sahia, un monument funerar, memorial.

Ca întotdeauna, timpul nu a fost suficient pentru a ajunge la toate obiectivele înscrise pe listă. Siturile arheologice - de interes național sau local - au fost excluse din capul locului pentru că era prea cald pentru a străbate chiar și distanțe mai mici prin câmp, sub soarele dogorâtor. Mă voi referi doar la ceea ce am văzut noi.

Biserica "Sfântul Dumitru şi Sfântul Nestor"

Biserica "Sfântul Dumitru și Sfântul Nestor" din Mânăstirea, monument istoric şi arhitectural de interes naţional, se află în centrul satului, aproape de Primărie. Este ctitorie voievodală, zidită în anul 1648 din porunca lui Matei Basarab şi a doamnei Elina, pe moşia boierului Scarlat Cornescu. Istoricii spun că în aceste locuri a existat cândva o mănăstire, aceasta fiind menţionată într-un document din anul 1778, sub numele de "Mănăstirea Cornățilului". Vechea denumire a satului a fost Cornățel, denumire cu care îl găsim menționat și în documentul emis de Radu de la Afumați, datat 1 iunie 1526.

Numele actual al satului - Mânăstirea - provine de la mănăstirea care ar fi existat aici în vechime. Pustiită de năvălirea turcească în 1417, mănăstirea s-a năruit. Multă vreme după aceea, Matei Basarab a construit biserica pe care o vedem și noi astăzi. Bineînțeles, lăcașul nu mai păstrează forma inițială. Deteriorată în timp, biserica aflată pe domeniile regale, a beneficiat de reparații și renovări făcute pe cheltuiala administrației regale. Deasupra ușii de la intrarea în biserică se poate citi pisania din anul 1900: "Această sf. biserică a lui Matei Basarab restauratu-s-a de M. S. Regele Carol I în anul MCM şi al XXXIV-lea al domniei sale". Dedesubt, ceva mai ștearsă decât prima, o a doua pisanie ne informează că "În anul 1937 această sfântă biserică a fost reparată în întregime de M. S. Regele Carol II".

Ctitoria voievodală din satul Mânăstirea are formă de navă, cu ziduri groase împodobite cu numeroase motive sculptate. Biserica are o singură turlă robustă, amplasată pe pronaos. Adăpostind clopotele, în vremuri de primejdie turla a îndeplinit și rol de turn de observație.

Nu am vizitat biserica în interior. Era încuiată, așa cum sunt mai toate bisericile sătești atunci când nu este program de slujbă, iar a căuta persoana care deține cheia ni s-a părut prea mult. În plus, nu știu dacă - momentan - în sfântul lăcaș se mai slujește. Biserica se află în renovare, cu fonduri europene, termenul de finalizare fiind sfârșitul anului 2022. Nu există gard, iar curtea este un adevărat șantier. Pentru că atunci când am fost noi nu se lucra și pentru că nu era nimeni acolo care să ne interzică, am intrat în pridvor. Deasupra intrării, pe partea interioară, se poate citi pisania care amintește de primii ctitori - Matei Basarab și soția sa Elina, precum și de renovările care s-au făcut ulterior. În pridvor mai există pictură, dar ceea ce impresionează cel mai mult este ancadramentul sculptat în piatră al ușii de trecere către pronaos. De o parte și de alta a ușii sunt pictate icoanele Sfinților Petru și Pavel.

Dacă ajungeți în satul Mânăstirea și găsiți biserica deschisă, nu ratați șansa de a o vizita! Am aflat că cele două candelabre masive, sculptate în lemn de tei sunt de o rară frumusețe, iar catapeteasma de zid este împodobită cu valoroase icoane din sec. XIX. Și pictura executată în 1970 de Olga Greceanu și restaurată de Gioca Râșcov Miroslav și Ion Cosma în 1996 merită admirată.

Casa memorială Alexandru Sahia

Muzeul este amenajat în casa părintească a scriitorului Alexandru Sahia (1908-1937), casă locuită până în 1963 când fratele scriitorului a vândut-o muzeului din Oltenița în scopul înfiinţării casei memoriale. A fost renovată, iar din anul 2002 a fost deschisă publicului larg.

Se vizitează patru încăperi care reconstituie interioare de epocă reprezentative pentru viaţa intelectualităţii din mediul rural în primele decenii ale sec. XX. Nu insist prea mult în prezentarea ei pentru că despre Casa memorială Alexandru Sahia intenționez să scriu câteva rânduri într-un alt rewiev. Despre acest monument nu s-a scris încă și cred că merită un loc pe AFA.

Subliniez totuși faptul că pentru a vizita Casa memorială Alexandru Sahia în interior trebuie contactat mai întâi Muzeul Civilizației Gumelnița din Oltenița, muzeu care are în subordine și casa memorială de la Mânăstirea. Din cauza lipsei acute de personal, Casa memorială Alexandru Sahia nu este deschisă în permanență, prea puținii vizitatori care îi calcă pragul trebuind să-și anunțe intenția de a vizita obiectivul cu cel puțin 2 zile mai înainte, cu precizarea orei pentru care se dorește a se efectua vizita.

Mormântul scriitorului Alexandru Sahia

N-am știut niciodată unde se află mormântul lui Alexandru Sahia, scriitorul originar din comună, mort de tuberculoză, la numai 29 de ani. Abia cu ocazia vizitei noastre la Mânăstirea am aflat că - amenajat în 1938, la un an de la decesul scriitorului - mormântul este situat pe partea stângă a drumului spre Coconi, în parcul comunal și este clasificat drept monument istoric funerar, memorial, de importanță locală.

Tot localnicii au fost cei care ne-au spus unde se află. În parcul bine îngrijit, aproape de gardul dinspre stradă, se vede postamentul alb al monumentului. Doar de pe aleile parcului poți vedea inscripțiile de pe monument, precum și efigia scriitorului.

Ferma regală de la Mânăstirea

Ferma regală de la Mânăstirea prezintă interes mai mult prin ceea ce a fost decât prin ceea ce este acum.

Pe moșioara pe care a cumpărat-o de la un modest proprietar - Tazalos - regele Carol I a construit un conac cu rol de casă de vânătoare. Aici venea regele cu suita sa la vânătoare de mistreți, căprioare, vulpi, lupi, rațe și alte păsări de baltă.

În tinereţe, și regele Mihai mergea la vânătoare pe domeniul regal din apropiere de Olteniţa. Însuși Majestatea Sa mărturisea într-un interviu: "Da, tatăl meu avea o proprietate la Mânăstirea, era o fermă regală, dar cum a ajuns să o aibă în proprietate nu ştiu. Mergeam regulat la vânătoare de raţe, gâşte, mistreţi. Asta îmi amintesc bine".

Se știe că pe domeniile regale de la Mânăstirea s-a edificat - în timp - o puternică fermă agricolă, terenul supus inundațiilor periodice ale Dunării fiind îndiguit după un proiect aparținând lui Anghel Saligny. În 1938 ferma avea apă curentă, canalizare, lumină electrică, moară, grajduri, aici existând și o herghelie de cai de rasă - pursange arab și ardenez. A venit războiul, au venit comuniștii, iar prin anii ’50 caii au fost sacrificați și herghelia desființată. Localnicii spun că și în zilele noastre mai găsesc - îngropată în pământ - câte o potcoavă. "Potcoave de cai morți", vorba românului.

Astăzi, domeniul regal de vânătoare de la Mânăstirea este o ruină jalnică, dar hărțile Google încă îl mai semnalează. Domeniul de mii de hectare, cu terenuri agricole, cu păduri și bălţi, unde familia regală venea frecvent, a fost revendicat de Paul de România. Nu știu în proprietatea cui se află acum. Dincolo de gardul robust, din piatră, vegetația crescută haotic tinde să acopere tot ceea ce a mai rămas din construcțiile de odinioară. Am văzut vechiul han - cum îi spun localnicii - acoperișurile care se surpă, sumedenie de gunoaie și am aflat din mâzgălituri că "Magi a luat BACUL".

Iezerul Mostiștea

Râul Mostiștea, un afluent al Dunării cu un curs de 92 km, are de-a lungul său nu mai puțin de 150 de lacuri artificiale apărute în urma lucrărilor de amenajare hidrografică. Unul dintre cele mai mari este Iezerul Mostiștea în sud-vestul căruia se află comuna Mânăstirea.

Zona Oltenița - Mostiștea - Chiciu a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr. 1964/13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Situl reprezintă o zonă de câmpie (în lunca Dunării) cu ape stătătoare, lacuri, râuri cu maluri nămoloase și pajiști de joasă altitudine, habitate naturale pentru specii rare de mamifere, reptile, amfibieni și pești.

Iezerul Mostiștea inclus în această zonă protejată, este un lac cu o faună bogată și cu împrejurimi de un pitoresc aparte, fapt ce conferă satelor din jur un mare potențial turistic. Cât mai durează până să devină cu adevărat o zonă turistică nu știu. Ceea ce știu este că lacul este un rai pentru pescarii amatori. În sudul lacului, la nici 5 km de Mânăstirea, se află Ben Beach Dorobanțu - o amenajare turistică cu piscine despre care cunoscătorii spun că este "cea mai tare afacere rurală", cu "locuri de joacă pentru copii, plajă pentru mămici și bar pentru tătici". Grădina cu plopi - Dorobanțu și Camping Mostiștea Dorobănțeană sunt alte atracții în zonă, în mijlocul naturii.

---

VIZUALIZĂRI: 1208 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI