La Nikopol pentru încă o zi

TIPĂREȘTE

De la Belene micul oraș de pe malul bulgăresc al Dunării, drumul nostru a continuat spre Nikopol. Mai fuseserăm la Nikopol în urmă cu aproape doi ani, dar pentru că ne rămăseseră obiective nevizitate, pentru că ne aflam la numai 35 km distanță, am decis că sosise momentul să mai anulăm din restanțe. E drept că la Nikopol, doamnele cărora le ceruserăm informații despre oraș ne spuseseră că în deal, la cetate, nu avem nimic de văzut, dar nu-mi ieșea din minte faptul că am fost la Nikopol și nu am căutat cetatea lui Șișman - ultimul refugiu al ultimului țar din perioada premergătoare invaziei otomane. De astă dată am fost acolo. Cetatea era primul nostru obiectiv de vizitat în Nikopol.

Ruinele cetății medievale

Cetatea Nikopol situată pe un deal, în vestul orașului, a fost inițial o fortificație la hotarul Imperiului Roman. După aproape 1000 de ani, sub bizantini, așezarea fondată de romani a fost denumită Nicopolis (Orașul Victoriei). După cucerirea orașului Târnovo de către turci (1393) ultimul țar bulgar Ivan Șișman s-a refugiat la Cetatea Nikopol încercând să apere ceea ce a mai rămas din Imperiul Bulgar. Timp de doi ani, până în 1395 când cetatea a fost cucerită de turci, iar ultimul țar capturat, Nikopol a fost capitala țaratului bulgar.

Despre Nikopol - Nicopole - citim și în cărțile de istorie a României. La Nicopole au avut loc două importante evenimente la care au luat parte și românii.

Bătăliei de la Nicopole din 1396 - "Cruciada de la Nicopole", când armatele unite ale Europei creștine conduse de Sigismund al Ungariei înfruntau otomanii lui Bayazid I (aliat cu prințul sârb Ștefan Lazarević) - i s-a alăturat şi voievodul Mircea cel Bătrân, domn al Țării Românești, o țară ortodoxă aflată la hotarul dintre creștinism și islamism. Nu e cazul să intru aici în amănunte. Important de reținut este că anul 1396 reprezintă începutul unei perioade de aproape 500 de ani de dominație otomană în Bulgaria și de aproape tot atâția de hărțuire a țărilor de pe malul stâng al Dunării.

Tot la Nicopole, în timpul Războiului Ruso-Turc din 1877-1878 s-au dat aprige bătălii la care au participat și românii. Nici despre războiul în urma căruia România și-a dobândit independența nu e cazul să vorbesc. Istoria o face mult mai bine decât mine.

Ceea ce vreau să subliniez aici este că Nikopol a beneficiat de o fortificație romană întărită și dezvoltată de bizantini, de bulgari și apoi de turci, fortificație care a avut rolul ei și în războaiele ruso-turce. Rămășițele acestor fortificații urmau să fie vizitate și de noi.

Drumul care duce din centrul oraşului până la porțile fortificației este aproape pustiu. Nimeni nu-și mai pierde timpul să urce în deal, la cetatea lui Șișman pentru că din vechea fortificație nu a mai rămas decât poarta. Nici un panou informativ, nici o suflare omenească, nici măcar un câine. Dincolo de poarta inundată de gunoaie, bălăriile înalte cât omul abia lasă să se întrevadă o cărăruie șerpuitoare care duce pe platoul din deal.

Acolo, sus, degeaba cauți cu privirea cetatea. Nu vei descoperi decât mici porțiuni de zid răzlețite ici și colo. Efortul de a urca până la locul în care s-a aflat cetatea este totuși răsplătit de vederea panoramică a Dunării, a orașului Nikopol și a orașului Turnu Măgurele de dincolo de ape.

Coborând dealul cu ultimele rămășițe ale Cetății medievale Nikopol - declarate monument cultural în 1965 - prin oraș, continuăm spre celălalt deal, la Monumentul Victoriei.

Monumentul Victoriei din Nikopol

La prima noastră vizită la Nikopol, după indicațiile localnicilor, pentru a ajunge la Monumentul Victoriei am traversat râul pe un pod de piatră plin de gropi, dar încă trainic și ne-am aventurat în urcuș, cu mașina, pe drumul șerpuit, îngust și pavat cu piatră. Am avut norocul să nu întâlnim o altă mașină. De astă dată, am descoperit o altă cale de acces la monumentul din deal. Din oraș, nu departe de Biserica ruinată "Sf. Petru și Pavel", o scară de ciment, lată și destul de abordabilă, duce sus, la casele construite pe deal, aproape de monument.

Din depărtare, Monumentul Victoriei din Nikopol se vede foarte bine și de la cetatea lui Șișman, dar și de pe malul românesc al Dunării, de la Turnu Măgurele. Cele două inscripții de pe soclu, destul de greu de descifrat, informează că monumentul a fost înălțat în 1906 în memoria ostașilor rusi căzuți în luptele din 3-4 iulie 1877. De lângă monument se deschid largi și frumoase priveliști asupra cursului Dunării, asupra orașului de jos - Nikopol și asupra orașului de peste fluviu - Turnu Măgurele.

Biserica rupestră "Sfântul Ștefan"

Biserica rupestră "Sfântul Ștefan" era un alt obiectiv despre existența căruia știam la vizita noastră anterioară, dar până la care nu am ajuns. Eram destul de aproape, dar fără o încălțăminte adecvată cățăratului pe munte, nu te poți aventura acolo. Sau, o poți face, dar pe riscul tău.

Din oraș, urmând drumul paralel cu cursul Dunării, în aval, lași în urmă ultimele case și depășești o zonă cu excremente de animale scorojite și încinse de soare. După o plimbare de aproximativ o jumătate de oră, privind în dreapta stâncile albe, înalte, iar în stânga cursul domol al Dunării, ai ajuns.

Inutil a spune că în această mică aventură, în afară de încălțămintea corespunzătoare, nu trebuie să-ți lipsească "acoperișul" pentru cap, apa și produsele speciale care să te apere de țânțari. Sunt mulți și agresivi. În acea zonă, la malul Dunării, nu vei găsi nimic amenajat. De lângă undițele lui, poate vreun pescar va privi lung în urma ta întrebându-se ce cauți pe acolo.

Dacă ai ajuns la Nikopol și ai mai mult timp la dispoziție, dacă îți plac astfel de aventuri, caută Biserica rupestră "Sfântul Ștefan"! De la malul Dunării, o cărare scurtă, dar abruptă și foarte alunecoasă din cauza pietricelelor desprinse din stâncă, te va conduce la un lăcaș săpat în muntele calcaros. Acolo, sus, nu e mare lucru de văzut. Doar legenda locului este impresionantă. Se spune că - datând din primele secole ale creștinismului (sec. III-IV) - cele două grote alăturate, modelate de natură, dar și de mână omenească, au fost sălaș și loc de închinăciune pentru câțiva pustnici. Se mai spune că Sf. Apostol Andrei cel Întâi Chemat a slujit în bisericuța din stâncă mai înainte de a ajunge în zona Mării Negre.

Biserica rupestră "Sfântul Ștefan" declarată monument, aflată într-o zonă protejată, face parte dintr-un complex de rămășițe ale unor lăcașuri de cult datând din sec. X-XI. Dacă ar fi să compar Biserica rupestră "Sfântul Ștefan" de la Nikopol cu lăcașul rupestru de la Basarabovo astăzi devenit mănăstire (Mănăstirea Sf. Dimitrie Basarabov) sau cu Bisericile de piatră de la Ivanovo care își datorează faima picturilor murale bine păstrate, cel puțin în privința posibilității de acces, biserica de la Nikopol este cu mult depășită.

Biserica medievală "Sf. Petru și Pavel"

Monumentul datând din sec. XIII-XIV, din timpul celui de-al Doilea Țarat Bulgar când Nikopol era un important centru administrativ și cultural în zonă, biserica "Sf. Petru și Pavel" - un exemplu de arhitectură religioasă - este astăzi o ruină. Are pronaosul prăbușit și în încercarea de a fi conservată cumva, bisericii i s-au adăugat de o parte și de alta două acoperișuri inestetice din tablă. Turla centrală, acum fără cruce, este singura care se mai păstrează. Privind-o, nu poți să nu remarci că stilul construcției - o alternanță de blocuri de piatră brută și rânduri de cărămidă roșie - este același cu cel al vechilor biserici de la Nessebar și de la Veliko Târnovo.

Am citit undeva că Biserica "Sf. Petru și Pavel" din Nikopol a fost distrusă de turci în timpul lungii lor perioade de dominație. În 1871 biserica nu mai era funcțională fiind situată în curtea unei case otomane, dar încă păstra pronaosul cu cele două mici turle de deasupra. La începutul sec. XX pronaosul era deja prăbușit.

Construcția nu este mare (10 x 7 m). Bineînțeles, fiind ruinată, biserica nu se vizitează. Din stradă se pot observa intrarea în pronaos și forma de cruce a edificiului cu absida altarului rotunjită. Turla înaltă de pe naos, cu acoperișul ondulat, este decorată cu arcade realizate din cărămidă și piatră albă.

În prezent Biserica "Sf. Petru și Pavel" este inclusă pe lista monumentelor culturale de importanță națională din Bulgaria.

Încheiere

Cu articolele referitoare la cele trei orașe dunărene vizitate în ultimul timp - Svishtov, Belene și Nikopol - am încercat prezentarea unor locuri foarte apropiate de România, de sudul țării în special, locuri care au ce arăta vizitatorilor, dar care nu au mai fost străbătute sau despre care nu s-a scris nimic pe AFA. Știu că foarte mulți români care fac scurte escapade peste Dunăre preferă Veliko Târnovo și alte destinații mai turistice și mai comerciale. Dacă se mai și află în drumul lor spre litoralul bulgăresc, spre Grecia sau spre Turcia… cu atât mai bine. Shishtov, Belene și Nikopol situate chiar pe malul Dunării, sunt orașe liniștite, aproape pustii. Cel puțin în zonele istorice.

Linia de ferryboat care leagă orașele Turnu Măgurele și Nikopol a stimultat dezvoltarea locală în ultima vreme. Am înțeles că între cele două orașe (plus Svishtov și Belene) există un program comun de dezvoltare a turismului cultural. Nikopol este și un port pentru bărci turistice, iar din oraș există un autobuz care circulă spre Plevna - orașul istoric aflat la numai 55 km.

De asemenea nu trebuie uitat că Parcul Natural Persina se întinde de la Svishtov până la Nikopol. Este al cincilea parc natural ca mărime din Bulgaria și singurul parc natural bulgar de la Dunăre. În afară de mlaștini și numeroase specii de plante, animale și păsări, zona este bogată și în… țânțari.

Măcar la final, nu pot să nu menționez acest aspect. Dacă vă decideți să faceți o incursiune la mal de Dunăre, oriunde v-ați duce, nu uitați protecția contra țânțarilor! Am fost atacați de hoarde hămesite de țânțari nu numai la mal de Dunăre, spre Biserica rupestă "Sfântul Ștefan", ci și sus, pe deal, în ierburile de la ruinele cetății medievale.

P. S. Pentru cei care au avut răbdarea să citească articolul meu până la final, pentru a înțelege și mai bine ce înseamnă lupta cu țânțarii la mal de Dunăre, ofer ca bonus

---

VIZUALIZĂRI: 1561 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI