Uragan in sudul Frantei?

TIPĂREȘTE

Ne-am intors deja de aproape o saptamană din sudul Frantei si mie mai imi vâjâie si acum capul.

Eram doar intr-o bluza cu mâneca scurtă si pantaloni subtiri de vară, că ne aflam doar in sudul Frantei in orasul Montpellier, când dintr-odată sa intunecat si temperaturile au scăzut rapid cu circa 10 grade. La inceput am simtit doar o pală de vânt ce devenea din ce in ce mai puternică, dar norii negrii de la orizont prevesteau ceva mult mai infricosător.

Imi aduceam aminte că verificasem prognoza meteo cu cateva zile inainte ce zicea soare pur si temperaturi de peste 20 de grade. Si intradevăr cand am coborat din avion am simtit imediat aerul plăcut si putin sărat al Mediteranei din apropiere. Până la hotelul Crown Plaza am luat autobusul special ce face naveta intre aeroport si Piata Europa in apropiere de centrul orasului pentru doar 1,5 EUR / persoana si pe urma tramvaiul nr. 4 până in apropiere de hotel.

Hotelul mi s-a părut la inceput situat putin ofside, ascuns in mijlocul unui cartier de vile, dar in doar lejere 10 minute ajungeam pe o alee de pomi infloriti, trecând printr-un mic parc direct la Place de la Comédie - centru si loc de intalnire pentru locuitorii orasului. In mijlocul pietii se ridică fântâna celor trei gratii si piata este inconjurată de caldiri frumos decorate, cea mai deosebita fiind cladirea operei. Datorita formei sale ovale Place de la Comedie este de asemenea numita de localnici "oul" (l'Oeuf). Aici se afla si biroul de turism unde ne cumpărasem un bilet turistic valabil pentru 3 zile transport si intrare gratuita la diverse muzee si alte atractii turistice. De aici incepe si zona pietonală a orasul vechi si pe strădute inguste si intortocheate puteam ajunge in circa 30 minute la Catedrala Sf. Petru (Saint-Pierre) construită la sfârșitul sec. XIV in stil gotic.

Situată direct lângă catedrală se află Facultatea de medicină, o alta cladire maiestuoasă, fondată în 1220 este una dintre cele mai vechi din Europa, cu absolventi celebrii precum François Rabelais.

In spatele catedralei zăbovisem pentru cateva minute printre imensii chiparosi din Jardin des Plantes: cea mai veche grădină botanică din Franța.

Vântul devenit intretimp mult prea puternic ne obliga sa strângem puternic bara de metal aflată in fata noastră pentru a ne putea tine cât de cât pe picioare. Eu m-as fi piticit si cuibarit intr-un colt de-as fi putut, insa eram nevoiti sa infruntăm curajosi aceast capriciul al naturii.

Imi aduceam aminte cu mare placere ce albastru fusese cerul acum doua zile cind trecusem prin "Porte du Peyrou" construită in 1691 in stil doric un fel de “arc de triumf “ al orasului Montpellier si cum de pe Promenade du Peyrou situată pe cel mai înalt punct din Montpellier avusesem o vedere panoramică fantastică, neintreruptă de absolut nici un nor, peste cartierele înconjurătoare. De aici porneste sau mai bine zis aici se termina si apeductul Aqueduc de Saint-Clément ce alimentase pana in sec. XVII fântânile de apă publice din oras. Apa curgea neintrerupt de la izvorul Sf. Clement situat la 14 km distanta de oras peste arcuri de 22 metri înălțime pâna in turnul de apa, unde acum si-au facut cuibul o familie de rate cu cinci boboci.

Fără îndoială se apropia de noi un uragan si eu incercam zadarnic sa-mi acopăr cumva ambele urechi, având in vedere ca nu o puteam face paralel cu ambele maini - una dintre ele fiind nevoită mereu sa strânga bara de metal din fata mea pentru a nu ma lua vântul pe sus. Vedeam cum copacii se indoaie pâna aproape de pamânt si valurile marii se apropie din ce in ce mai mult de noi, mult prea aproape, de imi dadeau senzatia că acusi, acusi mă voi uda din cap pâna in picioare.

Si doar ieri ne plimbasem desculti pe plaja la malul mării când o briza plăcută ne răcorea putin de soarele devenit parcă prea toropitor in mijlocul zilei. Din centrul orasului pană la plajele intinse cu nisip fin ale Marii Mediterane se poate ajunge cu tramvaiul sau autobusul in circa 30 minute. Mai multe restaurante situate direct pe plajă te invită la o masă copioasă cu peste sau scoici si la un vin excelent din regiunea viticolă Languedoc - care si spre surpriza mea - este cea mai mare regiune viticolă din Franța.

Un ceas electronic măsura puterea vântului ce crestea neitrerupt... 80,90,100 km/ora... 120,130 km/ora. Simteam că abia mai pot respira si in zadar incercam sa mă intorc cu spatele - vântul vuia acum din toate părtile.

Mi-as fi dorit sa fiu in aceste minute din nou in Muzeul Fabre – unul dintre cele mai importante atracții turistice din Montpellier. Fondat in 1828 de pictorul François-Xavier Fabre Pascal ca scoală de artă este acum un muzeu ce se poate mândrii cu una dintre cele mai importante colectii de arta din Franța. Aici petrecusem ieri mai multe ore printre picturi celebre si sculpturi renumite…

In sfârsit dupa cateva minute, care mie mi s-au părut o vesnicie totul revine la normal. Păsesc cu pasi nesiguri spre iesire cu genunchii incă tremurand. Organismul nostru crezând că a fost expus unei catastrofe ne-a umplut intretimp de endorfine si astfel ne apucă instantaneu un râs cu lacrimi. Trecem de usa de intrare - soarele straluceste pe un cer albastru fara nici un nor. E cald si e bine. Pe un ecran aflat langa usa de intrare putem citi: Următorul spectacol in 30 minute - Simulator de uragane! Mai tusesc si acum cand sciu aceste randuri... si din când in când imi tiuiesc urechile.

Cine vrea (nu recomand neaparat) sa experimenteze probabil singurul simulator de uragane din lume o poate face in acvariul din Montpellier. aquariummarenostrum.fr

---

VIZUALIZĂRI: 3644 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI