GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Orfelinatul Grecesc Büyükada
Deși sunt 19 articole încărcate până acum în această rubrică, în mod curios, în niciunul nu se pomenește despre Vechiul orfeliant grecesc din vârful Dealului lui Isus. Într-un schimb de ecouri amfostacolo.ro/goto_impr_ ... 5618&eid=748560, @irinad a spus că a ajuns până acolo anul trecut, dar nu a apucat să scrie - m-a încurajat să fac eu asta 🤠.
Este un obiectiv interesant și ușor accesibil pentru cei care își propun să petreacă o zi în Büyükada; poate fi legat cu alte atracții de pe insulă, pentru a face din acea zi una cu adevărat memorabilă.
Cum ajungem:
Din port, cu autobuzul electric BA-1, cred că cea mai apropiată stație este Manastır (aflată la aceeași altitudine cu Orfelinatul). Deși pe internet se zice că ar fi câte o mașină la fiecare sfert de oră, pe noi nu ne-a ajuns niciuna în 40 de minute, deci nu vă pot spune cât de bine „funcționează” această rută. Transportul public pe insulă este destul de scump, parcă 100 de lire / călătorie, chiar dacă mergi o singură stație.
De la LunaPark, unde opresc toate autobuzele care străbat insula, după un urcuș de circa 500 de metri, în sens exact opus celui (mai bine semnalizat) care duce către Aya Yorgi Kilisesi.
Noi am venit, dinspre port, pe jos - și recomand tuturor să procedeze la fel. Ora la care am realizat P1 a fost 12:04 (ceasul din imagine afându-se la 5 minute de locul unde ne-a lăsat feribotul), iar ora la care am făcut P19, la destinație, este 12:46. Conform Google. maps, distanța parcursă a fost de 1,7 km, cu plecare de la nivelul mării și sosire la altitudinea de 206 metri. O pantă (mă rog, rampă) medie de peste 10% - ce mai, doar platou, vorba lui @Marius 72 😉. Dar nu am resimțit dificulatea drumului: am mers lejer, oprindu-ne des pentru poze, pentru că traseul este superb.
În vale, casele sunt amestecate, și din lemn, și din piatră, dar se vede că aparțin unor oameni înstăriți. Pe măsură ce urcăm, clădirile sunt exclusiv din lemn (acesta este specificul și farmecul insulei), vechi sau, în orice caz, mai prost întreținute. Am zărit 7-8 persoane luând masa într-un balcon atât de dărăpănat, că te întrebai cum de mai stă lipit de construcția de care aparținea.
După ce se termină casele, se intră pe nesimțite într-o pădure de pini, care acoperă tot restul insulei, până la marginea sa sudică. Büyükada este formată din două dealuri, cam la fel de înalte (altitudine de două sute și puțin metri, câțiva în plus pentru cel sudic). Feribotul te lasă în extremitatea nordică, unde se află orașul, răsfirat pe coasta primului deal. În vârful acestuia găsim ruinele Vechiului orfelinat grecesc, de acolo se coboară către LunaPark, se urcă pe cel de-al doilea deal, către Aya Yorgi Kilisesi (aici se află și Turnul Pompierilor, vizibil de pe mare), iar acesta se „scurge” în Marmara.
Primul deal se numește Isa Tepesi = Dealul lui Isus. Motivul: un document din 1158, în timpul domniei lui Mihail I Comnenul, pomenește că aici s-ar fi aflat o mănăstire închinată Mântuitorului. Nu există nicio dovadă arheologică în sprijinul acestei mărturii, dar tradiția s-a păstrat. Pe ipoteticul loc al acesteia se află, în prezent, casa din P17 și un mic cimitir ortodox (P15-P16), cu garduri înalte și sârmă ghimpată, nu se vede mare lucru. Am trecut pe lângă ele la scurt timp după ce am intrat în pădurea de pini despre care vorbeam mai sus; aici este și stația Manastır a autobuzului BA-1 și cred că aici ar fi și punctul cel mai înalt al acestui deal.
Continuând drumul spre sud, după încă vreo 200 de metri în ușoară căborâre, am ajuns la
Prinkipo Rum Yetimhanesi / Orfelinatul Grecesc Büyükada
Este o clădire din lemn de dimensiuni gigantice, abandonată, sinistră și care pare bântuită - nu cred că e prea distractiv să te nimerești aici pe întuneric și să îți sară în față, de nicăieri, vreo mâță neagră sau să auzi cântând o cucuvea. Dar aspectul ei din prezent ascunde o poveste care, pe noi, ne-a impresionat.
O voi reda pe scurt, făcând trimiteri către pagini unde cei interesați pot găsi detalii suplimentare. Majoritatea informațiilor se repetă cam peste tot: în nelipsita Wikipedia en.wikipedia.org/wiki/Pri ... hodox_Orphanage, precum și pe paginile organizațiilor care se ocupă cu salvarea monumentelor în pericol. De exemplu, World Monuments Fund a pus pe listă Orfelinatul în 2012 wmf.org/project/rum-orphanage, iar Europa Nostra europanostra.org (pagina principală se deschide cu imaginea Ateneului Român), care atrage atenția, în fiecare an, asupra a câte șapte obiective, a selectat Orfelinatul în 2018, alături de (printre altele) Cazinoul din Constanța 7mostendangered.eu/sites_ ... t/selected-2018.
Așadar: Clădirea fost proiectată în 1898 de către Alexandre Vallaury (1850–1921), cel mai important arhitect din Turcia sfârșitului de secol XIX - început de secol XX și primul profesor de la Facultatea de Arhitectură din Istanbul, creată pe la 1890. Cea mai mare parte a construcțiilor monumentale din Istanbulul acelei perioade i se datorează; o listă cu cele mai importante realizări ale sale (incluzând Hotel Pera Palace 😉, am să spun eu cândva de ce fac din ochi), aici en.wikipedia.org/wiki/Alexandre_Vallaury.
Inițial, intenția era de a construi un hotel-cazinou de lux pentru Compagnie Internationale des Wagons-Lits, compania feroviară care exploata Orient Express. Dar a apărut o mică problemă: sultanul Abdul Hamid al II-lea nu a eliberat autorizația de funcționare, deoarece jocurile de noroc nu rimează cu religia musulmană. Acest fapt a dus la vânzarea clădirii, în 1903, către Eleni Zarifi, soția unui important bancher grec, iar aceasta a donat-o Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, care a deschis aici un orfelinat destinat copiilor creștin-ortodocși rămași fără părinți, doar băieți.
Clădirea Belle Époque este considerată cea mai mare clădire din lemn din Europa și a doua ca mărime din lume (templul budist Tōdai-ji fiind mai mare). Orfelinatul este format din 206 camere, o bucătărie, o bibliotecă, o școală primară și ateliere profesionale, cu o suprafață desfășurată de 20.000 de metri pătrați. În perioada de apogeu, Orfelinatul găzduia simultan până la 1.000 de băieți, pe aici trecând, în cei 60 de ani de funcționare, peste 5800 de copii.
Prima mare sincopă a apărut în anii ce au urmat după 1920, odată cu schimbul forțat de populație dintre Grecia și Turcia. Peste 1.700.000 de greci au fost strămutați din Istanbul și Asia Mică (majoritatea au ajuns în Macedonia grecească), în timp ce 500.000 de turci au venit în partea astalaltă. Numărul romeilor (greci ortodocși din fostul Imperiu Bizantin) s-a micșorat drastic. Și a ajuns, practic, zero (mai exact: 2.000 din populația de 80.000.000 a Turciei de azi) după deportarea care a urmat conflictului turco-grec din Cipru. Istoria este povestită, de exemplu, aici: catacombeleortodoxiei.ro/ ... ari-nr-17/#ftn6.
Prin urmare, pe 21 aprilie 1964, Orfelinatul a fost închis „din lipsă de activitate” . Clădirea a fost lăsată în paragină, în 1980 a fost victima unui mare incendiu, iar în 1997 a fost confiscată de statul turc. În 2003, Patriarhia a inițiat un proces în Turcia, solicitând repunerea în proprietate. Tribunalul a respins cererea, pe baza unei legi care permite naționalizarea bunurilor care nu au fost folosite mai mult de 10 ani. Patriarhul Bartolomeu I a atacat decizia la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și a câștigat în 2008. În 2012, autoritățile turce au restituit clădirea comunității elene. Proprietatea se află în prezent în mâinile Patriarhiei Ecumenice, care plănuiește să renoveze clădirea constructiibursa.ro/_docu ... icole/30116.pdf . În 2018 se calculase un necesar de 50.000.000 de euro, în 2023 acesta ajunsese la 65.000.000.
Nu știu dacă și când va fi restaurată; în caz că da, voi face tot posibilul să ajung din nou acolo.
P. S. Orfelinatul se vede și de pe feribot, de pe mare - l-am remarcat abia la plecare, pentru că la venire, neștiind de el, nu am înțeles ce era acolo, printre copaci. Se vede splendid de pe cel de-al doilea deal, precum și din vale, dinspre LunaPark. Ultimele fotografii vă pot ajuta să vă faceți o idee.
Trimis de adso in 24.10.24 19:31:02
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA.
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adso); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@adso: Păi în primul rând mulțumiri @irinad pentru că, cum ne-cum te-a încurajat să scrii acest articol .
Pe care, citindu-l, lasă că am aflat despre ceva ce habar n-aveam că există, dar, pentru cine va merge pe această insulă, acest articol e mai precis decât GPS-ul. Parcă și vremea din ziua vizitei a vrut să scrii despre insulă și despre ce poți vizita acolo, pentru că pozele sunt excelente.
Altfel, sunt nerăbdător să ne spui cândva treaba cu Hotelul Pera. Sincer, eu știu despre acest hotel doar că Anton Lupan se ducea acolo de câte ori a acostat” Speranța” la Istanbul, ca să afle dacă a apărut Pierre Vaillant
@Pușcașu Marin: Hhhhh... am sa vorbesc, poate, despre Pera, dar nu despre Pera Palace, ci despre Gritti Pera. Ca nu am bani de 5* chiar de fiecare data, ma cazez si mai modest . Oricum, unii din grup chiar se gandeau ca stau in camera Agathei Christie cu doar 75 de euro. Ca nu doar Anton Lupan dadea pe acolo zilnic - e hotelul Crimei din Orient Expres.
In rest, multumesc pentru ecou. E un obiectiv pe care ne propuseseram sa il vedem, fara a citi, insa, nimic inainte, nu stiam ce anume vom admira. Si, astfel, ne-a impresionat cu atat mai mult.
@adso: Oh, mă bucur tare că v-ați ținut de promisiune și ați scris despre acest obiectiv care acum inspiră un fel de milă, cel puțin cu mine așa s-a întâmplat. O poveste tristă și un trecut frământat al acestei clădiri, odinioară un important lăcaș pentru băieții creștini ortodocși de sorginte greacă, fără familie.
Să sperăm că va avea o altă "față" în viitor, fiindcă și eu aș vrea să-l văd renovat și stea bine pe picioare!
Felicitări! Și eu aștept celălalt articol!
@irinad: Eu, cu promisiunile pe AFA, mai greu . De la o vreme - nu mai fac, pentru că am înțeles că nu le voi onora. Vă mulțumesc pentru impuls, în absența lui e destul de sigur că nu mă apucam de articolul ăsta.
Orfeliantul merită cunoscut de către cititori fie și așa, virtual: se pot uita la imagini, pot citi ceva despre ce reprezintă. Este un martor al dispariției unui grup etnic dintr-un loc pe care l-a stăpânit și pe care l-a îmbogățit material și spiritual. Ceea ce, de fiecare dată, sărăcește acel loc, ceva din aura lui dispare. Și asta chiar dacă noii locuitori îl fac să strălucească în alt fel.
În primul rând, felicitări pentru articol! Nu știam să existe o clădire din lemn atât de înaltă.
Pe situl indicat de tine, cel cu reconstrucția orfelinatului, am citit că ar fi patru etaje, dar în poza ta, P24, mie-mi pare că are P+4+ mansardă. Tot acolo am citit și că:
”... în timp ce orfelinatul a fost înapoiat teoretic Patriarhiei, acesta a rãmas sub controlul Direcției Generale a Fundațiilor din Turcia, care a împiedicat Patriarhia sã preia controlul deplin al sitului
,
lucru care a contribuit și mai mult la degradarea lui
Tot acolo am mai citit și că:
”Laki Vingas, coordonatorul proiectului de restaurare a orfelinatului, a declarat cã lucrãrile preliminare pentru restaurare au fost finalizate
Cu cât timpul va trece și lucrările nu vor începe, cu atât și costurile restaurării vor fi mai mari!
Bine, măcar, că s-a stabilit cine-i proprietarul Banii se vor strânge în timp! ... și...
@doinafil: Din cate am citit & daca am inteles bine:
Turcii au intarziat punerea in posesie patru ani dupa verdictul CEDO, din 2008 pana in 2012, cu diverse chichite juridice + rea vointa.
La randul lor, grecii au ridicat, si ei, tot felul de pretentii: orfelinatul a fost inchis, in 1964, aflandu-se in stare buna, il doresc inapoi la fel. Doar ca ei au fost proprietari, pe hartie, pana la confiscarea din 1997.
Pe lista Europa Nostra, de care vorbeam in articol, a fost inclus in 2018, odata cu Cazinoul din Constanta. Intre timp, ultimul e apoape gata.
Oricum, e bine ca nu a fost demolat. Zilele trecute am citit articolul de mai jos, in care se vorbeste despre faptul ca azerii distrug planificat toate cladirile reprezentative ale armenilor din regiunea Nagorno-Karabah, proaspat cucerita, pentru a sterge memoria locuirii armene in aceasta enclava:
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2024 Buyukada - Istanbul - Turcia — scris în 08.05.24 de Nina1909 din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Din nou pe Büyükada, cea mai renumită Insulă a Prinților — scris în 09.02.21 de Aurici din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Buyuk Ada, una dintre perlele Adalar — scris în 03.05.20 de Dorina9 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2019 De 2 ori în Büyükada... viața mă răsfață câteodată! — scris în 16.05.20 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Plaja si baie langa Istanbul — scris în 30.06.19 de rudy din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2018 Heybeliada, a doua „insulă princiară” din Marea Marmara — scris în 15.05.18 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Pe aripile vântului, Büyükada — scris în 02.08.17 de elviramvio din JUD. ILFOV - RECOMANDĂ